3,199 matches
-
luncă... Câmpul de culoarea firului de iarbă încolțit, râdea... Sub fiecare tufă, fiecare gâză își căuta un loc sub soare. Mierla fluiera atât de frumos și fermecător, încât toate vietățile din jur o ascultau. Seara și dimineața cânta privighetoarea, iar cucul se striga mereu pe nume. Ca un fluviu, primăvara se revărsa peste întreaga ființă a naturii... Soarele s-a stins pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trezi la marginea pădurii. Recunoscu locurile preumblate, când, păscând oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să pipăi realul cu degetul, nu pot da un nume materiei, căci numirea se realizează ca diferență vizuală. Aprind brusc lumina, și atunci obiectele mă invadează; ochiul le caută, le descoperă, le omologhează: sunt toate la locul lor, ceasul cu cuc, umbrela, tabloul, masa, caloriferul, papucul. Până nu le ating cu privirea, ele nu există, sunt În Întuneric, În subconștient. Numai ochiul meu le-a scos din absență. Sting lumina; instantaneu, totul intră În neant, nu rămâne aproape nimic În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singur acasă, mama este plecată pentru o vreme, tatăl este plecat În Lugoj la școala de ofițeri de miliție, este cald, este vară, este iunie. Stă cu tine cerberul cu ochi de foc, mătușa. Blânda mătușă a lui Cucu, căci Cucu Îl chema pe răposatul ei soț care a ținut magazin de coloniale În Piața Amzei. Mătușa lui Cucu bea toată ziua cafea Unica de 65 de bani pachetul cu madam Ursu, zice ea că e turcească și te pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mesageria vocală. Poate că tipul cu capitalul de investiții cu care se Întâlnise ieri Își schimbase părerea și voia să investească În Baby Organic. Sună la mesageria vocală. Nimic. Deci, nici o schimbare pe frontul ăsta. Hei, ce faci aici singură cuc În ploaie? Era Sam. Venea spre ea cu o față Îngrijorată. —Ești bine? Sunt OK. De fapt, te căutam. Cum n-am reușit să te găsesc, m-am hotărât să sun la mesageria vocală. — Deci nimic de la finanțatorul potențial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui Adam îi apărea și-i dispărea repede subt guler, ca un cuc zvâcnit din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a rândul am venit în fiece Duminică în casa asta, în care Dumnezeu se uita încruntat prin fereastra cu geamurile cârpăcite. Bătrânul Fișic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o să vă fie mai bine...“ Oricât eram eu de grăbit să-l toc mărunt, tata nu era bun de obiect docil al urii. Din perspectiva ochilor lui albaștri-deschis, eu trebuie să fi părut străin, ca răsărit dintr-un ou de cuc. Sora mea cea mică se agăța de el cu tandrețe, atenuând poate un pic duritatea fratelui. Și mama? Adeseori, ea ședea la pian fără să cânte. Era obosită de prăvălia cu o ofertă tot mai redusă de mărfuri. Sau suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care îi găsim într-o magazie de haine părăsită a armatei; acolo există și teancuri întregi de maiouri și de foi de cort rezistente la ploaie. La un popas în lunca unui râu ating mâțișori înfloriți. Să fi cântat vreun cuc înainte de vreme? Să fi numărat eu oare de câte ori a cântat? Și pe urmă văd primii morți. Soldați tineri și bătrâni în uniforme ale Wehrmacht-ului. Atârnă în copaci de-a lungul șoselei și în teii din piețe. Pancartele de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce mi te-a dat Dumnezeu“, își strigă eventual mama - „Mama, mama!“ -, așa cum de la mare depărtare mama lui încearcă, mânată de presimțiri, să-l cheme la ea „Vino, băiețaș! Primești un gălbenuș frecat cu zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi care trosneau pe pământul pădurii. Vreun animal mai mare? Vreo scroafă de mistreț? Poate chiar inorogul? Oare am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în urmă, de vreme ce până la moartea mamei mele - a murit de cancer la sfârșitul lui ianuarie ‘54 - a rămas singura dovadă și legitimație a artistului care până atunci doar afirmam că sunt. Ea, care îndurase îngrijorată „nebuniile“ și călătoriile la „cuibul cucului din nori“, cum zicea ea, și care crezuse orbește în fiul ei, se afla acum în posesia unui lucru pe care-l putea arăta rudelor și vecinilor cu o mică urmă de mândrie: „Ei, ia uitați-vă ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Narbondo, apăs pe butonul soneriei și, după un timp, Îmi iau inima-n dinți și intru chiar În sala de așteptare. Acolo, singur cu Voi și Billiken, n-am simțit trecerea orelor, până când cele douăsprezece țignale ale unui ceas cu cuc m-au făcut să sar din fotoliu. M-am Întrebat pe loc: Oare ce se petrece? Făcând pe detectivul, m-am dus să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte hotărât, e drept, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Am Încercat cu artele plastice, cu plastilina, cu muzica, cu psihiatria, mi-am lăsat barbă, m-am ras În cap, am băut cu determinare, ca la carte, n-am mai băut, mi-am cumpărat ceas cu alarme folclorice, greier, pupăză, cuc, cameră video, aspirator, casetofon electric, descriu toate acestea pentru a Înțelege și cititoarele mele tulburările prin care am trecut ca un erou al muncii pînă mi s-a părut c-am găsit drumul. Mi-am propus din start să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Finalul este auditiv, cu scrisoarea de mulțumire a părinților din off ai lui Iris, ce-i transmit eroului că ea e cuminte acum, Învață. De aici ar fi putut ieși un Taxi Driver II, unde Iris ajunge avocat, se Îndrăgostește cuc de taximetrist și el Îi Împușcă părinții. Scena cu baia de sînge, petrecută În camera de lucru a fetei, apare ca o justificare fără cusur a deviației spre normal, adică spre școală, a minorei. Filmul (Palme d’Or, Cannes) este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Foaie verde cîntă cucu, să ne facem un seppuku anulează prin expediere În flagrant ridicol Întreaga cultură tragică japoneză și de altă naționalitate, miștoul atotcuprinzător spulberînd orice speranță legitimă Într-o violență mai bună. Ares, idolul lumii, e desființat de cuc, și, frînă de ultim model În calea civilizației, același mișto devine În condiții vitale o stranie Însușire. Care s-a atrofiat Însă și ea, la adevărații noștri intelectuali la ciclu. DÎnșii, cu toate că sînt acoperiți complet pe indicele de inteligență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sub forma unei păsări cu Înțepătură veninoasă (...) stînd la pîndă, din cracă-n cracă (...) fiind mereu beată”. Se vede treaba că Vasile Băran n-a mai fost de mult prin pădure, fiindcă nu mai face distincție Între fluturii veninoși, beți cuc, și păsările cu trompă atîrnate de crăci. Iată că vine și Anatol Codru, cu o poezie de excepție, fiind scrisă În Moldova. „Pe munți / Țepoase-n ambiția lor suverană / Cresc ierbile, bărbile, daco-romane.” Deși corect ar fi trebuit scris bărburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nimeni nu știe cu adevărat absolut nimic), Freud, mama, tata, ostilitate, inhibiții, dezinhibiții, faptul că un bărbat nu Înțelege că fantasma erotică-i ca o ecuație einsteiniană, că-n actul sexual totul este important, chiar „și un ceas cu cuc pe perete”, ce facem cînd sîntem mici, facem complexul oedipian etc. Nu-s iertate nici culmile orgasmului, care-n epoca la care a fost adunată cartea se numeau de aur, cînd macaralele rîdeau În soare. Din prefață, autoarea ne atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scăpăm de frustrări? Că de fiecare dată cînd ne arată cît de participativă e, nu mai putem participa. Și iarăși dă-i cu Freud, cu psihanaliștii care spun că totul e normal și are o definiție, pînă și ceasul cu cuc, apoi apoteotica Încheiere: „Anii mei de cercetare mi-au confirmat un lucru pe care orice femeie Îl știe: În fiecare bărbat se ascunde un băiețel”. Păcat de atîta muncă, gemete, deces. CÎnd mai simplu ar fi fost ca anii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piramidă separată, deci era ea singură și se pregătea să ardă, focul avea să iasă din ea, numai din ea, dar totul nu dura decât o clipire, până înțelegea că nici n-ar avea ce căuta pe acel vârf singură cuc, abia se stăpânea să nu râdă și doar glasul lui și gesturile lui o împiedicau, învăluind-o, chiar împotriva voinței ei, în ceva ca o căldură, de parcă s-ar fi aflat dintr-odată într-un cocon în care nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu sau tu n-o să găsești, ci pur și simplu nu există, ce-ți închipui? Vino înapoi pe pământ!“ „Asta însemnând la tine?“ „De ce nu? Chiar și la mine.“ „Iar dacă nu vin?“ „Ai să rămâi acolo unde ești, singur cuc.“ „Dacă nu vin și îmi văd de gărgăunii mei, cum le zici, și stau și scriu sau ceva asemănător?“ „Nu-mi rămâne decât să fac ce-am mai făcut.“ „Adică?“ „Să-mi zic că sufăr. Și să mă cuprindă tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fel de adulter, cred eu. Noua dragoste din cuib e atât de lacomă Încât tot ceea ce poate face cea veche este să aștepte răbdătoare, sperând să-i pice niscaiva firimituri pe care intrusul nu le-a Înfulecat cu lăcomia unui cuc. Cel de-al doilea copil Înghesuie și mai mult dragostea adultă În colț. Miraculos este când pasiunea totuși supraviețuiește, de prea multe ori ea murind În acei primi ani de trezit În zori. În primele ore și zile după ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pijama verde, cu elefanți roz... sau invers..., ce mai contează! Parc-o văd! Nu-ți amintești? Pe vremea când eram cu toții împreună și tu ascultai muzică din aia... cum îi zice... pro gresistă... S-au dus naibii toate... Acum stau cuc cu televizorul... Clara rămase un pic pe gânduri, dar încercă să și păstreze elanul și continuă: — Ia uită-te ce frumoasă e pijamaua asta nouă! Te rog frumos, fă-mi și mie un hatâr și îmbracă-te cu ea, bărbierește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca de Moarte Deci, eu, numai cât m-am uitat la el și la ceilalți, cum ședeau nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de altfel de Somnoroasă, am simțit că am plumb în vine, iar pleoapele mi-au căzut peste ochi, grele ca obloanele de fier, cufundându-mă în neștirea somnului Că ajunși de aerul cel curat și slăbiți fiind, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
veselă și în același timp nostalgică, de o mare puritate și hrănită de o credință că oricum ea tot va fi fericită, chiar dacă, așa cum spunea cântecul, nu știa pe cine să aleagă; se adresa unei păsări: Spune-mi, puiule de cuc, măi, Duuupă care să mă duc... M-ași duce după cel nu știu cum, îmi scăpau cuvintele, atins, ba nu, chiar doborât de vraja simplă a melodiei, care mi se părea cea mai frumoasă din câte auzisem. Simțeam însă în același timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
locuia cu mine, deși, când făcu prezentările, zise: "...și domnișoara Culala, dacă numele vă spune ceva, e chiar cel cunoscut de noi toți..." Nu veniseră la ei numai "copiii", casa era plină de lume, toți de vârsta domnului și doamnei Cucu. Ni se dădu cîte-un pahar de vermut, și cu el în mână căutarăm unde să ședem... Nu aveam unde, toate scaunele erau ocupate, și inginerul Cucu ori se prefăcea că nu observă, ori chiar era cam mitocan și uitase ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vrei să ajunezi." "Știi ce, zise, coborâm toți patru la frații Berea..." Dar intră tânăra pereche și el ne spuse că a vorbit cu bucătăreasa să ne aducă mâncarea aici... Nu scăparăm însă așa de ușor, intră după noi doamna Cucu și ne spuse cu "înțelegere" că ar fi trebuit să se gândească, tinerilor le place să petreacă între ei... Titi e de vină (adică soțul ei), o scoate din pepeni cu inițiativele lui, pe care le ține secrete până în ultimul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]