6,256 matches
-
axa formată de atitudinea negativă și atitudinea neutră, cu un plus pentru cea de a doua. Figura 8.5 - Orientările atitudinale ale cotidianelor față de Tăriceanu Explicația preponderenței atitudinilor neutre ale jurnaliștilor constă în faptul că predomină în articolele ziariștilor relatările descriptive și narative, fără nici un fel de analiză și interpretare. Același lucru se întâmplă destul de consistent și în articolele despre președintele Băsescu. În acest fel, analiza a pus în lumină un mod facil de a face jurnalism, fără apel la instrumente
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și faptele reprezintă puncte de vedere și elemente pe care dorim să le dezvoltăm în discurs. Ele sunt importante pentru realizarea scopului propus încât omiterea doar a uneia ne va dezechilibra comunicarea. La rândul lor, ideile ajutătoare vor fi elemente descriptive care lărgesc subiectul tratat. Identificarea ideilor principale și ajutătoare trebuie să ne determine să stabilim prioritățile conform ordinii în care efectuăm comunicarea. Asta înseamnă că putem stabili ordinea subiectelor abordate pe măsură ce conducem ascultătorii, pas cu pas, în interiorul mesajului. Această "listă
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
un întreg de sintagma "pe scurt") (1986, p. 53). PE SCURT intervine aici la sfîrșitul unei serii: "numele personajelor", "începutul poveștii", "intențiile autorului", "încrederea editorului" ceea ce se regăsește, în general, pe coperta a patra. "Pe scurt" marchează sfîrșitul unei secvențe descriptive (diferitele părți ale obiectului descris, "spatele cărții") și "se permite astfel o dezvoltare a reformulării" (J.-M. Adam și F. Revaz, 1989, p. 86): "întregul" are atunci funcția de termen generic care înglobează diferitele părți enumerate anterior; în egală măsură
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
T); ca unitate constituită, secvența este alcătuită din propoziții (macro-propoziții diferite în funcție de tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din n micro-propoziții). Împreună cu Jean-Michel Adam (1991), distingem cinci tipuri de secvențialitate: Secvențialitatea narativă (roman, nuvelă, fapt divers, publicitate narativă...); Secvențialitatea descriptivă (descriere în povestire, ghid turistic, publicitate descriptivă...); Secvențialitatea argumentativă (editorial, text argumentativ...); Secvențialitatea explicativă (articole de informare, scrieri didactice...); Secvențialitatea conversațională (interviu, dezbatere, dialog teatral...). Menționăm și secvențialitatea poetică (poem, slogan, maxime...) care are un mod de funcționare mai aparte
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din propoziții (macro-propoziții diferite în funcție de tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din n micro-propoziții). Împreună cu Jean-Michel Adam (1991), distingem cinci tipuri de secvențialitate: Secvențialitatea narativă (roman, nuvelă, fapt divers, publicitate narativă...); Secvențialitatea descriptivă (descriere în povestire, ghid turistic, publicitate descriptivă...); Secvențialitatea argumentativă (editorial, text argumentativ...); Secvențialitatea explicativă (articole de informare, scrieri didactice...); Secvențialitatea conversațională (interviu, dezbatere, dialog teatral...). Menționăm și secvențialitatea poetică (poem, slogan, maxime...) care are un mod de funcționare mai aparte. Textele sînt rareori mono-secvențiale, fiind structurate complet
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Poem (povestire)]. Reținem această noțiune de eterogenitate: din punct de vedere secvențial, o propoziție poate fi sau poziția unei probleme, sau enunțul rezolvării ei corespunde unui tip special de înlănțuire: o secvențialitate explicativă. Sînt posibile și alte înlănțuiri specifice (narative, descriptive, argumentative...). Să luăm, de exemplu, o propoziție asupra căreia vom reveni în cadrul studiului unei campanii publicitare de la Gallimard Jeunesse: La copil, ideea de familie apare foarte devreme. Degeaba este această propoziție o unitate semnificantă a limbii, ea capătă sens doar
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ipoteza următoare: vrem să aflăm dacă, dincolo de extraordinara eterogenitate textuală a paratextului editorial, nu există totuși și o formă de regularizare secvențială care ar face ca, în fiecare element al paratextului, să distingem, în operă, moduri specifice de legătură: legăturile descriptive. Cu alte cuvinte, orice editor, atunci cînd are de prezentat și de promovat cărțile pe care le editează, nu ar avea de descris aceste lucrări. Descrierea, orientată din punct de vedere argumentativ, ar avea următorul efect perlocuționar asupra cititorului: de ce
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
avea de descris aceste lucrări. Descrierea, orientată din punct de vedere argumentativ, ar avea următorul efect perlocuționar asupra cititorului: de ce îmi descrie atît de bine aceste cărți, de ce le laudă atîta, oare numai ca eu să le cumpăr? Studiind secvențialitatea descriptivă, vrem să subliniem și cîteva puncte de convergență între semiologie (teoria schematizării) și lingvistica textuală. Alături de J.-B. Grize (1974), să ne aducem aminte de cele patru criterii fundamentale ale unei schematizări: ea nu oferă decît o descriere sumară; "în funcție de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
decît esențialul, eliminînd [...] elementele parazite". Ar putea fi completată; are o structură proprie, intrinsecă; are o semnificație exterioară "datorită căreia [ea] se poate înscrie în contextul acțiunilor practice". Într-un articol din 1983, D. Apothéloz adaptează această definiție a schematizării descriptive. Mai întîi, el precizează că "este posibil oricînd să continui o descriere"; spre deosebire de povestire, "este vorba de tipul de discurs al cărui sfîrșit nu apare niciodată ca o necesitate": "întinderea lui se încheie acolo unde autorul consideră că a spus
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ca punct comun doar faptul că vizează denumirea generică a clasei" (1983, p. 5). El descrie aceste elemente drept "aspecte ale obiectului" care constituie împreună "un fascicul". Astfel ne putem da seama cel mai bine de ceea ce definește un sistem descriptiv; P. Hamon notează: Din punct de vedere formal, am putea defini descrierea drept o declinare sau o actualizare a unui cîmp lexical latent. Acest cîmp lexical [...] este centrat, în general, pe și printr-un pantonim, termen-pivot cu funcție sincretică, ce
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
simbolul oricărei descrieri) (1986, p. 8). Propunem aici o schematizare a acestei operațiuni de ancorare specifice descrierii: tema-titlu → clasa-obiect → elemente sau aspecte ale obiectului, organizate în fascicule de aspecte Trebuie să precizăm cîteva dintre operațiile care compun activitatea de schematizare descriptivă; cu siguranță ele stau la baza super-structurii textuale proprie textelor-secvențe descriptive. D. Apothéloz (1983) distinge patru macro-operații: Operația de ancorare ne obligă să situăm tema-titlu în fruntea structurii arborescente definite mai sus. Ca reper și generator al clasei-obiect (termen generic
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acestei operațiuni de ancorare specifice descrierii: tema-titlu → clasa-obiect → elemente sau aspecte ale obiectului, organizate în fascicule de aspecte Trebuie să precizăm cîteva dintre operațiile care compun activitatea de schematizare descriptivă; cu siguranță ele stau la baza super-structurii textuale proprie textelor-secvențe descriptive. D. Apothéloz (1983) distinge patru macro-operații: Operația de ancorare ne obligă să situăm tema-titlu în fruntea structurii arborescente definite mai sus. Ca reper și generator al clasei-obiect (termen generic la P. Hamon), ea joacă, din punct de vedere cognitiv, un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
esențial de activare (trimitere la/retrimitere la cunoștințele anterioare ale individului). Operația de atribuire este inversul celei de ancorare (1983, pp. 10-11). Ea apare ca soluție a unei enigme. Intervine cînd lipsa temei-titlu (și implicit a ancorării), de la începutul secvenței descriptive, permite apariția unui gol. Operația de aspectualizare, prin care sînt introduse diferite aspecte ale obiectului, cunoaște cel puțin trei macro-aspecte care corespund unor trei macro-propoziții descriptive (după cum am arătat, pentru povestire, starea inițială, de complicare, de acțiune...). J.-M. Adam
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a unei enigme. Intervine cînd lipsa temei-titlu (și implicit a ancorării), de la începutul secvenței descriptive, permite apariția unui gol. Operația de aspectualizare, prin care sînt introduse diferite aspecte ale obiectului, cunoaște cel puțin trei macro-aspecte care corespund unor trei macro-propoziții descriptive (după cum am arătat, pentru povestire, starea inițială, de complicare, de acțiune...). J.-M. Adam și A. Petitjean (1989) disting: "părțile" care alcătuiesc obiectul descris, "proprietățile-calități", ca dimensiunea, materia etc.; "punerea în relație-situarea", dominată de categoriile spațiului și timpului care pot
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mănunchiuri de aspecte ale unor obiecte care sînt a priori complet diferite" (1983, p. 11). Derivată din analogie, ea asimilează provizoriu un obiect problematic (pentru care construim o anumită cunoaștere) cu un obiect mai bine cunoscut sau mai familiar. Super-structura descriptivă permite "îmblînzirea proliferării cuvintelor eligibile" (P. Hamon, 1986), ea asigură un orizont de așteptare pentru activitatea de receptare a cititorului; J.-M. Adam și A. Petitjean ne pun la dispoziție o schemă care furnizează un model teoretic destul de economic pentru
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de referință, gri pentru cărțile de istorie și eseuri. Guy SCHOELLER Directorul colecției "Bouquins" Ancorarea descrierii este asigurată din principiu prin prezența, la începutul textului, a temei-titlu: colecția "Bouquins". Aici, punerea în relație lasă loc unei situări (Pd SIT = macro-propoziție descriptivă "situare") dominată de categoria timpului (Sit. temp. = "creată în 1980"). Tema-titlu este imediat afectată de un predicat calificativ "conține mai mult de" (PRc) care introduce diferite părți ale întregului (relația sinecdotică față de întreg: Pd PART), aici 120 de volume (120
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care alcătuiesc colecția "Bouquins". Aspectualizarea trimite spre această parte a întregului care definește, la propriu, colecția "Bouquins": cărțile. După tematizare, urmează dezvoltarea acestei părți cu aspect deosebit (calități proprietăți unice); aspectualizarea declanșează proprietăți sau calități ale părții vizate, precum micro-propoziții descriptive (pd. PROPR) privind mărimea/dimensiunea, forma, greutatea obiectului analizat. Sînt 7 proprietăți: importante, accesibile, ușoare, solide, comode, practice (în format 13,2 x 19,8). "Este mai mult decît o colecție: este o nouă modalitate de a face cărți", adaugă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
solide, comode, practice (în format 13,2 x 19,8). "Este mai mult decît o colecție: este o nouă modalitate de a face cărți", adaugă G. Schoeller. Să insistăm pe funcția reformulativă a verbului ESTE. Reformularea este introdusă prin secvența descriptivă: Operația de ancorare (tema-titlu) Enunțul Sursă (ES) Marcatorul reformulării (MR) Enunțul reformulat (ER) Colecția Bouquins" Este (mai mult decît o colecție) O nouă modalitate de a face cărți Enunțul reformulat nu este altceva decît tema-titlu reformulată printr-o operație de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Marcatorul reformulării (MR) Enunțul reformulat (ER) Colecția Bouquins" Este (mai mult decît o colecție) O nouă modalitate de a face cărți Enunțul reformulat nu este altceva decît tema-titlu reformulată printr-o operație de aspectualizare: ea se găsește în centrul procesului descriptiv prin faptul că delimitează noile părți ale obiectului descris (colecția): literatura și poezia, cărțile polițiste și de aventuri, dicționarele și lucrările de referință, cărțile de istorie și eseurile. Toate aceste părți au o singură proprietate, în funcție de tipul lucrării: culoarea. Putem
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de pe pagina următoare (schema 1). În plus, reformularea este posibilă prin prezența unei subteme-titlu ("catalogul" colecției) a cărei descriere introduce noi părți ale temei-titlu reformulate (cărți de aventură, polițiste, clasice, de istorie, de referință, de poezie). Schema 2 prezintă logica descriptivă a acestui nou obiect. Pe prima pagină a catalogului sînt descrise două obiecte: colecția "Bouquins", catalogul acestei colecții. De fapt, cele două descrieri se completează, deoarece catalogul prezintă colecția. Totuși, insistența cu care G. Schoeller descrie caracteristicile volumelor din colecția
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
eșecului, acei ani în care triumfa dictatura. Să vedem, mai întîi, textul de prezentare de la Povestiri orientale: În primul rînd, regăsim două propoziții "publicate în 1938, revăzute în 1963" care, în lipsa indicatorilor nominali, așteaptă o ancorare referențială. Este o operație descriptivă de relaționare care oferă informații despre obiectul descris (Sit Temp: "1938"; "1963"). Această operație influențează direct tema-titlu care garantează ancorarea referențială: "aceste nouă nuvele". Tema-titlu este dublu tematizată: originea povestirilor în legende, originea nuvelelor în vechile tradiții literare. Prin urmare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
secret. Amintim că descrierea prezintă trei dimensiuni strîns legate și specifice: o componentă secvențială: o descriere prezintă organizarea ierarhică de propoziții determinată de operațiunile de ancorare, de atribuire, de aspectualizare și de relaționare. Acest mod de structurare textuală conține macro-propoziții descriptive ordonate în jurul unei teme-titlu (Pd PROPRIETĂȚI, Pd PĂRȚI, Pd RELAȚII). Descrierea minimală acoperă astfel două forme: pe de o parte, descrierea nu este fundamental diferită de modul de funcționare a unui articol din dicționar, ci este vorba de stabilirea unei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Cele două admirabile povestiri care alcătuiesc această carte sînt printre cele mai caracteristice geniului lui Henry James [P1'] pentru că se opresc asupra secretului și a morții. Operațiunea de ancorare ne invită să plasăm "această carte" (obiectul discursului) în vîrful structurii descriptive arborescente. Tema-titlu asigură lizibilitatea secvenței permițînd activarea reprezentărilor care o privesc. Operațiunea de aspectualizare se găsește la baza dezvoltării părților (Pd PĂRȚI: "două povestiri") și a calităților-proprietăți (Pd PROPR: "două admirabile povestiri... printre cele mai caracteristice geniului lui Henry James
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în scenă a cunoașterii. Pentru ca personajul mediator al cunoașterii să fie credibil, calificarea și caracterizarea lui trebuie să se manifeste. Acest lucru nu poate fi posibil decît sub formă redundantă sau printr-o varietate de conținuturi asertate. Pe larg, trecerea descriptivă desfășoară în fața cititorului paradigma, virtuală sau actuală, a activităților unui personaj, a părților dintr-un întreg, a obiectelor dintr-un decor. De aceea există scene-tip, decoruri-tip care, la limită, fac din descriere inventarul unei situații (1989, p. 165
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lui James. Prezentarea celei de-a doua povestiri, În cușcă, dezvoltă mai mult un rezumat orientat al întîmplării (rezumat eliptic, deoarece întrebarea finală va rămîne fără răspuns). Rezumatul este o practică scripturală foarte obișnuită pentru ultima copertă: are o logică descriptivă prin faptul că spune totul pas cu pas. De regulă, el este scurt, niciodată "pur" (remarci evaluative...), centrat pe tematică. De fapt, el nu reduce niciodată în totalitate povestea în ansamblul ei: înainte de toate este vorba de felul în care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]