10,699 matches
-
cari cugetarea fundamentală e cu deosebire de-o natură etică, cugetare care pe de-o parte să pregneze o luptă și o învingere în domeniul spiritului moral, pe de altă să dezvolte aceste într-o descriere epică plină de artă. Contrastul liricei lui Gothe și-a lui Schiller s-ar putea și-aicea împărți între aceste două forme de compozițiune. În lirica lui Gothe domină momentul simțirei simple, sufletești (Regele din Thule, Erlkonig, Pescarul, Cîntărețul), în lirica lui Schiller e patosul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
domină momentul simțirei simple, sufletești (Regele din Thule, Erlkonig, Pescarul, Cîntărețul), în lirica lui Schiller e patosul etic care se dezvoltă într-o narațiune epică, plină de artă (Chezășia, Afundătorul, Fridolin, Lupta cu zmeul, Contele de Habsburg ). Firește ca acest contrast nu-l fixăm ca absolut între amândoi poeții, pentru că Mireasa din Corint și Zeul și Bajadera ale lui Gothe aparțin fără contestare speției a doua. Declamațiunea va trebui să corespundă și acestei diferințe. Modul de esprimare a sentimentalei romanțe, simplu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 333} iluziune sensibilă. Într-adevăr noi trebuie să fim induși prin el în diferitele caractere și în natura lor internă, aceste apoi trebuie într-adevăr prin ton să se prezinte spiritului nostru ca individualități separate; însă aceste distrugeri și contraste nu se dezvoltă decât numai pentru intuițiunea nesensuală poetică. Deși tonul fundamental trebuie să se modifice după caracteristica esențială a individualităților, totuși aceasta nu trebuie să se-ntîmple astfel încît în zugrăvirea caracterelor tonul natural să se acopere cu desăvârșire și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vedem fraternizând o veche uniformă italiană cât se poate fără gust la Odoardo fraternizând c-un pardesus scurt și modern la principele. În a doua linie, costumul are de-a releva diferința generală din pozițiunea esterioară a fiecăruia din individe. Contrastul dintre stăpân și servitor, dintre dama mare si camerieră, dintre membrul clasei de domni și a clasei de jos, chiar contrastul dintre bogatul independent și dintre cel lipsit de averi, toate acestea trebuie să se reflecte în costum față cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principele. În a doua linie, costumul are de-a releva diferința generală din pozițiunea esterioară a fiecăruia din individe. Contrastul dintre stăpân și servitor, dintre dama mare si camerieră, dintre membrul clasei de domni și a clasei de jos, chiar contrastul dintre bogatul independent și dintre cel lipsit de averi, toate acestea trebuie să se reflecte în costum față cu grosierul adevăr al naturei, fără însă de-a se scăpa din vedere bunul gust și părerea frumoasă. Unde aceste diferințe sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ori. Comparând anteproiectul austriac cu propunerea franceză ne convingem lesne de înțelesul ce-l are primirea acestei propuneri. Deși am espus de atâtea ori cititorilor noștri stipulațiunile anteproiectului, totuși nu credem de prisos a reveni asupră-le pentru a elucida contrastul între ele și propunerea franceză. Art. 3 și 4 din anteproiect, care nu corespundeau numai cu punctul de plecare al Austriei, ci erau elaborate de delegatul austriac în unire cu cel german și cel italian, dispun instituirea unei Comisii Mixte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
orientale române, premunit cu prea - înalta sancțiune, în administrarea internă și mare parte și în corespondența cu autoritățile, e singura limbă oficială a bisericei; apoi preste toate aceste școalele secundare de naționalitate română, se aduc prin proiectul de lege în contrastul că limba lor de propunere poate fi cea română paragraful 79), dar și în acest caz însăși limba română se poate învăța numai ca studiu estraordinar, în ore estraordinare paragrafele 4, 5, 6, 7, 9, 77, 78). Față cu un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era în opoziție se ocupa cu oarecare stăruință de starea conaționalilor noștri din Ardeal și Țara Ungurească. De când însă roșii veniră la putere "Romînul" părea a se feri de-a mai rosti chiar numele Transilvaniei. Această dezinteresare deplină forma un contrast cu restul presei române. Nu e vorba de România irredenta, care nu există decât în imaginația maghiarilor, nu de "Daco - românia ", o invențiune austro - rusească, făcută pentru a fi opusă de-o putere celeilalte, ci de-un adevăr, de-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
turbură relațiunile noastre cordiale cu Italia pentru că o seamă de sanguinici nesocotiți răgușesc strigând după Tretin și după Triest. Am reprodus în întregul său articolul din "Neue freie Presse". Tonul său liniștit, frazele sale binevoitoare la adresa guvernului României, care fac contrast cu atitudinea întregei prese de peste Carpați, nu ne lasă nici o îndoială asupra originei lui oficioase. "Neue freie Presse" este un împăciuitor. El vrea să înlesnească guvernului românesc calea esplicațiunilor și a scuzelor. După războinicul P. Grădișteanu, care a fost însărcinat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Putem, desigur, să aducem o serie de obiecții calității de narator a lui Esther Summerson. Însă, dacă am dori să o înlocuim cu cineva precum Dickens însuși, nu am putea recunoaște trăsătura fundamentală a structurii romanului Casa umbrelor, și anume contrastul dintre o perspectivă omniscientă panoramică și una subiectiv limitată. Dacă am încerca să asimilăm personalității autorului personalitatea individuală a unui narator ficțional de dragul clarității și al credibilității narațiunii, am renunța la cea mai importantă utilitate pe care o are intermedierea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanul "neficțional" rezumat drept "ficțiune". De fapt, numai în rezumatul operelor ficționale timpul prezent intră în opoziție cu cel trecut; numai acolo folosirea sa trimite la caracterul ficțional, chiar dacă unul care implică un grad zero al intermedierii. Prezentul rezumativ (în contrast față de timpul trecut) este, prin urmare, singurul semn sintactic care arată că textul narativ rezumat este ficțional. Rezumatul reprezintă gradul zero al intermedierii narațiunii doar în măsura în care acesta nu cuprinde niciun element narativ. Povestea relatată în această formă este încă deschisă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe de-o parte, și caracterul său dialectic, pe de altă parte. Elementele constitutive secundare ale fiecărei situații narative implică suspendarea și, în acest sens, rezolvarea opozițiilor care definesc celelalte situații narative. În situația narativă la persoana întîi, de pildă, contrastele de la nivelul modului și al perspectivei dintre situațiile narative auctorială și personală sînt suspendate; ordonarea situațiilor narative pe diagrama cercului tipologic face posibilă reprezentarea unui sistem al tuturor formelor și modificărilor tipurilor principale care pot fi concepute. Acest continuum încorporează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ci doar distincte. Între ele este doar opoziție. Întregul mecanism al limbajului [...] se bazează pe opoziții de acest tip190. În descrierea pe care o voi face elementelor ce constituie situația narativă, voi analiza, prin urmare, aceste elemente prin așezarea în contrast a respectivelor perechi semnificative din punct de vedere structural. Din considerente metodologice, voi începe cu opoziția cea mai evidentă, și anume aceea a persoanei. După aceea mă voi ocupa de opozițiile "perspectivă" și "mod" în următoarele capitole. 4.1. Abordări
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rămînă la distanța temporală și spațială nedefinită sugerată de procesul narativ auctorial. Deicticele narative funcționează diferit în relație cu situația narativă personală. Această diferență va fi discutată în relație cu opoziția narator-reflector222. 4.6. "Întruparea" naratorului și motivația actului narativ Contrastul dintre un narator întrupat și un narator lipsit de o asemenea determinare corporală, adică dintre un narator la persoana întîi și unul auctorial la persoana a treia, explică diferența cea mai importantă legată de motivația naratorului de a nara. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nesemnificativă, după cum arată un scurt experiment de transpunere. Timpul trecut "era" nu ar însemna că aceste viziuni au fost abandonate. Doar opiniile diferite ale personajului principal, și anume pictorul, precum și cele ale unui narator auctorial ar putea fi puse în contrast, iar un astfel de contrast ar fi în mod semnificativ diferit în implicațiile sale de confruntarea feluritelor opinii în conștiința unei singure persoane. Să comparăm acest fragment dintr-o narațiune la persoana întîi cu unul similar dintr-o narațiune la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
experiment de transpunere. Timpul trecut "era" nu ar însemna că aceste viziuni au fost abandonate. Doar opiniile diferite ale personajului principal, și anume pictorul, precum și cele ale unui narator auctorial ar putea fi puse în contrast, iar un astfel de contrast ar fi în mod semnificativ diferit în implicațiile sale de confruntarea feluritelor opinii în conștiința unei singure persoane. Să comparăm acest fragment dintr-o narațiune la persoana întîi cu unul similar dintr-o narațiune la persoana a treia a aceluiași
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
eul care trăiește care apare ca Harry, Henry Esmond, domnul Esmond, Căpitanul și mai tîrziu Colonelul Esmond, ci și în relație cu eul narator. Atunci cînd "eul" narator se transofrmă într-un "el", naratorul își asumă un rol care dramatizează contrastul dintre vita activa a soldatului Esmond și vita contemplativa a naratorului Esmond. Această tehnică îl plasează adesea pe eul narator într-o poziție ironică. Distanțarea naratorului de eul care trăiește acum se extinde și asupra eului narator: Văzînd că stăpînul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
apoi" care domină maniera narativă. Cu alte cuvinte, doar în cazul perspectivei interne devine perspectivizarea semnificativă din punct de vedere semiotic. Relațiile spațiale și limitarea perceptuală a cunoașterii legate de lumea narată devin mai semnificative pentru cititor. În acest sens, contrastul dintre perspectivism și aperspectivism este de asemenea inclus în opoziția perspectivă internă-perspectivă externă. Distincția dintre punctul de vedere al "cunoscătorului" (al subiectului percepției) și acela al "povestitorului"262 este alt aspect important al narațiunii implicat în problema perspectivei. Această distincție
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
iezuit) și a ferestrei luminoase, conturul trasat cu acuitate al capului preotului iezuit funcționează ca un comentariu implicit asupra problemei abstinenței în viața ordinului ("lumina ce pălea îndărătu-i îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele craniului"). Perspectivizarea accentuează de asemenea contrastul dintre întunericul din fața chipului directorului, pe care privirea lui Stephen nu îl poate străpunge și lumina de dincolo de fereastră, unde o zi frumoasă de vară e pe sfîrșite. Acest contrast dintre lumea exterioară strălucitoare, veselă și atmosfera gravă, mohorîtă din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tîmplele adînc scobite și curbele craniului"). Perspectivizarea accentuează de asemenea contrastul dintre întunericul din fața chipului directorului, pe care privirea lui Stephen nu îl poate străpunge și lumina de dincolo de fereastră, unde o zi frumoasă de vară e pe sfîrșite. Acest contrast dintre lumea exterioară strălucitoare, veselă și atmosfera gravă, mohorîtă din camera preotului este intensificat la sfîrșitul întîlnirii. După ce a fost condus la ieșire de către director și după ce a părăsit clădirea, Stephen vede un grup de tineri care se plimbă pe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o trăsătură distinctivă a situației narative. Distincția dintre cele două moduri narative, dintre unul indirect și unul aparent direct, care este unul imediat, scenic sau imitativ, e una dintre cele mai vechi descoperiri ale teoriei narative. Formează nucleul conceptual al contrastului lui Platon între diegesis și mimesis 333, care a fost adoptat și dezvoltat în retorica clasică și postclasică 334. Distincției dintre aceste două moduri narative i-a fost acordată o nouă perspectivă de viață în cadrul discuției despre obiectivitate susținute de către
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
El", unde apare doar referința pronominală a persoanei a treia pentru un personaj-reflector. Acești termeni nu trebuie considerați sinonime pentru termenii familiari de narațiune la persoana întîi, respectiv a treia, așa cum Anderegg însuși ne indică 339. Ei arată, în esență, contrastul din modul narativ exprimat în teoria mea prin opoziția mod. Se poate chiar concepe existența unei anumite conexiuni între formele de bază ale narațiunii incluse în opoziția de mod și atitudinile de bază ale modurilor de a experimenta realitatea și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nenumărate, inexplicabile și misterioase care înconjoară aici eroul, așa cum se întîmplă și în celelalte romane ale lui Kafka. Observația lui Kohn în legătură cu această transpunere că "logica autonarării cere o autojustificare dacă nu o autoexplicare"362 este valabilă în general pentru contrastul dintre personajul-narator și personajul-reflector. De asemenea, este validă pentru personajele-narator din sfera situațiilor narative auctoriale, atîta timp cît naratorul auctorial nu-și asumă rolul de Olimpian omniscient și omnipotent. Explicația lui Cohn pentru motivele care l-au condus pe Kafka
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Porter, New York 1965, 89. 526 Vezi William Golding, Pincher Martin, Londra 1956, 201. În comparația pe care o fac între prezentarea personajelor naufragiate din romanul Robinson Crusoe și cea din romanul Pincher Martin, Mark Kinkead-Weekes și Ian Gregor găsesc un contrast într-o structură a acestor două opere care este identic cu opoziția personaj-narator vs. personaj-reflector: În timp ce în fragmentul din romanul lui Defoe predomină pronumele personal, în cel din opera lui Golding atenția ne este captată nu de privitor, ci de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ei trăiesc. Subliniind relația subtilă de continuitate ce se realizează între mediasfere (l'encastrement des médiasphères), R. Debray se distanțează de un discurs fatalist ce ar considera suportul tehnic drept un "rău necesar". Deși își construiește o perspectivă teoretică prin contrast progresiv cu pozițiile lui Jean Baudrillard, Paul Virilio, Lucian Sfez, Régis Debray, Pierre Levy Bernard Miège recunoaște specificul propriu informațional și comunicațional al obiectelor tehnice sau, așa cum preferă să le denumească, al dispozitivelor tehnice astfel încît o parte importantă din
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]