2,392 matches
-
realitatea economică". Inventînd-o, omul modern a inaugurat un alt tip de război, "războiul economic" care funcționează pentru că noi consimțim să participăm la el: "Dacă această mașinărie continuă să funcționeze este pentru că noi consimțim la funcționarea ei, chiar și atunci cînd detestăm profund acest lucru.107." A crede că viața noastră (a copiilor noștri) depinde, în mod esențial, de problemele de productivitate, rentabilitate, toate acestea folosind limbajul de întreprindere, înseamnă să întreținem acest război, să contribuim la el. Să fii modern înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și deosebit de inteligent. Atrăgea în mod deosebit atenția prin nevinovăția lui copilărească, printr-o naturalețe extremă. De aceea exprimările și reacțiile lui nu aveau nimic banal. Era o persoană liberă de orice urmă a acelei afectări pe care Wittgenstein o detesta în mediul academic de la Cambridge.84 Întâlnirea cu Wittgenstein a schimbat complet cursul vieții lui Skinner. Între anii 1932 și 1935, perioadă în care a avut o bursă de cercetare, Skinner nu a lucrat pentru el, ci a subordonat totul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prieteni din Manchester, Wittgenstein intenționa să comande unul special, la dispoziția lui. Prietenul său David Pinsent povestește că mobilele care se găseau în comerț nu au fost pe placul lui Wittgenstein atunci când el intenționa să-și mobileze apartamentul din Cambridge. Detesta ornamente de orice fel, așa că a plătit o sumă considerabilă pentru a i se confecționa ceea ce își dorea. Iar în excursia lor în Islanda, din vara anului 1912, nu s-au făcut economii în nici o privință. Pentru amănunte, vezi „Extracts
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a Christiană, pp. 154-155.) 45 B. Russell, „Our Sexual Etics“, în Why I am not a Christian, p. 125. 46 Tânărul Russell a fost caracterizat de o cunoștință apropiată drept „îndrăzneț din punct de vedere intelectual [Ă], un iconoclast care detestă religii și convenții sociale, suspectează sentimentul, crezând doar în «ordinea gândirii» și în ordinea lucrurilor, în logică și în știință.“ (Citat după R. Monk, Bertrand Russellă, p. 139.) Deprinderea oamenilor de a supune ceea ce 374 GÂNDITORUL SINGURATIC sunt înclinați să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Jurnal ad-hoc. Vreau însă să spun, din capul locului, că această carte nu e chiar un jurnal. Sunt mult prea leneș (pardon, prea comod!) ca să țin jurnal. Deși avid de informații și atent la tot ce se întâmplă în jurul meu, detest bârfa și nu am nicio problemă de ego astfel încât să simt nevoia de a lăsa posterității platitudini sau informații despre mine, cu toate că, recunosc că apreciez de multe ori, ca istoric, rostul jurnalului în decriptarea unor arome ale trecutului, inaccesibile prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și, pentru aceștia, capitalismul este extrem de inconfortabil și dureros. Firește că și cei mai de jos cetățeni se bucură, fără sfială, de efectele capitalismului: entertainment, mass-media liberă (orori și concupiscentă obscenitate), supermarket-uri, bunuri accesibile, ajutoare sociale etc., dar cei mai mulți detestă sincer apăsarea trepidantă a stresului pe care libera concurență îl generează. Stres amplificat, ce-i drept, de mecanismul acumulării nesățioase de profit pe care întreprinzătorii îl montează și îl biciuiesc, necontenit, spre uzura constantă, fizică și psihică, a angajaților. De
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aceea să nu fiu lângă tine, fiindcă ai să fii insuportabil, un adevărat autist: un arcaș zen, care face mișcări În aer cu mâinile goale. Și dacă Încă voi mai fi cu tine, am să te părăsesc. Ciao. Îți promit. Detest soldații care Își pun Întrebări, dar mult mai mult pe cei care obțin răspunsuri. Și, dacă Îmi place ceva la tine, este tăcerea tăcerilor tale, atât de asemănătoare tăcerii fotografiilor tale reci și perfecte. Nu suport tăcerile zgomotoase, Înțelegi? Am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tu știi că șiragul pe care Îl port acum la gât e din perle autentice. Nu pentru că te-ai fi uitat la ele, ci pentru că mă cunoști pe mine. Înțelegi? Lumea asta mă sperie, Faulques. Mă Înspăimântă, fiindcă mă plictisește. Detest faptul că toți idioții se proclamă parte din Omenire, toții debilii se ascund În spatele Justiției, toți artiștii Îi zâmbesc ori Îl scuipă, ceea ce-i același lucru, pe negustorul de artă ori pe criticul care Îi inventează. Când părinții m-au
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a mușchilor și În expresia ochilor, În felul lui de-a o săruta ori nu. Toți bărbații sunteți nespus de stupizi, spunea, interpretând ceea ce el nu spusese nicicând. Chiar și cei mai isteți dintre voi. Și asta nu suport. Îi detest când se culcă cu mine gândindu-se la cea cu care s-au culcat Înainte ori cu care se vor culca după aceea. Faulques a urcat la catul de sus cu paharul de coniac Într-o mână și felinarul În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să fie Înfrumusețate cu stupiditate, retorică ori bani. Vreau să-mi violez vechea ingenuitate. Maltratata mea inocență, atât de supralicitată. Poate de aceea, când făcea dragoste, murmura obscenități, ori Îl făcea pe el s-o trateze, uneori, aproape cu violență. Detest, spusese odată (atunci erau la National Gallery din Washington, În fața Portetului unei doamne de Van der Weyden), acest har ipocrit, cast, dificil al femeilor pictate de tipii ăștia din nord. Înțelegi, Faulques? Din contră, madonele italiene ori sfintele spaniole au
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă nimic, e de o cruzime fără precedent și, ca În puține cazuri, el e dus la Îndeplinire. Drieu detesta bătrânețea cu un soi de oroare metafizică, fără explicații și fără a accepta vreo nuanțare. Iluminarea avută Încă de la șapte ani Îi furnizează, poate, cel mai puternic alibi pentru a Împiedica orice modificare a deznodământului funest. Notațiile sale se Încarcă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
copii, dar voi avea aliați care se vor bate În locul meu”. Incompatibilitatea Între el și Franța e una structurală, dincolo de conjuncturi și Întâmplătoare divergențe politice: e o nepotrivire de viziuni - „Cum să iubesc această Franță care gândește tot ceea ce eu detest?” Franța abhorată de la Rochelle e, desigur, la France juive, devenită o anexă inertă a Întreprinzătorului spirit semit. Cu un sarcasm mușcător, el se descrie drept „un antisemit inteligent” și - nici mai mult, nici mai puțin! - „cel mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și unui personaj. Incomod pentru dușmani, el e la fel de puțin comod pentru puținii prieteni care i-au mai rămas. Teoretician al acțiunii, el e, În realitate, un static. Un leneș, un caracter slab, care ascunde sub aceste măști tot ce detestă mai mult: dezgusturile sale, disprețurile, scârbele, ranchiunele, ororile, urile. Cu toate acestea, nota dominantă a spiritului său e... elegia. Nu-i rămâne, desigur, decât să se accepte tel-quel și să lucreze În spiritul harurilor sale Înnăscute. Să lucreze scriind și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la acest catolic fervent. Jurnalul pune Între paranteze perioada În care Drieu dobândește cu adevărat puterea de a-și distruge dușmanii... dar, după cum se știe, n-o va face. Însemnările lui au mai degrabă rolul unei autoanalize (deși, firește, Drieu detesta psihanaliza, creație a evreului Freud!), decât al unui plan de acțiune. Scriitorul e un perpetuu revoltat Împotriva proastei așezări a lucrurilor În lume, un neadaptat la arta meschină a supraviețuirii cu orice preț. Francezul e disprețuit tocmai În numele Înaltului prestigiu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lui Drieu este, de la un capăt la altul, una apocaliptică. O contra-utopie Înecată În frenezia propriei energii negatoare. Fie că o analizăm la nivel politic, fie la unul existențial, raportarea la lume a lui Drieu e una a refuzului. El detestă cu o furie oarbă clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un proiect În stare de construcție, așa cum pentru alții e viața. Îi e scârbă de colaboraționiști, Îi e scârbă de germani, mărturisind că i-a preferat Întotdeauna pe englezi și pe americani. Pe aceeași listă a lucrurilor pe care le detestă - „ca rasist și ca naționalist”! - se află „francezul mediu, omul brun, scund, din Centru și din Sud”, precum și „oribila Marsilie”. Masochist și În ceea ce privește Franța, și În legătură cu sine, el substituie reveriei mistica, iar vitalității „o curiozitate crescândă pentru moarte”, ca, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
politice (de vreme ce în unele rare cazuri tragice, ea poate sprijini ordinea), ci pentru că ea este discordantă cu intuițiile noastre morale fundamentale despre ceea ce înseamnă să fii o ființă umană: nu există nimic intern condiției politice care să ne ceară să detestăm tortura sau celelalte crime politice oribile"10. Edward Hall crede că poate combate scepticismul față de distincția realistă între politică și dominație pe baza observației că, deși toate regimurile care au apelat de-a lungul istoriei la forme de dominație și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
capătul unei analize încă destul de incomplete, dusă însă fără fanatism, fără spirit partizan, sine ira et studio, cum se spune. Spiritul critic își cere însă mereu între onformism și libertate drepturile. El a fost suprimat la noi timp de decenii; detestat de toate dictaturile. De ce n-ar fi permis și în acest caz? Cultul afectiv, cvasi-mistic, al magiștrilor, cărora li se iartă totul, nu reprezintă, în nici un caz, o atitudine a conștiinței critice. Amicus Plato... Constantin Noica a fost, după noi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
legitimă) sociale, de merit, economice, pe toate planurile. Inegalitatea de orice tip șochează. Populația noii Românii respinge stratificarea evidentă, alteritatea, ca și orice idee venită din străinătate. Este latent sau declarat etnicistă, naționalistă, chiar xenofobă. Minoritățile de orice tip sunt detestate. Ele sunt respinse. Când sunt... sexuale, inspiră chiar repulsie. Sistemul partidului unic, represiunea poliției politice, ordinea integral totalitară, intrată în reflex, face încă greu asimilabilă, în adâncime, ideea democrației pluraliste, regimul partidelor, sistemul parlamentar, existența societății civile independente de Stat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
despre cei care impun legi, în loc ca acțiunile supușilor să fie naturale, iar aceștia să nu îndure alt jug decât al virtuții. Totul în mod liber, spontan, autentic, organic. înțelegem încă o dată, foarte bine, de ce întreaga generație Nae Ionescu a detestat profund spiritul critic și raționalist iluminist. Un ultim aspect este legat de condițiile reale de recepție ale unor astfel de studii la noi. Cine citește ce? în nici un caz o lectură de tip impresionist, literar (liniștea erudiției, de pildă) nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
socială și (deci) literară. Ne exprimăm intenționat, pentru claritatea ideilor, în modul cel mai direct cu putință. Orientarea unui astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a soluțiilor alternative
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate falsitățile și minciunile propagandistice debitate cu cinism, în plină impostură a fidelității ideologice și partinice, au lăsat urme adânci în conștiința acestui scriitor sub vremi. Până la urmă, nici nu mai știm bine dacă trebuie să-l înfierezi, să-l detești, să-l disprețuiești sau doar să-l înțelegi. în spiritul lui Spinoza, să spunem: Nu râde, nu plânge, nu lăuda, nu condamna, ci înțelege. Celebritatea unui citat poate salva totuși o abjecție? Complexitatea situațiilor este, în orice caz, atât de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
său publicistic de exprimare: improvizat, neperiat, descusut, adesea de-a dreptul jalnic, devin dominante. Nu credem, foarte direct spus, că această publicistică inconsistentă poate fi o formulă ideală, un model cultural. Ar fi absurd, pe de altă parte, să respingem, detestăm, devalorizăm, în esență, poezia și publicistica. Pe aceasta din urmă o practicăm în felul nostru și noi înșine. Sunt, fără îndoială, moduri fundamentale, indispensabile, de expresie umană și socială. Ceea ce dorim să sugerăm este doar reechilibrarea și restructurarea raportului actual
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
îl culcă nu sunt percepute ca aparținând aceleiași entități, mama. Mai târziu copilul va integra elementele aparținătoare unei persoane, în special mama, într-o entitate ceea ce duce la apariția unei ambivalențe a sentimentelor: copilul iubește sânul care îl hrănește, dar detestă mâna care îl îndepărtează de el. În această perioadă copilul va manifesta temerea că ura pe care o are față de o anumită parte a mamei (mâna) ar putea să o distrugă, fapt care contribuie la susceptibilitatea instalării unor accese de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
modificările fizice observabile ale adolescentelor, sunt mai strâns legate de dezvoltarea lor emoțională, decât dezvoltarea hormonală, deoarece aceste caracteristici, afectează stima de sine a băieților și a fetelor în mod diferit. Fetele par să aprecieze schimbările fizice care însoțesc pubertatea (detestă kilogramele câștigate în plus în această perioadă), mult mai puțin decât băieții (sunt încântați de creșterea masei musculare și de alte schimbări ale organismului lor). Insatisfacția cu privire la modul în care arată, pare să fie mai strâns corelată cu o stimă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]