3,263 matches
-
atomică! Cu ce vor! Sînt stăpîn în casa mea și nu mi-e teamă! Sînt profesor universitar, decan! Sînt membru de partid și nu mi-e teamă! Am voie să-mi serbez succesele și insuccesele! Da, mai ales insuccesele! Să crape toți! (se aud bătăi puternice din toți pereții cardinali; "cheful" se frînge brusc și sînt din nou pradă concentrării, încordării și spaimei; după un timp) Ei, ce-ați rămas așa! De ce tăceți? Alex, ia pune tu casetofonul ăla la maximum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi propunem tatii să fie viu... Groparul: Și? Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mare satisfacție a mea e că pun și eu umărul la macrostabilizarea economiei...! Groparul: Bravo..., te invidiez... mă mai sponsorizezi cu o guriță? Octav: Clientul nostru stăpînul nostru, da să știi că s-am îngroșat contul! Groparul: E, cînd o să crape, mă anunți... și punem altul la crescut... Octav: Ehehe, la muncă, pierde-vară ce ești! Că dă patronul peste noi... Groparul: Păi nu ești tu patronul?! Octav: Da nu mi-ai spus tu că orice patron își are patronul lui?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Fără prilaz, / Să vie degrabă, / Fără zăbavă, / Cu gura căscată, / Cu limba înfocată, / Și până cu mine nu s-a logodi / Să se bată de-a plesni, / Și până cu mine nu s-a cununa / Să se bată de-a crăpa." După ce au rostit vraja, fetele iau apă în gură, merg acasă, iar din făină și din apa adusă fac o turtiță pe care o coc în "gura cuptorului; după ce s-a copt, o iau cu lopata și o pun în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
grădină, / Cine bea de dor s-alină. / Hai, mândră, să bem și noi, / Să ne iubim amândoi."154 Spațiul poetic construiește un univers semantic al contrastelor, prin intermediul paralelismului negativ care explică, în același timp, complementaritatea eu lume: "Eu doinesc, pădurea crapă, / Mândra patru boi adapă, / Nu-i adapă că li-i sete, / Ci-i adapă, că mă vede."155 Omul cosmos este evidențiat de retorica imaginilor poetice care transfigurează incertitudinile universale: "Trandafir cu creanga-n drum / Te-aș iubi, dar nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vremii, transformându-se în adevărate metafore ale timpului: ianuarie genarie, ghenarie, ghenare, călindariu, cărindariu, cărindar, carindar; februarie faur, făurariu, făurar, luna faurilor de fier care pregătesc fiarele aratului (în Bucovina se spune că în februarie e așa de frig încât crapă ouăle corbului, iar țiganii se tem de frigul din februarie, zicând "Șie iarna cât de reașie / Numai făurariu de-ar treașie, / Șie iarna ori nu șie, / Numai făurariu nu vie", iar, în Bucovina se spune "Fie orișicât de rece, / Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cei morți. Toamna, când e ziua lui, atunci se desparte vara și el dă vietățile în mâna lui Sfântul Neculai de la poartă și le hrănește până la Iordan, ș-atunci când se sfințește agheasma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă și toate vietățile se împrăștie, merg iar la mâna Arhanghelului. De Arhanghel să aprinzi o lumânare la biserică și aceea luminează în veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Totdeauna la Sfântul Arhanghel să te rogi."197 Într-o povestire
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani, mesager al lui Apollo la greci.235 În timp ce corbul simbolizează iarna, prin ouăle pe care le face în decembrie, când "crapă ouăle de frig", la pol opus este cucul, ca simbol al verii și al căldurii, dar fără a avea statornicia corbului, fiind o pasăre călătoare. În tradiția populară, cucul este cel mai bine reprezentat, ocupând un loc privilegiat, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-au bătut, / trei picături din tine au căzut... / una de vin, / una de lapte / și alta de venin; / cel de-a băut laptele s-a săturat, / cel ce-a băut vinul s-a îmbătat, / iar cel cu veninul a crăpat; / așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat în descântece "de spăriet", pentru a dezlega farmecele, prin utilizarea repetitivă a numerelor magice: "Șarpe roșu-proroșu, / în țarină fătat, / în țarină crăpat; / să crape diochitura, / dipocitura, / spărietul de la Maria, / să meargă unde cucoș negru nu cântă / și fata cosiță albă nu împletește. / Eu luni m-am sculat, / în sus și în jos am cătat, / pe nimeni n-am văzut, / numai nouă frați betejiți; / s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ai lăsat? Ptiu, c-am uitat. / Și gâlca a secat."374 Construcția comparativă, din unele descântece "de deochi", ilustrează, analogic, prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
c-am uitat. / Și gâlca a secat."374 Construcția comparativă, din unele descântece "de deochi", ilustrează, analogic, prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de intrare în universul spiritual al poporului, în conștiința lui. Vor rămâne în poezie dârzenia și tenacitatea țăranului, entuziasmul, exprimate într-o artă poetică ce ne trimite la Hașdeu: Când voi izbi odată eu cu barda/ această stâncă are să se crape/ Și va țâșni din ea șuvoi de apă/ băieți aceasta este arta". În acest univers dur, colțuros, de pământ și semințe în germinație, cu un acut sentiment al comunității cu istoria, poetul, dacă nu va rămâne Ceahlăul sau Vezuviul de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pituț este mitic, aflat la început de ere; aici totul este menit să fie exemplar și să se cuprindă în vechile tipare: " Ce straniu galopează/ pe dealurile din Ardeal, furtuna/ Părinții fug/ spre casele care o iau din loc./ Se crapă coaja norilor și apele greoaie vin cu capăt/ ca șerpii altor ere." Problema morții, a umbrei, revenirea la origini, atracția marilor depărtări capătă semnificații complexe. Trimiteri se pot face la credința în metamorfozare după moarte, când, în afara existenței, o noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și pe pântec și pe genunchii goi". Un acut sentiment al morții apare în poemele "Vremea", "Catran". Sentimentul timpului, ca și la alți poeți, se fixează în ideea repetabilității: Iar timpul e o roată cu spițe/ Prin care lumina se crapă." În ultimul volum "Utopia ninsorii", editura Cartea Românească, 1975, e preocupat de problema artei și a destinului în poezie: "Atât doar poetul trebuie să creadă/ că fericite-i sunt suflarea și destinul". Câteva poeme de dragoste ca "Iartă-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
durerilor cutremurătoare. Un rău originar, ca la L. Blaga, condiționează tragic fondul existenței umane. Așa se explică conținutul dezolant al poemelor "Ținut", "Cât infern", sau "Iulie", unde peisajul ne trimite la poemul "Cuptor" al lui G. Bacovia: "pământu-n cimitir e crăpat până-n moarte, caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prea mult,... "anonim venețian"? El: Nu! Uite, de-abia o picătură! Am înregistrarea în dimineața asta... Mă descopăr cu totul altfel decât credeam că sunt! Am trăit cu imaginea că sunt un șarlatan fără demnitate... și acum că am să crăp, acum, când aș putea să înțeleg că totul este vid, îmi apare clar sensul datoriei. Dar când voi sfârși înregistrarea, mă voi îmbăta ca un porc în toate zilele care-mi vor mai rămâne! Îmi place să mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
you sure it is our person?" inquired Goodman Gray of the sexton. "Of a certainty it is good Mr. Hooper," replied the sexton.[...] "I can't really feel as if good Mr. Hooper's face was behind that piece of crape," said the sexton. "I don't like it," muttered an old woman, as she hobbled into the meeting-house.[...] "He has changed himself into something awful, only by hiding his face." "Our parson has gone mad!" cried Goodman Gray, following him
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
I wonder he is not afraid to be alone with himself!" "Men sometimes are so," said her husband. III. Momentul în care preotul e părăsit de logodnică. "No," said she aloud, and smiling, "there is nothing terrible inthis piece of crape, except that it hides a face which I am always glad to look upon. Come, good sir, let the sun shine from behind the cloud. "There is an hour to come," said he, "when all of us shall cast aside
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ani, și atunci trebuie scos și răzămat patru zeci de zile de zidul bisericii, și trecătorii să-i zică: „Dum nezeu să l ierte!“ Blid Să nu legi cu sîrmă un blid stricat, că se mînie Dumnezeu. Cînd ți-ar crăpa blidele fără ca să le atingi, să te ferești, că cineva „ți-a dat“. Tu ia blidul stricat și-l pune în fața porții, lîngă făraș, cu fărmături de pîne și untdelemn, că vrajba tot în capul celui ce ți-a dat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
visul cu ochii. Dacă i se bat cuiva amîndouă buzele, apoi se crede că respectivul va avea o gîlceavă cu un cunoscut. Luni dimineață, în Săptămîna Mare după a brînzei, să pupi oala cu unt, că nu-ți vor mai crăpa buzele. Femeia însărcinată să nu stea jos pe vreun prag, căci poate veni în urmă-i vreun vrăjmaș să dea cu toporul în pragul pe care a stat - și atunci face copilul cu o buză crăpată ca o tăietură. Omul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu puțin înainte de crai nou, ca să crească lîna odată cu luna. (Gh.F.C.) Verdețurile din grădini se culeg de lună nouă. (Gh.F.C.) Crăciun în ajunul Crăciunului se ung pînele și mălaiele pe deasupra cu muruială* de făină de grîu, ca ele să nu crape, iară cu rămășița muruielii se ung pomii din grădină, ca ei în vara viitoare așa să fie încărcați cu poame cum este încărcată masa cu mîncări. în zilele ajunurilor Crăciunului și Bobotezei nu se cerne făină, ca să nu se facă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu seamă ciocoii, mănîncă carne de crîstel uscată bine și care se zice că îi mai ușurează de boală. Cruce Cînd vei auzi de un omor ori altă grozăvenie, fă-ți cruce cu stînga și te uită în pămînt, că crapă dracul. E bine să porți în sîn, la piele, o cruciuliță, că nu se mai lipește nimica de tine. Cuc Despre cuc se crede că erau doi băieți la Sf. Petru; din cauză că au tăiat un bou și l-au mîncat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
superi pe Dum nezeu și-ți ia pomana făcută. Dărnicie Dacă apuci copilul, după ce s-a născut, trei zile în șir de mîna dreaptă, el va fi darnic. Deget Să nu te uiți la altul cînd se pișă, că-ți crapă degetele. Se crede că dacă-i îngălbenesc cuiva degetele, în familia aceluia se va întîmpla un caz de moarte. Se crede că dacă cineva își întinde așa degetele că pocnesc, ele la bătrînețe vor tremura. Să nu pui fluier, fus
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]