2,697 matches
-
normale aparținând poziției publice (numite sau alese), care este în opoziție cu regulile informale (stabilite de așteptările publicului standardizate într-un anumit fel ca fiind coduri de conduită). Într-un sistem guvernamental în care funcționează, aceste forme de definiții se contopesc într-una singură: interesele publice se presupune că se transformă în așteptările publicului vizavi de deținătorii puterii. Atunci când cei care dictează obligațiile formale acționează fără să țină cont de așteptările publice, o definiție a corupției nu mai poate fi legată
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
anilor ’50. Locatarii Închiseseră aproape toate balcoanele, care cu ciment, care cu plăci de azbest, care cu sticlă sau cu aluminiu. Ici și colo se zăreau jardiniere goale și ghivece uitate pe balustrade ruginite. Departe, spre sud, dealurile Betleemului se contopeau cu norii cenușii și aveau o Înfățișare sumbră și neispititoare În dimineața asta, semănând mai degrabă cu niște mormane de gunoaie decât cu niște dealuri. Un vecin avea probleme cu mașina, care nu voia să pornească din cauza umezelii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cea care i-a bandajat piciorul când s-a tăiat Într-un ciob, fiindcă umbla desculț. Cele trei fete și femeile care le precedaseră În viața lui, inclusiv mama sa, care murise când el avea zece ani, aproape că se contopeau În mintea lui Într-o singură femeie. Și nu pentru că În ochii săi o femeie era doar o femeie, ci pentru că, În starea sa de iluminare interioară, simțea uneori că diferențele dintre oameni, dintre toți oamenii - bărbați, femei sau copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
închis ochii. Mâna lui Zach i-a ajuns pe abdomen, pe linia sensibilă dintre coaste și sân. Jina cânta, fără să deschidă gura, nu un cântec, ci o notă monotonă, ca susurul râului, ca și cum toate notele arpegiului s-ar fi contopit într-una singură. Zach a venit deasupra ei și i-a imobilizat șoldurile cu mâinile. Ea s-a lipit cu spatele de roca netedă, care era erodată încet de apa mineralizată. Asta o să le zicem, a spus el sărutând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunt singurele. Răsfoind cartea, descoperim numeroase alte încercări ratate de a face poezie: „Un mofluz se prinde de-o cutie, / apoi de o pungă, două“; „Tu, / tipos titirit, / da’bine matosit, / garnisit cu scofală, / stârnind ecouri, / cu eterul te-ai contopit / nas în nas“; „Mă cred uneori nenăscut, / întruna în căutare de trup, / târcolind soartă după soartă“; „Harfele și lirele / mimetesc confuzul. / Cinelele pun capace. / Timpănesc timpanele“ etc. Cartea are și o prefață la fel de greu inteligibilă, semnată de Viorica Răduță. Prefațatoarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
își spărgea flautele și le arunca, făcute bucăți, în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând că și ei sunt oameni. Nu departe de aici, murmură marea același cântec neuitat de veacuri. Pe țărmul mării mele, vezi înșiruite castelele fericirii, castele de nisip, ridicate-n amintirea oamenilor care și-au pierdut sufletul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și am început să povestesc romanul Anna Karenina, de Lev Tolstoi, așa cum am înțeles eu, cu mintea mea de copil drama cumplită a unei femei prea încercate de soartă. Pixul aluneca ușor și eu zburam alături de eroină, apărând-o și contopindu-mă cu ea. Când s-au adus lucrările am fost foarte surprinsă de notă, oricum era o notă peste așteptări care m-a făcut să ridic standardul în rugăciunile mele și să cer note mai mari de opt. Colegii, prea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca o poveste calmă, Cum miri de zăpezi de amor se mprumută, II Și se trec în răsfirate iubiri de cuvânt Până nopțile plâng și se ning în veșmânt Și florile la ferestre își trag draperiile geroase Pân’ce se contopesc legendele în trăiri mormoroase. Și astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o viață mi s-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubirea pentru o singură dată Și m-am prefăcut O clipă de CER, Tu ai trecut prin mine în chin de serată, Și-ai odihnit simfonii prin rodii de zări. Orașul suspina prin vechea tavernă Și lumile de AER se contopeau în Zori, Ca o prințesă rănită-n timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
vrea măcar ca tu să înveți, că altfel ce folos? — Dane, mă tulbură prezența Teofanei. Înțelegi tu? Nu știu ce-aș face de dragul ei. Acum când am condus-o atât am sărutat-o și am simțit că inimile noastre se contopesc și era atât de plăcut, că nu-ți pot descrie în cuvinte fericirea noastră. Pricepi măi, pricepi? Cum să nu pricep, că dragostea nu se descrie, ea se trăiește și mai ales când este vorba de o fată drăguță ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca să-mi treacă, se lingușește Cezar. Așezându-se lângă el, îi șoptește sărutând-o pe obraz: „Dă-i Cezarului ce-i a Cezarului!” Probabil de părere de rău că-și rupsese genunchiul, Teofana îl sărută cum îi place lui Cezar, contopindu-și buzele cu pasiune în timp ce el o îmbrățișează tandru. Cu asemenea bucurii, cu unele necazuri, cu examene, cu emoții, cu pauze, petreceri, excursii nici nu au simțit când a trecut anii studenției, cei mai frumoși din viața lor. Cezar a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mama lui... Și începu să plîngă, cu hohote scurte, pe care încerca zadarnic să și le stăpînească. La început nimeni n-a spus nici da, nici nu. De altfel nici n-ar fi știut ce să spună. Ochii tuturor se contopiseră cu ochii puiului speriat și trist. Ce-au zărit în ei nu știu, dar în aceeași clipă, toți, au repetat aceleași cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după aceea celorlalți ― celei pe care o încerci când "îți plutește brațul fiind în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
afla dincolo de ea, făcu câțiva pași prin încăpere întinzând mâinile amândouă către acesta, gata-gata să-l îmbrățișeze. Voia să-l ia sub aripa ei, să audă din gura lui cuvântul mamă, să-l strângă tare, tare lângă ea, să-l contopească cu ființa sa. Mihăiță însă evită întâlnirea. Alergă către Ina, cerându-i prin gesturi fără cuvinte ocrotire. Rafira ca intrată în transă, neizbutind să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care nici ea și nici ai ei nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sigur că, dacă o va deschide, va ști să o și închidă pe dinafară la timpul potrivit. De fiecare dată, când Vișinel pătrundea în casa sa, Ina îl îmbrățișa cu o forță de neînchipuit, de parcă ar fi vrut să-l contopească cu trupul ei, manifestând fără rezerve o afecțiune ce venea din dragostea ei față de copilul pe care îl adusese pe lume. Rafira, când întâmplarea o găsea de față, privea scenele ce se derulau între Ina și Vișinel cu o indiferență
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
frică să nu-i producă vreo stricăciune. Își dădură mâna și începură să alerge nebunește, așa fără țintă. Li se părea că înaintea lor au drept călăuză două făclii purtătoare de o lumină neobișnuită. În scurt timp însă, acestea se contopiră într-una singură. Străfulgerarea acesteia le cuprinse întreaga ființă. Dragostea lor pătimașă învinsese puterea sângelui. Viața îi aștepta cu toate ale ei. Vișinel și Voica voiau să fie cât mai departe de relele și vicleniile lumii. Aveau convingerea că numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și ei să-mi revin. Dar tare mi-e teamă că, umplîndu-mă cu mine, voi deveni atît de dens, încît mă voi scufunda în adîncurile vieții, în zona presiunilor uriașe unde fiece mișcare e o cutremurare magmatică și valurile se contopesc cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul și-a reluat lectura. Personajul V. tulburat de crima pe care altul din sine a comis-o, se
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înspre prora și totuși numărul meu era strigat mai des decît oricare altul și, cu cît era strigat mai des, atrăgîndu-mi-se atenția în mod repetat asupra acelorași erori, cu atît simțeam că disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu grupul. Dacă s-ar fi săvîrșit o greșeală, ar fi fost o greșeală comună, nu responsabilitatea mea personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ultimii cîțiva metri pînă la debarcader, fără instrucțiuni, obosiți și storși, dar, de obicei, și mulțumiți, mă imaginam adesea vîslind pe oglinda unui lac calm ale cărui maluri nu puteau fi văzute și care, în spatele nostru, fără să realizăm, se contopea cu altul, apoi cu altul. Nu exista un sfîrșit, puteam continua să vîslim fără timp și fără să numărăm și fără să obosim pentru că dincolo de fiecare orizont se afla un alt loc cu un alt orizont. Soarele, în Finlanda, strălucește
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care noi o creaserăm, se simțea precum viteza pură însăși. Zece. Nouă. Încurajările de la tribune creșteau precum un tunel de sunete în care eram absorbiți și în care un sunet nu se mai deosebea de următorul. Opt. Șapte. Imaginile se contopeau, steagurile, oamenii, spițele mașinii președintelui devin fîșii și fulgere nediferențiate de sunete. Șase. Cinci. În stadiul final este fiecare pentru el, este singur. Adversarii au dispărut. Următorul va fi David. Patru. Trei. Apoi eu. Doi. Dintre poveștile pe care mi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
plan spiritual. Nu mai avem dreptul să ascundem adevărul sau să-l lăsăm pe seama Întunericului. „Noi cu toții suntem fiii luminii și ea ne călăuzeste În tot ceea ce facem, ceea ce gândim și În tot ceea ce acționăm. Deschideți-vă luminii, Îmbrățișați-o, contopiți-vă cu ea și Învățați să vă iubiți unii pe alții” - spune arhanghelul Metatron pe verso-ul acestei Comunicări. Reflectați, meditați și veți primi ajutor În a găsi răspuns Întrebărilor voastre. Nu acceptați minciunile celor ce doresc ca oamenii să
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Imperfecțiunea e un joc pe care numai natura, în perfecțiunea ei, și-l poate permite. Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
le ținea sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul tusei. Apoi se liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult în canapea. Se simțea ocrotit, îmbrățișat de căldura camerei, dezmierdat de nuanțele de roșu, care acum începură
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]