6,252 matches
-
furia distrugătoare a războinicilor săi. își dorea acele pământuri cu o voință oarbă și își dorea copila nobilă cu păr lung care îl cucerise. Frediana, da. De multe ori, acel nume îi venise pe buze când se găsea în intimitatea cortului său ori galopa în solitudine peste câmpuri unduitoare sub mângâierea vântului. în Turingia se îmbătase în fiecare zi și se culcase cu multe femei: tinere hune cu spinarea robustă și puternică, sclave germanice încă adolescente, ce tremurau la vederea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iubirii. încruntându-se, Shudian-gun observă: — Al iubirii, zici? El lucrează totuși și cu puterea trăsnetului. Chiar eu... tăcu imediat, strângându-și buzele pentru ca războinicii lui să nu-l audă vorbind de acest episod, despre care - știa foarte bine - umblau prin corturi cele mai felurite variante. Canzianus nu putu să înțeleagă la ce se referea, însă, cu toate acestea, profită de ocazia oferită de vorbele acelea și încuviință energic: — Puterea trăsnetului, da. Ai spus bine. Cu puterea sa, Dumnezeul meu poate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de o mânie violentă distanța ce despărțea depozitul de clădirea în care se găsea Balamber, impunându-și însă să nu lase să se vadă ce sentimente îl încercau. în ultimele raze al apusului, mersese printre ruinele satului, printre bivuacurile și corturile hunilor, și căutase cât de cât să-și facă o idee despre numărul lor. Cu ochiul celui care trecuse prin ani buni de campanii militare, aproximă - iar asta întărea ce-i spusese Lidania, precum și aprecierea pe care o făcuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cai și animale de povară și de hrană. Văzuse puține care, cele mai multe pe două roți strânse în cercuri de fier, tipul de car pe care acești barbari, încărcându-le cu poveri neînchipuit de mari, le trăgeau după ei peste tot; corturile, mai constatase el, erau mai degrabă rudimentare, probabil fiindcă detașamentul trebuia să se miște atât de repede și în etape de deplasare atât de dese, încât nu putea să mai ia cu el și alte lucruri care ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se trezi în mijlocul fumului și al haosului unei gloate peste măsură de îngrozite, care nu înțelegea nimic din ce se întâmpla în jur. își dădu seama că, așa cum era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau încoace și încolo fără țintă, cuprinși de o groază nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O apucă pe una de braț și reuși să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a fi acela al unui băiat. Nu îi semăna, oricum, cu cea a lui Chilperic. Războinicul se năpusti înainte în direcția unui petec de iarbă îngrădit cu ziduri dezgolite, unde erau priponiți mai mulți cai. în apropiere, hunii ridicaseră două corturi mari, dintre care unul era deja în flăcări; în timp ce câțiva dintre ei se postau în formație de apărare, ca să poată stăvili atacul furibund al năvălitorilor, alții se străduiau să dezlege pripoanele cailor, care, înspăimântați de foc, azvârleau din picioare, dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burgunzi se produse o confuzie, apoi Sebastianus auzi un strigăt: — Haideți Haideți! Ajunge. Să plecăm de-aici, Luați răniții. Pe cai! în câteva clipe, burgunzii și galoromanii ce luptau alături de ei întoarseră spatele dușmanului și o luară la goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse în incinta unde stăteau caii. înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite, pe puțin douăzeci de cai. Alții, îngroziți, rătăceau înnebuniți prin tabăra devastată, șchiopătând, lovind cu copitele și izbind pe oricine li se ivea înainte; iar alții zăceau morți ori muribunzi printre corturile în flăcări. Mulți cai însă lipseau - cei pe care burgunzii îi luaseră cu ei. Grupuri de războinici hiung-nu alergau istoviți în sus și în jos în spațiile dintre corturile distruse, căutând zadarnic dușmani care din când în când se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
li se ivea înainte; iar alții zăceau morți ori muribunzi printre corturile în flăcări. Mulți cai însă lipseau - cei pe care burgunzii îi luaseră cu ei. Grupuri de războinici hiung-nu alergau istoviți în sus și în jos în spațiile dintre corturile distruse, căutând zadarnic dușmani care din când în când se spunea că fuseseră văzuți pe ici sau pe colo. Balamber știa, însă, că totul era inutil fiindcă de acum burgunzii își atinseseră toate scopurile principale pe care și le propuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei tise, putu să zărească, în lumina neclară a zorilor, o mare parte din tabăra hună și să aibă un tablou complet al efectelor pe care le avusese incursiunea eliberatorilor săi. Incendiile se stingeau, dar cea mai mare parte a corturilor era distrusă. Constată că și grajdul în care fusese închis luase foc și văzu cum acoperișul se prăbușea într-o trâmbă de fum și lemne arzând, lăsând în picioare doar câțiva stâlpi cuprinși de flăcări. Oameni și cai rătăceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din lemn și pământ - i-ar fi fost fu greu să spună câte - și corturi de diferite mărimi, în mijlocul cărora mișunau bărbați înarmați. Stâncile mari ce atârnau deasupra locului și contraforturile formate de pădurea din jur atârnau amenințătoare asupra lacului, dinspre fiecare latură a sa, și se reflectau ca într-o oglindă în suprafața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întorceau din misiune și întrebându-i cum a decurs. Nu fără surprindere, Sebastianus constată că în mijlocul lor se aflau și mulți galo-romani și nu puține femei, ba chiar și câțiva copii. Fiica lui Waldomar își opri calul în fața unui cort din piele, de tip roman, destul de mare, dar nu diferit de celelalte, și sări agil di șa. îndată, un tânăr servitor alergă să se îngrijească de calul ei. Vino cu mine, îi spuse lui Sebastianus și, mai mult decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sări agil di șa. îndată, un tânăr servitor alergă să se îngrijească de calul ei. Vino cu mine, îi spuse lui Sebastianus și, mai mult decât ca o invitație, acele cuvinte răsunară ca un ordin. Descălecă și o urmă în cort, unde, pe o piele mare de urs, nu văzu altceva decât un pat de campanie, un cufăr și două scăunele. Observând-o pe Frediana, nu putu să nu aprecieze picioarele lungi și armonioase: înfășurate în pantaloni de lână; ele trădau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o ajută să se elibereze de livrele întregi de fierărie care o protejau, îi porunci să-i aducă bere și îi spuse lui Sebastianus pe un ton binevoitor: — Șezi, te rog. Deja am dat ordin să ți se pregătească un cort. Nimic deosebit, firește, doar câteva pânze întinse între copaci. Știu că ai un scutier și o să fie suficient pentru voi amândoi. De altfel, probabil că ți-ai dat seama deja, aici nimeni nu trăiește în puf. Eliberată de armură, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bun început, Gundovek i-a trimis săptămânal o ștafetă, ca să-i ceară ajutor, dar, după cum au povestit ultimii mesageri, nu părea că ar avea intenția să se miște din Mediolanum. Perplex, Sebastianus își trecu degetele prin barba aspră. Chiar dacă în cort era de-acum întuneric, astfel încât silueta Fredianei o putea desluși numai datorită reflexelor venite de la focurile de-afară, simțea o privire severă ațintită asupra sa. Se simți obligat să se justifice: — Eu nu am avut nici un gând să vă înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dau o escortă. Și apoi, mi-ai putea fi de mare folos aici. Am nevoie de cineva care să știe să comande oamenii în luptă. Acum îmi închipui că ai vrea să te întremezi puțin. întorcându-se spre intrarea în cort, strigă: — Hariman! Romanul îl văzu apărând dintre pânze pe colosul care îi barase trecerea ceva mai devreme, pe când încerca să ajungă călare lângă ea. Făcând semn către el, Frediana îi spuse: — Hariman o să te însoțească la cortul tău. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre intrarea în cort, strigă: — Hariman! Romanul îl văzu apărând dintre pânze pe colosul care îi barase trecerea ceva mai devreme, pe când încerca să ajungă călare lângă ea. Făcând semn către el, Frediana îi spuse: — Hariman o să te însoțească la cortul tău. Mi s-a spus, adăugă, după o pauză abia simțită, dar plină de înțeles, că ești cu o femeie și cu fiica ei. Poți să le ții cu tine. El vru să precizeze. Nu e femeia mea, iar fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu câte un râs scurt; erau lăudate faptele celor mai îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceilalți - opt cavaleri burgunzi - îl urmară prompți. Prefectul se afla deja de trei zile printre oamenii Fredianei și acum conducea pentru prima oară de unul singur un detașament. Contrar primelor așteptări, după cea dintâi discuție pe care o avuseseră în cort, nu mai reușise să o vadă decât în prezența altora și deci nu avusese posibilitatea să o cunoască mai bine, să pătrundă cât de cât în intimitatea ei. La fiecare ocazie, Frediana se purtase cu el așa cum probabil se așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu îl tulburase peste măsură. La câteva ore după întâmplare, își dădea seama că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
posibil să-și formeze, în sfârșit, o viziune completă și limpede asupra situației militare. Pe cerul limpede, stelele deja străluceau. Dinspre grupurile adunate în jurul focurilor se auzeau vorbe rostite cu jumătate de voce, câte un râset. Sebastianus ajunsese în apropierea cortului său, când se ciocni de Lidania, care, strânsă în tunica sa murdară și sfâșiată în multe locuri, ducea o găleată de apă. în toate zilele acelea o pierduse din vedere, de vreme ce încă din prima seară ea își găsise adăpost împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfâșiată în multe locuri, ducea o găleată de apă. în toate zilele acelea o pierduse din vedere, de vreme ce încă din prima seară ea își găsise adăpost împreună cu Lucia în micuța comunitate de fugari, pe care Frediana îi găzduia în câteva corturi, la marginea taberei. în schimbul găzduirii, fugarii lucrau la perfecționarea palisadei ori săpau latrine, ori făceau soldaților mici servicii; firește, unele dintre femei ajungeau să facă ceea ce făcuseră și în tabăra lui Shudian-gun, însă fără constrângere ori, cel puțin, nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi luat ca să se îngrijească de ei. Atingându-i cotul cu vârfurile degetelor, o invită, cu un semn, să facă împreună cu el câțiva pași, iar ea, docilă, lăsă găleata acolo unde se găsea și-l urmă pe o cărare printre corturi. Părea că voia să stea de vorbă. Cu neașteptată deschidere, îi povesti despre casa distrusă, de soțul ei care, desigur, avusese un anume caracter, dar, în fond, fusese bun cu ea, despre cei doi copii pe care-i pierduse, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oricum nu te-ai arătat prea des zilele astea, nu? Cuvintele erau de reproș și totuși tonul era incert; însă imediat deveni dur. Până mai adineaori ai fost mereu în coasta acelei... întinse mâna în direcția în care se găsea cortul Fredianei, acelei mici călugărițe! Scândura aceea în armură! De acum, Sebastianus o dorea. Nu dădea prea mare atenție la ce-i spunea ea. Fără să-i răspundă, sprijinindu-se cu o mână de palisadă, cu cealaltă îi mângâie obrazul, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]