2,290 matches
-
alta În locul celei pe care ai luat-o de la el. Uneori, el se gândește la ea. Și de aceea este bolnav acum” (J.A. Grim, 2003, p. 95). Pentru vindecarea prin transă, putem invoca exemplul românesc al ceremonialului Călușului. Această datină complexă implică rituri de fertilitate, rituri de purificare și propițiere, rituri de alungare a puterilor malefice și rituri de vindecare magică. Exemplul de mai jos, preluat din studiul de referință al lui Gail Kligman, sintetizează datele din arhivele folclorice: Vindecarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
semnificație aparte În plan religios sau politic cu concepțiile arhaice despre transferul de viață de la om la natură sau creații culturale - 1943, 1995), folcloristul român consideră că practicile asociate „vânzătorilor de umbre” sunt raționalizări tardive ale unor sacrificii umane primordiale. Datina amintită implică luarea, cu o sfoară, a măsurii umbrei unui om, pe ascuns, „vânzarea” acestei măsuri constructorilor și apoi Îngroparea măsurii la temelia unui edificiu. Pe o arie limitată, după câte se pare, la popoarele balcanice, se mai obișnuiește zidirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oamenilor cum a fost creată Lumea și tot ce s-a Întâmplat după aceea. Din această perspectivă, un rit de vară precum Caloianul ne oferă o multitudine de elemente ceremoniale și de configurații mitologice: În unele părți din Muntenia este datina ca În fiecare an să se adune În marțea a treia după Paști, des-dimineață, mai multe fete, În etate de la 5 sau 6 ani În sus, la un loc și apoi, Împărțindu-se, după etate, În două sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Florea Marian, care anunțase publicarea unui volum cu titlul Mitologie populară, volum rămas În fază de proiect. Ulterior, Tudor Pamfile nu a mai folosit pentru colecția de texte publicată În 1916 termeni precum „folclor”, „studiu etnografic”, „din viața poporului român”, „datini”, „credințe”, ci a făcut apel la noțiunea integratoare de mitologie. Poziția sa este singulară și nu-și va găsi ecou decât mult mai târziu, când alți cercetători precum Marcel Olinescu (Mitologie românească, 1944), Romulus Vulcănescu (Mitologie română, 1985) și Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au În comun o exigență și rigoare metodologică prin care se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de mecanismul demonstrațiilor științifice. După cum am arătat anterior, faptul că mitologia nu poate fi identificată ca o evidență etnografică (de tipul unei datini sau a unui text folcloric) duce la situația (oarecum paradoxală) În care pentru o anumită cultură nu există o singură mitologie, ci mai multe mitologii, suprapuse, nu radical diferite, dar nici perfect identice, mitologii rezultând atât din modul de constituire
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acum secundar, fiindcă mitologia există și se individualizează nu ca o relicvă a unor forme străvechi, ci ca un sistem mereu viu de ordonare și semnificare a realității Înconjurătoare, cu ajutorul unor unități simbolice luate din toate subsistemele culturii populare (de la datini la cântece lirice, de la ghicitori la legende etc.). În felul acesta, perspectiva propusă de mine conduce nu atât la definirea și descrierea unei mitologii populare românești, ci la mitologizarea Întregii culturi populare. În ultimii ani, mai multe dicționare ale figurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Politics of the Street: Festive Culture in the Early American Republic, University of Pennsylvania Press, Philadelphia Nicholls, David, 1993, „Addressing God as a Ruler: Prayer and Petition”, În The British Journal of Sociology, vol. 44, nr. 1 Niculiță-Voronca, Elena, 1903, Datinile poporului român (adunate și așezate În ordine mitologică, Tipografia Izidor Wiegler), Cernăuți Niculiță-Voronca, Elena, 1908, Studii de folclor I, Tipografia G.A. Lăzărescu, București Niculiță-Voronca, Elena, 1912, Studii de folclor II, Tipografia G.A. Lăzărescu, București Nițu, George, 1988, Elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
român, Librăriile Socec, București Pamfile, Tudor, 1924, Mitologie românescă III. Pământul după credințele poporului român, Cultura națională, București Pamfile, Tudor, 1997, Sărbătorile la români, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 1999, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 2006, Mitologia poporului român, Vestala, București Papahagi, Tache, 1979, Mic dicționar folcloric, Minerva, București Park, George, 1967, „Divination and Its Social Context”, În John Middleton (coord.), Magic, Witchcraft and Curing
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pene roșii și albe, iar la ceremonii speciale se anină În vârful lor de sus, ca podoabe, câteva pietre de suflet (I.Lips, op. cit., p. 470). 115 corpului, tenacitatea, răbdarea, puterea de sacrificiu, altruism, supunerea față de părinți și rude, respectarea datinelor, hrană puțină și somnul scurt. În același timp adolescenții Învață mânuirea suliței și bumerangului, cutreieră pădurile și munții Însoțiți de un bătrân. Ritualul circumciziei, care Încheie inițierea tânărului devine un eveniment al societății tribale: se cântă, se dansează, tânărul este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și stele, despre animale și plante, despre stânci, deșerturi și izvoare, conținând elemente fantastice sau miraculoase, foarte rar brodate pe fondul unui motiv istoric, aproape totdeauna pe cel al unei Închipuiri mitice”269. Aborigenii cred că miturile sunt legate de datini și locuri sacre, În schimb basmele sunt cunoscute de toți și au un caracter distractiv. „În mitologia negro-australiană chipul ființei cerești, Întruchipare a cerului, ocupă un loc modest, secundar, fiind Înfățișat (la tribul arandanilor) ca un om mare, puternic, cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
723 Ibidem, p. 107-109. 557 Anul Nou este pentru orientali una dintre cele mai mari sărbători, ca un fel de nod de mătase care leagă strâns tradiția de modernitate. Anul Nou sărbătorit În chip modern, exuberant, aduce cu sine, totuși, datini și obiceiuri vechi, inclusiv În lumea apetisantă a preparatelor culinare, gospodinele Întrecându-se În păstrarea acelor unde fine În nuanțe, În mirodenii și gust, În culoare și condimentare. Anul Nou este calculat după faza lunii În anul respectiv, căzând În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu se Înghesuie la autobuz, nu se Împing cu coatele la urcarea În tren, nu se insultă, politețea domnește peste tot. Coreenii sunt calmi, placizi, civilizați, respectând morala până la austeritate. Este o altă lume, de o altă logică, de alte datini. O antichitate Înfloritoare, cu bogate tezaure materiale și spirituale, a impus talentul specific neamului coreean În lume. Capitală de șase veacuri (1394), un curios amestec Între nou și vechi (palate, temple budiste, sanctuare confucianiste), de modernitate și tradiție, numără astăzi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
formează un guvern de tranziție civil. În septembrie 2001, alegerile parlamentare impun un premier naționalist, Laisenia Qarase 765. Insulele Fiji, situate la granița dintre Melanezia și Polinezia, au Împrumutat trăsături comune din ambele grupe sub aspect etnic și lingvistic. Numeroasele datini, legende și cântece, măiestria construcției de nave și meșteșugul navigației se transmite din generație În generație, pe cale orală. La sosirea europenilor aceste populații se aflau În epoca de piatră, nu cunoșteau metalele și prelucrarea lor, principalele ocupații fiind vânătoarea, culesul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
demonstrat-o expediția „Kon-Tiki” care a pornit de la coastele statului Peru (Callao), a traversat partea de sud a Oceanului Pacific, ajungând În atolul Raroia (Arhipelagul Tuamotu, 8000 km În 101 zile)768. Oriunde se duceau polinezienii, luau cu dânșii vechile lor datini, legende și povestiri cu privire la obârșia neamului lor. Legendele despre zeul-erou Maui care locuia cu alte zeități Într-o țară fericită și misterioasă, Țara Mabulu, s-au păstrat În Tahiti, În Tonga, multe ale insule ale Polineziei, până În Noua Zeelandă. În insulele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
VECHE În epoca veche, când nu existau încă școli, locuitorii comunei își potoleau setea de frumos cu ajutorul poeziilor și cântecelor populare. Seara pe la șezători, la curățatul porumbului, la scărmănatul lânii, la nunți și cumetrii, în sărbătorile de iarnă împlinind datinile, sătenii ieșeau din obișnuința apăsătoare a muncii. În zilele de sărbători ei se adunau în săli improvizate în centrul satului și la sunetul cobzelor, mai târziu și al viorilor purtate de țiganii localnici, jucau jocurile moștenite din străbuni. Când în
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
371), Lotze remarcă: "Dispoziția spirituală de atunci a poporului german putea fi asemănată, estetic vorbind, mai degrabă cu un suflet gol decît cu unul plin. Sensibilitatea pentru frumos se pierdu-se în așa măsură într-o așa măsură într-o datină leneșă și în niște moravuri nevolnice, încît putea să pară o datorie să se restabilească vioiciunea spontană a instinctelor, în primul rînd prin revolta împotriva a nenumărate opreliști, prin examinarea și contestarea nenumăratelor prejudecăți". Unul dintre cei mai buni bărbați
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
EDMUND [Putting up the letter]: Șo please your lordship, none. GLOUCESTER: Why șo earnestly seek you to puț up that letter? EDMUND: I know no news, my lord. GLOUCESTER: What paper were you reading? EDMUND: Nothing, my lord. Flagelul unei datini, permițînd Părerii lumii-a mă dezmoșteni? Pentru că sînt cu doișpe-paișpe luni După-un frățîn? De ce bastard? De ce-njosit? Cînd trupul mi-e la fel de bin' legat, Mintea de nalta, chipul de frumos Că și-al onestei dame plod? De ce Ne pun
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cariera didactică - profesor de liceu - și-a exercitat-o în câteva orașe transilvănene: Odorhei, Carei, Cristur, Brad, Turda și Năsăud. A debutat în 1923 cu Pastel de vară în „Cosinzeana” și a colaborat cu versuri, proză, articole, medalioane la „Năzuința”, „Datina”, „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Gând românesc” etc. Împreună cu Emil Giurgiuca, a fost inițiatorul și întemeietorul revistei „Abecedar” (apărută în 1933-1934 la Brad și la Turda), publicație ce a contribuit substanțial, prin paginile ei, la modernizarea atât a beletristicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
alți intelectuali din societate, prezentau probleme de artă teatrală, țintind spre educarea auditoriului, sau sinteze asupra evoluției mișcării teatrale românești: Schițe din istoria teatrului, Limba și scena, Literatura noastră dramatică, Pregătiri la înființarea unui teatru român de Iosif Vulcan, Despre datinele poporale în literatura dramatică de At. M. Marienescu, Arta (în special drama) și morala de I. Bunea, Din taina culiselor de Sextil Pușcariu, Catharza de Valeriu Braniște, Idei referitoare la înființarea teatrului nostru de Vasile Goldiș, Ceva despre psihologia plăcerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
Apostol, București, 1964; Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, I-II, București, 1968-2002 (în colaborare); G. Coșbuc și creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, 1976; Estetica oralității, București, 1980; Femeia lui Putiphar (K 2111). Cercetare comparată de folclor și literatură, București, 1982; Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată Îndeplinite aceste datini, Aqhat va fi primit În rândurile strămoșilor binefăcători, Rapi/aumaxe "Rapi/auma", alături de care va lucra În favoarea celor vii oferindu-le fecunditate și protecție. Și aici trebuie recunoscută tema regelui/fiului de rege care moare, dar care poate să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deprinzându-se cu ea, a privit-o cu seninătate. Îmbălsămând cu ulei de cedru craniile dușmanilor de vază, ei le arătau oaspeților și nu socoteau cu cale să le Înapoieze nici dacă erau răscumpărate cu greutatea lor În aur. Acestor datini, cât și practicilor legate de jertfe și de divinație, potrivnice obiceiurilor noastre, le-au pus capăt romanii (Strabon, Geografia, IV,4,5). Obiceiul celților de a tăia și păstra capetele dușmanilor este printre cele mai atestate de autorii antici, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acea vreme nici o matroană nu fusese scutită de doliu 1. Mai mult, În acel an două vestale Își Încălcaseră jurământul de castitate: Două vestale, Opimia și Floronia, fiind prinse dedându-se desfrâului, una a fost Îngropată de vie, după cum era datina, sub pământ, lângă poarta Collina, iar cealaltă și-a făcut singură seama. L. Cantillius, secretarul pontifului din colegiul celor care acum poartă numele de „micii pontifi” și care trăise În desfrâu cu Floronia, a fost bătut cu vergile de marele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cărțile Ursitei; Între acestea au fost Îngropați sub pământ un gal și o gală, un grec și o grecoaică, jertfirea acestora fiind făcută În târgul de vite, Într-un loc Împrejmuit cu pietre, loc care fusese Însângerat dinainte de jertfe omenești, datină foarte puțin practicată la romani (Titus Livius, De la fundarea Romei, XXII, LVII). După cum se vede, Livius, neagă faptul că acesta ar fi un obicei roman, dar această afirmație se bazează doar pe faptul că uciderile rituale s-au făcut după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a apărut ca bisăptămînal, apoi a devenit cotidian, hebdomadar și din nou cotidian. Dar editarea propriului său ziar nu era suficient pentru Iorga. În 1908 (vrînd să evite dificultățile de publicare anterioare), a achiziționat o tipografie. Și-a numit editura Datina română și multe din cărțile lui vor purta pe frontispiciu acest nume. Jurnalistica sa politică era o legătură între istoric și politician. Ziarele și jurnalistica din Europa răsăriteană și de sud-est se aflau prin tradiție sub standardele occidentale. Avînd în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]