3,433 matches
-
spun! râse el, ca și când mi-ar fi sugerat că ținea atât de mult la mine, încît nu vroia să mă lipsească de plăcerea de a descoperi singur ceva extrem de interesant. O să vedeți!" repetă. III " Bufetul" însă nu mai exista, fusese dărâmat și în locul lui se construise un hotel, iar la parter un elegant restaurant cu braserie. "Veniți după mine", zise Vintilă intrând și trecu printre mese și mă duse într-o încăpere, un separeu, acolo li se rezervase masa. Sosiseră toți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spital... "Trăim încă bine, noi ăștia de la marginea orașului, zise dom' Chiriță așezîndu-se voios pe pământ, ca un țăran, în timp ce eu ofeream taburetul meu doamnei. Până or să ajungă la noi blocurile (că așa am auzit, că or să ne dărîme) mai durează, nu e chiar pentru mine, mai putem și noi să bem un pahar la iarbă verde." " Unde n-ar veni mai repede, zise bunica, să am și eu apă caldă și baie.'' "Da, zise dom' Chiriță, e un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deci remediabilă, fiindcă embrionul nu ți-e străin, e din ființa ta, și n-am auzit de pildă că un om se poate otrăvi (ba am auzit!) cu propriile lui secreții interne." Ea râse sesizând din zbor cum singur îmi dărâmam toată schelăria argumentației. Râsei cu însumi. "Suzy, îi spusei cu o seninătate turbure, de ce nu vrei să te măriți cu mine?" Înțelese că nu va scăpa ca de obicei. Singurul truc pe care îl folosi hotărîndu-se să gândească împreună cu mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
începui să scriu. Neprețuite caiete în care zăceau ca niște iceberguri reflexiile mele din mirifica perioadă a cursurilor universitare! Numai eu știam ce ascund dedesubt, inspirația înaripată a unei stări de spirit în expansiune, inspirație bogată, fertilă, în timp ce, paralel, Matilda dărâma ceea ce credeam eu că este împlinire în viața vie, iubire și armonie... iar paralel cu ca o mare prietenie, cu un om din generația mea, puternică personalitate obsedată de puțină putere pe această lume, plătind un preț... Da, reușise, mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timp nefolosite, fură torturate de efortul impus. Rezultatul interacțiunii extenuante a buzelor, limbii, cerului gurii și plămânilor fu un cuvânt abia auzit: ― Sete. Între buze i se strecură un obiect neted și rece. iar căderea unei picături de apă o dărâmă. Era gata să expulzeze tubul din gură, din pricina, unei oribile amintiri. În alte locuri și în alte vremi, penetrația de același fel era preludiul unei morți înfricoșătoare și absolut unice în felul ei. Dar din acest tub curgea doar apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-o răpăială neîntreruptă și angoasantă. În interior, toți așteptau începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rând „nea’ Nicu“ sau „Ceașcă“ (ultima denumire sugera ceva familiar și-afectuos, aproape imposibil de înțeles), și lucrurile o luaseră razna. În 20 de ani, nebunul de la televizor reușise să pună la pământ tot ce clădiseră ceilalți într-un secol: dărâmase casele și tăiase bulevarde isterice pe direcția privirii (și, în general, privea-n toate părțile); cărase bisericile și-astupase un cimitir cu cincizeci de basculante cu beton (deasupra plutește acum un lac în care, dacă e vară și-ai drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în baie cu volumul negru de poezii al lui Minulescu, departe de mintea mea. Nu scotea însă nici un cuvânt, ieșea tăcută și mândră ca o statuie a demnității. De-aia o iubeam, și tot de-aia îmi venea s-o dărâm. „Ai venit deja? Vreo noutate?“ A sărit în pat și m-a sărutat pe gât, fără să bănuiască ce-mi trecea prin minte. Atunci mă simțeam cel mai bine, când controlam situația, despărțit de realitate printr-o pojghiță subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de autori necunoscuți. Dacă sapi sub asfalt, găsești oase și săbii. Greci, romani și bizantini s-au căsăpit unii pe alții prin curți sau balcoane. Tătari, mongoli și lipoveni au ridicat moschei și biserici; au venit otomanii, și le-au dărâmat. Unele au rămas; multe, puține, doar ele pot spune. Dacă deschizi pleoapele de undeva de sus, vezi casele înghesuite și ceața găurită de cupole și minarete. Nu poți descrie nimic, pentru că adevăratul oraș e fosilizat, ascuns în orașul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pietrei Craiului. Vreo cinci ani și ceva, înainte să ajung în Facultate, am mers cu ritmul ăsta blând și adipos lipit pe retină. În fiecare zi, mă pândeau 7 ore de carceră, cu pauze lungi, imposibile, care mai mult mă dărâmau (fiind începător, primisem normă dublă). Dimineața, străbăteam strada Paris ca un cățeluș scos la pipi. Seara, mă clătinam la ieșirea din pușcărie, amețit de-alcoolul eșapamentelor. Mă înfundam în aerul lichid care plutea printre poșete, cataloage și cranii parfumate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se retrăgea în cartierul ei. Tot pe la miezul nopții, se goleau și străzile: ieșeau căminiștii din schimb. Îi vedeai de departe, valuri-valuri, traversau în tăcere linia ferată, prin curtea remizei de vagoane (făcuseră o spărtură în gard, după care îl dărâmaseră cu totul, să treacă mai ușor); cu ăștia chiar nu era bine să te pui. Pe băieți, îi găseai a doua zi la muncă: ciufuliți, tumefiați, încărcând lăzile la fabrica de pâine ori trăgând de cabluri în depoul de troleibuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ajungeai fleașcă la Viena, după treizeci de ore, ca Dinicu Golescu. Prin vagoane, la întoarcere, te așteptau niște reviste cu ultimele acțiuni ale colegilor pe teritoriul austriac. Găseai ilustrații de spargeri teribile, cu țigani care intră cu camionul în Penzing, dărâmă zidul unor vile, leagă casa de bani cu cabluri înnădite și-o trec prin două rânduri de pereți, înainte s-o târască pe toată strada, până în pădure, lovind vreo zece mașini în drum: un furt de 1000 de euro, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
N-aveai voie să pui vreo întrebare gardienilor; dacă deschideai gura, te executau pe loc. Deținuții erau amenințați permanent cu moartea, cei care nu-și făceau planul de banconte dispăreau, înlocuiți cu alții. Operațiunea de falsificare a bancnotelor trebuia să dărâme Banca Națională a Angliei. Așa se vedeau lucrurile de la suprafață; așa credeau și MI-6-ul, și-americanii. Până și rușii auziseră de planul Bernhardt; nu mișcau însă un deget, lor le convenea. Ordinele lui Hitler fuseseră precise: piața britanică trebuia sufocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
proteja și reproduce (ca nanobacteriile lui Grosescu). Economia lui epuizată putea fi transportată în noul sistem capitalist, parazitându-i mecanismele și obținând profituri colosale din noua distribuție a mărfii pe-o piață încă proaspătă. Budapesta ’56, Praga ’68, Zidul Berlinului (dărâmat sub privirile îngăduitoare ale STASI, în timp ce evenimentul rula pe trei televiziuni), Sofia și București ’89 - toate se legau. Un gigantic puci anti-comunist, de proporții continentale, pus la cale chiar de către comuniști, ca niște bancheri grijulii, care își mută averea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sensul completării memoriei naționale cu ideile regalității și dinastiei, poate fi văzută din nou la lucru după momentul 30 decembrie 1947 când Partidul reușește abolirea monarhiei, transformând statul din Regatul României în Republica Populară Română. Prin înlăturarea monarhiei, a fost dărâmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. Era necesară înlăturarea unei forme de stat moștenite din timpurile întunecate ale Evului Mediu, urâtă de popor, formă de stat care constituia o mare piedică în drumul desvoltării revoluționare a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să faci cum vrei, dar așa nu se mai poate! Nu se poate, nu se poate, nu se poate! Și ce manieră: el e vinovat și tot el se umflă în pene! Cum s-ar zice: „Pe poartă nu vreau, dărâmă gardul ca să intru!“ Dar ce-i cu tine? Ești complet schimbată la față. — Schimbată-neschimbată, așa mi-e fața, îi răspunse Varia nemulțumită. Ganea o privi mai insistent. — Ai fost acolo? întrebă el brusc. — Acolo. — Stai, iar țipă! Ce rușine! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a doua zi dimineață din patul nupțial.“ Îl sfătui, de asemenea, temându-se că la ieșirea din biserică se vor îmbulzi prea mulți însetați, să aibă pregătită în curte o pompă de incendiu; dar Lebedev se împotrivi: „Casa, cică, ar dărâma-o în cazul pompei de incendiu“. — Acest Lebedev umblă cu intrigi împotriva dumneavoastră, zău așa, prințe! Dacă vă puteți închipui, vor să vă ia sub tutela statului cu tot ce aveți, cu libertatea și banii, adică cu cele două obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
morală ce întrețin în societatea noastră credincioșii și neofiții partidului zis liberal, nu se poate aștepta nici soliditate în guvern, nici pace și liniște în societate, nici putere în relațiunile noastre internaționale. A fost lesne pentru partidul zis liberal să dărâme, fiindcă a găsit tărâmul pregătit de chiar clasa guvernantă veche, care s-a muncit în curs de douăzeci de ani, la adăpostul instituțiunilor reprezentative ale Regulamentului Organic, să paralizeze și să anuleze politica puterii suzerană și protectrice ce ne țineau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Basarabilor, au adus pieirea acesteia și pieirea țării. Mâna lui Dumnezeu e grea. Basarabii - și Dănuleștii și Drăculeștii - au avut parte de binefacerea comună tuturor neamurilor ostenite de bântuirile neîndurate ale istoriei, s-au stins. Dar acei cari i-au dărâmat au avut nefericirea de-a vedea, neam după neam, înjosirea politică și morală a unei vechi și glorioase țări. Și oare nu înjosire este când mînile unor nevrednici turbură până și cenușa unui sfânt cum era Matei Basarab? Cu ochii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
jurnalele opoziției din ajun. Se ridică opoziția contra vreunui fapt care ne-a atras o umilire exterioară sau ne-a cauzat pagube de milioane? A doua zi ziarul "romînul" spune că opozița, în înțelegere cu cutare putere străină, vrea să dărâme instituțiile liberale ale țării. Aceasta o spun nu contra unei persoane, nu contra unui partid, ci contra tuturor adversarilor lor politici, oricari ar fi. O spun fără preget; câteodată, când merg lucrurile bine, cu culori mai șterse; dar când partidul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu aibă bani pentru întreținerea unui prea slab dotat institut de binefacere. În același timp vedem că Eforia Spitalelor, din ale cărei venituri s-a întreținut pîn' acum institutul de la Pantelimon zidește case nouă, plantează grădini, pune grilajuri frumoase, ba dărâmă chiar o biserică spre a putea zidi alta în locul ei; nu înțelegem dar cum Camera și cum guvernul, care au aprobat aceste cheltuieli, mai pot fi de părere că nu sunt bani pentru întreținerea unui institut în care copiii găsiți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a dovedi că vina ce li se impută nu cade sub dispozițiile penale ale nici unei legi în vigoare. {EminescuOpXII 212} Socialismul, având de temă mizeria claselor de jos și esploatarea lor din partea capitalului, se 'nțelege că trebuie să cerce a dărâma baza societății actuale, proprietatea moștenită. Broșura pleacă din puntul de vedere că, producțiunea însutindu-se prin invențiile pe terenul mecanicei ale secolului nostru, starea materială a lucrătorului ar trebui să fie însutit mai bună, pe când din contra e cu mult
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
armă spre a restabili ordinea. Au fost ucise și rănite o mulțime de persoane. Se vorbește de treizeci morți. La Borispol de asemenea a fost o încăierare între locuitori și trupe. Ca de obicei mulțimea a jăfuit casele ovreilor, a dărâmat sinagoga, a băut sau vărsat butoaiele cu băuturi, apoi, înarmîndu-se cu ciomege, coase, drugi și alte instrumente, au atacat și cartierul unde se aflau cazacii. Comisarul poliției și ofițerul, care dispunea numai de treizeci de cazaci, nu puteau domoli furia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de inima lor ești departeă. Deplângând prăbușirea lor, Domnul le trimite prin profet medici și doctoríi pentru vindecare, Îi conduce cu grijă, Îi cheamă Într‑un fel să plângă cu El și spune : «Fără de veste Babilonul a căzut, s‑a dărâmat. Plângeți pe ruinele lui, aduceți balsam pentru rănile lui, căci poate se va Însănătoșiă. Răspund deznădăjduiți Îngerii cu grijă pentru mântuirea oamenilor, sau profetul În numele apostolilor și al bărbaților și al doc‑ torilor duhovnicești, care văd Împietrirea minții celor păcătoși
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
când intrau până În adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată În ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui impe‑ riu, plină de multe bogății și cu destule comori În ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră În vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar pentru că nu pot găsi bogăția ei, pleacă cu mâinile goale. Așa sunt avuțiile sufletului. Nu sunt tră date de suferințele trupului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]