4,974 matches
-
drept un dat rece, autosuficient și lipsit de o viață a sa). șStai În fața oglinzii. Miști mâna dreaptă; simultan, cel din fața ta mișcă mâna lui stângă. Diferența aceasta totuși nu te neliniștește: deși răsturnată, reflectarea rămâne guvernată de o simetrie desăvârșită. În limpezimea absolută a cristalului, te vezi - Îți spui - așa cum ești. O geometrie liniștitoare, pe deplin euclidiană, domină impasibil relația ta cu celălalt. Sau poate ar trebui să punem totul pe seama absenței timpului dintre voi: instantanee, lumina izbește suprafața (plan
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În limpezimea absolută a cristalului, te vezi - Îți spui - așa cum ești. O geometrie liniștitoare, pe deplin euclidiană, domină impasibil relația ta cu celălalt. Sau poate ar trebui să punem totul pe seama absenței timpului dintre voi: instantanee, lumina izbește suprafața (plan desăvârșit, fără nici o zgârietură, fără nici o curbă - copie materială a planului matematic) și se Întoarce, fără ca, speri tu, cel care vede să fie mai bătrân decât cel care este văzut 1. Cât e de posibil totuși ca un subiect să se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a doua. Acum, Cornel nu este un naiv! Oricum m-aș uita la el, nu-l văd naiv! Din momentul În care se așază la masa de scris și Începe să-și construiască ideile, el este un maestru al jocului desăvârșit, care-și controlează efectele, care știe că se află pe o scenă, desigur, de hârtie, nu neapărat de lemn, și care are, deci, o strategie și diverse tactici de abordare. Și atunci, un prim gând care mi-a venit În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic-tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit”, Emil Botta, al cărui demers actoricesc ținea „discret ascunsă poezia”, Mircea Constantinescu, actor cu roluri de mici dimensiuni, din fiecare făcând o „compoziție desăvârșită”, Marcel Anghelescu ș.a. A publicat traduceri din Amédée Achard, Jacques Chabannes, Giovanni Grazzini, Gaston Leroux, Edgar Reichmann, Petru Dumitriu și Romano Franco Tagliati, a alcătuit volumul Al. Rosetti în evocări (1995). S-a impus în lumea literară cu deosebire prin
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
ST, 1993, 10; Ioan Moldovan, Ștefan Aug. Doinaș, „Arie și ecou”, „Lamentații”, F, 1994, 12; Constantin, Complicitatea, 82-86; Negoițescu, Scriitori contemporani, 158-168; Virgil Nemoianu, Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1994; Ioana Pârvulescu, Poeme desăvârșite, RL, 1995, 40; Borbély, Grădina, 62-69; Ierunca, Semnul, 179-183; Mihai Șora, Doi poeți, RL, 1996, 14; Gheorghe Grigurcu, Eseurile lui Ștefan Aug. Doinaș, RL, 1997, 16; Alex. Ștefănescu, Cititorul ideal, RL, 1997, 25; Doinaș - 75, CC, 1997, 3-4; Borbély, Xenograme
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
două straturi deosebite: unul arhaic, întâlnit numai în Transilvania - unde mitul zidirii apare întrupat și în legendă, colindă și chiar în cântecul de lume -, și altul mai nou, cuprinzând variantele moldo-muntene. Acestea din urmă se disting printr-o realizare artistică desăvârșită. Balada debutează printr-un ritual - alegerea locului pentru mănăstire. Însoțit de Meșterul Manole și de grupul său de zidari, domnitorul Negru Vodă pornește pe malul Argeșului în căutarea unui zid părăsit, pe ruinele căruia urmează să-și înalțe ctitoria. Un
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
nu accepta ideea de modernitate, ceea ce determină respingerea candidaturii la votul în plen. De numele lui L. se leagă însă activitatea și prestigiul pe care îl are cenaclul literar Sburătorul, deschis tuturor din aprilie 1919 în locuința criticului, un amfitrion desăvârșit. Au trecut prin acesta, într-un sfert de veac, reputați creatori și o sumedenie de aspiranți, esențială fiind însă contribuția la modernizarea literaturii române. Imaginea criticului în posteritate îndreptățește convingerea lui Eugen Simion că după Titu Maiorescu L. este „cel
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Teza maioresciană despre așa-zisele forme fără fond e, principial, eronată: „Departe de a fi fost vătămătoare, prezența formelor a fost chiar rodnică; prin legea simulării-stimulării, ea a produs, în unele ramuri ale activității noastre, o mișcare spre fond până la desăvârșita lor adaptare [...]. Critica Junimii a fost lipsită de simțul contingențelor istorice, pe care le-a reclamat altora.” L. preluase termenul „imitație” de la Gabriel Tarde (Les Lois de l’imitation); practic, imitația și sincronizarea sunt fenomene corelative, în strânsă interdependență. Realitățile
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
că Biblia putea fi citită altfel decât o făcuse el în tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atât cărturarilor, cât și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
elevația spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată temeiurilor mănăstirilor era un îndreptar pentru sufocarea dorințelor cărnii, aici, sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvârșită. Într-adevăr, Convorbirile nu sunt „dialoguri” clasice, sunt instrucțiuni de viață spirituală: aceasta are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. De aceea, scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene și fiecare „vizită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atinsă decât într-o instituție care este cea presupusă de condiția de monah, mai precis, într-o mănăstire, nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvârșiților de cei nedesăvârșiți. „În acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvârșit - și desăvârșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvârșit - și desăvârșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluând o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (cenobionul reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32); modelul eremitic se dovedește insuficient și nu dă rezultate în încercarea de atingere a vieții desăvârșite. Procedând astfel, el nu ia deloc în seamă experiențele unor contemporani ai săi, Ieronim, Augustin, Martin din Tours, pe care îi consideră în esență spirituali mediocri; norma vieții monastice vine din Egipt, chiar dacă Ioan Cassian realizează dificultățile - chiar de ordin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din epoca lui Fidias, dar și o serie de teorii matematice și speculații aritmologice). Aritmosofia pitagoreică, geometria sacră platoniciană, filosofiile mediteraneene ale Numărului și Formei asigură punctele de convergență ale relevării tradiției semisecrete sau uitate a euritmiilor în cele mai desăvârșite expresii ale creației artistice transcendente, văzute de G. ca perpetuări ale unui ideal „al rasei sau al epocii”. Urmare a acestei teorii matematice a formei, lucrarea Le Nombre d’or. Rites et rythmes pythagoriciens dans le développement de la civilisation occidentale
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
Asociației Literare, publicația „Album științific și literar”. În 1848 se află printre fruntașii mișcării, fiind cooptat într-o comisie supremă executivă, împreună cu Nicolae Bălcescu și Al. G. Golescu (Negru). Agent, la Constantinopol, al Guvernului Provizoriu, se comportă ca un diplomat desăvârșit, susținând cu tact și persuasiune cauza revoluției valahe. Corespondența purtată în răstimpul petrecut la Constantinopol cu exilații români va fi înmănuncheată, în 1889, în cartea Amintiri din pribegia după 1848. De prin 1849 fostul căuzaș adoptă o poziție mai degrabă
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
patetice, cuvintele gradând o ascensiune dibace a „tensiunii”, bunăoară când vorbește despre turci, împotriva cărora cârtește necontenit, dacă nu protestează chiar vehement. Șfichiuirea alternează cu sarcasmul ucigător, celebră devenind descrierea manierei osmanlâilor de a face politică pe picior mare. Curtean desăvârșit, G. agreează și descrie ceremoniile, vădind un ochi atent și o pană capabilă să rețină și să transmită sugestii vizuale. Nu mereu și nu în toate cazurile. Dacă descrierea unora dintre ctitoriile brâncovenești nu îi reclamă decât întrebuințarea unor calificative
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a violenței autodistrugătoare a lui Stalin, practicată Împotriva propriului partid, dar și de organizare a proceselor intelectuale „neostaliniste”, care aveau să pună capăt reformelor. Impunerea În procesele ideologice a „cadrelor intelectuale” (activiștii filosofi) semnifică dispariția intelectualului militant, a cărui formă desăvârșită fusese cea consacrată de partidele comuniste, conducând la conturarea unei figuri alternative, afirmate În deceniile următoare, intelectualul disident. Consacrarea academică a școlilor de partid după 1945 coincide cronologic cu primele tentative de destalinizare - dezghețul (cf. titlul românului lui Ehrenburg) - de la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
simbolic ale profesorilor-cadre. În statele În care economia de comandă a Împiedicat realizarea reformelor inițiate În anii ’60 - cum este cazul, pentru motive istorice și politice diferite, În RDG și În România - procesul de academizare a cunoscut formele cele mai desăvârșite. Aceste raporturi de omologie Între spațiul economic și cel cultural nu sunt raporturi de determinare, În sensul În care politică economică ar decide principalele direcții politice. Pe de o parte, comparația Între diferitele științe sociale și gradul lor de „profesionalism
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
noi școli”, „magistrul” N. Iorga, a cărui epocă „de directivă” a dat „întreaga pleiadă” a vremilor lui Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu ș.a., „cu acea literatură țărănistă care îi mirosea a opincă literatului diplomat Duiliu Zamfirescu”, Ilarie Chendi, „analistul fin și desăvârșit”, G. Ibrăileanu, „o autoritate determinând un curent nou” potrivit principiilor de luptă socială ale lui C. Stere. În schimb, îi persiflează pe Mihail Dragomirescu și pe „secondantul” său E. Lovinescu, „veșnicul sburător literar” care a „născocit” noul gen de critică
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
boier, urmărește fascinat o țărancă la horă, jucând ciuleandra. Dansul popular îi apare ca o expresie a vitalității, absentă din sângele spiței lui vlăguite. Fata, Mădălina, e luată de la părinți și trimisă în străinătate, într-un pension, ajungând o domnișoară desăvârșită, cu care eroul se căsătorește. Iubirea lui ia însă o formă posesivă absolută, generând accese de gelozie feroce. Într-un astfel de moment își sugrumă soția. Ca să îl scape de închisoare, tatăl aranjează internarea lui într-o casă de sănătate
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
-mpart pe mari galantare / Dinții le mestecă / Am trăit! urlă șacalul, femeia, robul, vulturul, câinele / Am trăit! urlă sângele, ochiul, coapsa, amestecându-și vocile lor / Târând fiecare clipa aceea de moarte, de viață”. Cu unele reluări, ultimele cărți - O fiară desăvârșită (2001), Miere neagră (2002), Îngerul pe gheața subțire (2003) - întăresc impresia disoluției individului, confruntat cu haosul existențial, cu sentimentul dezolării și al extincției, de care încearcă să se salveze mai întâi prin iubire, în poeme precum Dorință, Captivitate, Numai torța
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
de radar, București, 1982; Viața în infraroșu, București, 1985; Orașele suprapuse, București, 1986; Pași pe acoperișul fierbinte, București, 1988; Legătura de sânge, București, 1989; Podul Grant, București, 1992; Colinele Paradisului, București, 1993; Rugă pentru cei blânzi, București, 1999; O fiară desăvârșită, București, 2001; Miere neagră, București, 2002; Îngerul pe gheața subțire, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Cărțile tinerilor, RL, 1974, 34; Ioan Adam, Geografii imaginare, SPM, 1974, 197; Horia Bădescu, „Elegie pentru puterea orașului”, ST, 1974, 9; Barbu, O ist.
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
lui Camil Petrescu, argumentul conflictului dintre individul cu aspirații înalte, vizând atingerea absolutului, și societatea preocupată doar de interese mărunte și imediate oferind substanța pledoariei dramatice. Personajele centrale ale pieselor sunt revoltați revendicându-și dreptul la o existență dacă nu desăvârșită, cel puțin corectă. Omul de prisos și Creditorii abordează această problematică din unghiul comentariului moral, în Șacalii primează demonstrația psihologică, iar în Turmele subiectul este dezvoltat cu apel preponderent la instrumentarul sociologicului. Cu o singură excepție, cea a lui Sever
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
în judecățile emise, așezând la baza acestora „adevărul, gândurile bune și cinstite”. În același timp e exprimată dorința de a se „întrebuința toate mijloacele [...] pentru a apropia pe ai noștri de cultura mai înaintată din Regat și de graiul mai desăvârșit și mai frumos de acolo”. Începând cu numărul 24/1911, conform celor afirmate de Oct. C. Tăslăuanu în articolul Reorganizarea revistei „Luceafărul”, publicația își propune să vizeze și problemele politice și „să fie o oglindă a tuturor frământărilor vieții românești
LUCEAFARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
a recenzat cărțile, a scris prefețe, a realizat o antologie pe care a tipărit-o la Valjevo (Trajanje, 1986). Traducerile sunt a doua mare preocupare a acestei scriitoare, pe care nici sintezele și dicționarele literare sârbești nu o ignoră. Cunoscătoare desăvârșită a celor două limbi, S. și-a făcut un crez din construirea unor punți durabile între literatura română și literaturile din spațiul ex-iugoslav. A participat la realizarea culegerii Nuvele croate (1969) și a volumului Laureații Premiului Nobel pentru literatură (1983
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]