3,579 matches
-
privind modul în care are loc schimbarea este în cel mai bun caz incompletă și în cel mai rău contradictorie 63. Teoria critică afirmă că acțiunile statelor se schimbă odată cu discursul. Acest argument lasă însă deschisă o problemă evidentă și crucială: ce anume determină faptul că pe piața ideilor unele discursuri ajung dominante și altele nu? Ce mecanism guvernează ascensiunea și declinul discursurilor? Această întrebare generală, la rândul său, conduce la trei întrebări mai specifice: 1) „De ce realismul a fost atât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putea duce la schimbări ale discursului relațiilor internaționale. În astfel de cazuri, ei ajung însă să argumenteze că schimbările din lumea materială determină schimbări ale discursului. De exemplu, când Ashley face presupuneri despre viitorul realismului, el susține că „o problemă crucială este dacă schimbarea condițiilor istorice a anulat sau nu ritualurile vechi de putere realiste”. Mai precis, el întreabă dacă „evoluțiile din cadrul societății capitaliste târzii”, cum ar fi „criza fiscală a statului” și „internaționalizarea capitalului”, împreună cu „existența unor arsenale nucleare foarte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
legătura dintre putere și interese. După cum remarca Niebuhr, „indivizii sau grupurile care organizează orice societate, indiferent cât de orientate social le sunt intențiile sau pretențiile, își arogă o proporție excesivă din privilegiile sociale”30. După Carr și Morgenthau, o sarcină crucială a realiștilor este de a scoate la iveală adevărul despre putere și felul în care sprijină statu-quoul. În consecință, realistul „nu poate evita să devină o forță subversivă și revoluționară în fața anumitor interese ascunse”31. Slăbiciunea realismului este, sugerează Carr
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și Mica Antantă. Beard, Charles A. - 1874-1948. Istoric american și specialist în științe politice. Beneš, Edvard - 1887-1948. Om politic cehoslovac. Ca ministru de Externe (1918-1935) și premier (1921-1922), a fost unul dintre creatorii Micii Înțelegeri și a avut un rol crucial în încheierea alianței dintre Cehoslovacia și Franța. Ales președinte în 1935; a plecat în exil după Pactul de la München; a condus guvernul provizoriu în timpul celui de-al doilea război mondial; reales președinte în 1946; a demisionat la puțin timp după
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
eliminarea deficiențelor în cadrul activității standard. notarea necesităților programului de formare după cum sunt ele percepute de cei care conduc programul. Necesitatea instruirii (opțiunea procreativă/de a naște ori nu) Definirea în mod clar a obiectivelor procesului de instruire reprezintă un pas crucial în elaborarea programului de instruire și reprezintă baza tuturor etapelor următoare. Obiectivele procesului de instruire trebuie să derive din: descrierea activității de la locul de muncă a participanților, pentru localizarea cu seriozitate a elementelor esențiale; alte necesități și probleme, după cum sunt
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Noi credem că problemele vor fi rezolvate printr-o modificare a organizațiilor. Bisericile, școlile, sindicatele, organizațiile guvernamentale, toate au într-o oarecare măsură tipurile de probleme pe care noi le-am prezentat. Astfel, proprietatea nu pare a fi o variabilă crucială în măsura în care sunt satisfăcute trebuințele fundamentale psihologice și de securitate (Argyris, 1970, p. 268). # Pe măsură ce problematica participării s-a conturat mai bine, pe măsură ce ea s-a extins în perimetrul vieții organizaționale, s-a observat însă că proprietatea este realmente o variabilă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în măsura în care sunt satisfăcute trebuințele fundamentale psihologice și de securitate (Argyris, 1970, p. 268). # Pe măsură ce problematica participării s-a conturat mai bine, pe măsură ce ea s-a extins în perimetrul vieții organizaționale, s-a observat însă că proprietatea este realmente o variabilă crucială. Aceasta i-a și determinat pe cercetători să vorbească tot mai insistent despre dreptul de proprietate al angajaților, chiar dacă puține companii sunt deținute în totalitate de angajați și chiar dacă puține sunt cele în care angajații obțin puteri substanțiale (de facto
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
negociatori; oferă negociatorului indicii folositoare în raport cu comportamentul probabil al oponenților; sugerează moduri de prevedere a deciziilor individului (Bazerman et al., 2000, p. 286). Problema amplificării/creșterii raționalității negociatorilor cu scopul obținerii unor rezultate bune în procesul negocierii rămâne, în continuare, crucială. Noi întrebări se prefigurează la orizont: Ce este mai important − felul în care competitorii definesc jocul sau mutările pe care le fac în timpul jocului? Dacă acceptăm că definirea și crearea jocului sunt mai importante decât trăsăturile structurale ale jocului care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lor ipostază : ca rupturi și catastrofe iminente, ca dereglări, confuzii și pierderi grave trăite la nivel intra-, interși transpersonal; ca momente critice în care nu se știe unde se va ajunge, dar și ca momente intense de transformare, ca momente cruciale în dezvoltare, în fine, ca adevărate spații de tranziție; boli mentale și profesionale, ca dereglări psihice apărute în mediile și contextele profesionale; boli organizaționale, ca perturbări de natură psihocomportamentală extinse la nivelul întregii organizații. Toate acestea produc efecte dezadaptative grave
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
oricărei colectivități artele vizuale, teatrul, televiziunea, spectacolele reprezintă o modalitate de exprimare artistică, o forma de protest, de bucurie, de căutare a unui răspuns la o problemă de viață, același lucru se întâmplă și în cultura surzilor, jucând un rol crucial în unirea membrilor. Teatrul pentru surzi a fost o atracție încă de la apariția teatrului ca formă de manifestare artistică, dar scena a devenit accesibilă persoanelor cu deficiență de auz abia spre sfârșitul secolului XX. Unele țări au o tradiție privind
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
și, Într-un fel, desăvârșirea unor direcții schițate peste tot, Înflorirea unică a unor tendințe universale” (ibidem). După modelul lui Tocqueville, care trage Învățăminte fundamentale, prin inducție, din studierea democrației americane, Bouglé consideră că analiza asupra Indiei constituie o experiență crucială pentru teoria sociologică și mai cu seamă pentru cercetarea proprietăților generale ale ierarhiei. A. P. & BOUGLE Célestin (1969), Essai sur le régime des castes, Paris, PUF (prima ediție: 1908). COX Oliver (1948), Caste, Class and Race. A Study in Social Dynamics
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
curând asupra luării În calcul a variabilelor politice, economice, culturale sau instituționale În anchetele și În experimentele având ca subiect prejudecățile (Borillo, coordonator, 2003). Instituții, reglementări și internaționalizarea luptei Împotriva acestui tip de practici Să nu pierdem din vedere importanța crucială a abordărilor În termeni juridici și impactul lor esențial asupra intensificării sau diminuării practicilor discriminatorii (Echanges, Santé, Social, 2002). Adoptarea Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene la 7 decembrie 2000, cu prilejul conferinței la nivel Înalt de la Nisa, este unul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
altă parte, care este dovada unui poziții „nedominante”? De exemplu, afrikanderii pot să invoce o astfel de poziție, după căderea regimului de apartheid În Africa de Sud, pentru a revendica protecția ca minoritate? În al cincilea rând, și acesta este un punct crucial pentru o reflecție „interculturalistă”, evocarea unei „diferențe” În raport cu majoritatea ridică problema definirii referinței: ce este majoritatea și cât de stabilă este ea? De fapt, această referință nu este monolitică și poate depinde În mare măsură de context, pentru că, În multe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
justifică critica la adresa canonului liberal umanist, este echivalent cu a revendica pentru cultura ta o putere care nu se negociază: În numele criticii etnocentrismului, se afirmă o poziție etnocentristă” (Leca, 1996, p. 250). În plus, și acest punct ni se pare crucial, nu Îi atribuim oare culturii o eficiență cauzală care este departe de a fi demonstrată? Această Întrebare se află la originea Îndoielii exprimate de Jean-François Bayart (Bayart, 1996): din moment ce explicăm anumite practici prin cultură, definind-o În același timp prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
formele dependenței de alții și de obiecte aveau tendința de a se multiplica În același ritm În care creșteau numărul relațiilor sociale și producția de bunuri și servicii, chestiunea emancipării și a răsturnării acestei servituți a devenit astăzi, fără Îndoială, crucială. Servitutea voluntară și reînnoirea democratică Originalitatea lui La Boétie a constat În afirmația că un singur om nu poate domni numai prin violență peste o mulțime și că servitutea acesteia ține Întâi de toate de renunțarea voluntară la exercitarea propriei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu există o distanță fundamentală Între viziunea sa asupra solidarității și caritatea creștină. Aceasta este, pentru Leroux, de trei ori incompletă. În primul rând, „egoismul necesar și sfânt este disprețuit, călcat În picioare” (Leroux, 1840, p. 162). Acest punct este crucial. Leroux Îi reproșează creștinismului „că n-a știut să concilieze iubirea de sine cu iubirea de aproapele” (Le Bras-Chopard, 1992, p. 17). Or, iubirea de sine, ceea ce Adam Smith numea self-love, apare ca un element constitutiv determinant al solidarității. Cum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reflectăm asupra vieții noastre ca întreg. O privire de ansamblu ne va oferi o mai bună înțelegere a temelor și a influențelor majore din viața noastră. Ce talente (tangibile sau intangibile) sunt încă importante pentru tine? Care au fost deciziile cruciale din viața ta? Care au fost experiențele din care ai tras cele mai multe învățăminte în viață? Ce ai învățat din acestea? Au existat greșeli în viața ta? Cum ai depășit dificultățile și ce ai învățat din acestea? Cum faci față dezamăgirilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
deloc sincer când a făcut-o. Se vede clar: ce rezultate concrete a avut acea condamnare? Nici unul. Eu consider că însăși acțiunea de condamnare oficială a comunismului ca doctrină (nu a dictaturii ceaușiste sau dejiste!) a fost în sine una crucială. Dar probabil că sunt subiectiv. Problema e că președintele nu are la îndemână mijloace prin care să producă efecte concrete. Și, de fapt, nici nu mai e treaba lui. Elaborarea unor legi (ale lustrației, de exemplu) și aprobarea lor țin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
comunicare (de exemplu, avînd înfățișarea dubitativă în legătură cu o remarcă sau alta). Pe lîngă acestea, numeroase studii arată că, deși indicii vizuali sînt în contradicție cu indicii verbali, aceștia sînt primii care provoacă impresiile dominante, iar aceste comportamente au o incidență crucială asupra derulării interacțiunii, motivînd seriile de corespondențe între interlocutori, chiar și în planul verbal. V. actualizare, gestualitate, interacțiune proxemică. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CREAȚIE ȘI CREATIVITATE. În înțeles general, creația este faptul de a realiza ceva prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
își reafirmă periodic ipseitatea lor. O astfel de perspectivă este armonizabilă cu ipotezele praxematicii, care pune în centrul teoretizării subiectul ce produce discursul și construcția subiecților în discurs. Se ajunge astfel la concluzia că povestirea vieții nu este decît momentul crucial al activității identitare, aspect intim legat de cucerirea ipseității de către naratorul-actant. V. narațiune, stereotipie. DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. IO IRONIE. Folosită deseori în vorbirea obișnuită, ironia reprezintă o expresie prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul, introducînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
depinde de punctul de vedere din care facem selecția și de principiul folosit în a stabili ceea ce este important 50. 2.2. Criterii de selecție a faptelor providențiale Noutatea lucrării de față constă tocmai în selecția și analiza unor evenimente cruciale prin prisma credinței, cu ajutorul studiilor de caz, în scopul revelării rostului lor tainic în Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte). Nu pretindem că ar fi ceva nou, ci în chip nou eadem, sed aliter. Și asta pentru că înțelegerea creștină a istoriei nu decurge
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
compară Întruparea cu ziua "Z", a debarcării în Normandia, și eshatonul final cu ziua Victoriei. Atât pentru istoria sacră, cât și pentru cea seculară, speranța în viitor este bazată pe credința într-un eveniment care s-a întâmplat deja. Bătălia crucială care se dă sugerează că sfârșitul, adică pacea, este aproape și totuși departe, pentru că nu se știe încă ce anume mijloace va folosi inamicul pentru a amâna înfrângerea sa finală 15. Analogia este sugestivă și prin faptul că, excluzând orice
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
facilitând repararea ADN lezat, înainte de replicare. Multe celule însă nu reușesc să-și repare leziunile din ADN induse de iradiere, ceea ce reorientează celula spre apoptoză prin activarea mecanismelor de moarte celulară programată genetic, proces în care P53 joacă un rol crucial. Apoptoza apare ca un proces activ de moarte celulară caracterizat prin contracția celulei, condensarea (picnoza) cromatinei și degradarea ADN. Apoptoza poate fi declanșată de lezarea ADN și se presupune că ea este avantajoasă pentru organismul pluricelular, deoarece elimină celulele purtătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
constatarea că progresia celulelor animale în ciclul celular este controlată de un set de protein-kinaze care constituie familia Cdk. Protein-kinazele au subunități reglatoare numite cicline. Ciclinele de tip D controlează progresia de-a lungul stadiului G1 și joacă un rol crucial în reglarea proliferării celulare, având rol în cuplarea activității proteinelor reglatoare ale ciclului celular cu aceea a factorilor de creștere extracelulari. Ciclina D poate acționa și ca proteină oncogenică. O acțiune crucială a complexelor ciclină D/Cdk este fosforilarea proteinei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a lungul stadiului G1 și joacă un rol crucial în reglarea proliferării celulare, având rol în cuplarea activității proteinelor reglatoare ale ciclului celular cu aceea a factorilor de creștere extracelulari. Ciclina D poate acționa și ca proteină oncogenică. O acțiune crucială a complexelor ciclină D/Cdk este fosforilarea proteinei tumor-supresoare RB, care este astfel inactivată, permițându-se traversarea stadiului G1. Alte gene supresoare de tumori, precum p53 și mts1 sunt implicate în reglarea ciclului celular, prin inhibitori ai Cdk. Supresorul tumoral
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]