280,392 matches
-
noi noapte sexul pândește de aproape un veac omul trăind între lumea de jos și lumea de sus jos satul fremătând între bătăi sex beție perpetuare și grijile mărunte făcute în silă sus vârful muntelui lua uneori forma norilor și devenea cer de trecut cerul cu moartea pe umeri până acasă 10. noapte între noi un tren bate câmpii 11. timpul meu se va duce să moară și lumea se va sfârși
Între ceruri by Ioan Matiuț () [Corola-journal/Imaginative/6784_a_8109]
-
fără să dea seamă în ciuda marilor ziditori de doctrine Care pălăvrăgiseră-n Agora odată cu laptele de mamă, Fiind absorbiți de volbura gnoselor protocreștineD Schimbarea credinței nu se mai consideră mare rușine, Simbolul Istoriei a rămas Roata întoarsă, Peste noapte tragodia devine farsă. De două mii de ani dospește-acest gunoi La temeliile Creștinătății în care ne-am născut și-o să pierim cu toții: Și neamurile vechi și semințiile mai noi. Ridică-te, Mândra mea Păgânătate, Să-mi fac loc și eu într-o cetate
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Mihail Gălățanu MIHAIL GĂLĂȚANU practică în poezie sporturile extreme. S-a jucat, cândva, de-a poetul licențios si a devenit peste noapte inamicul public numărul 1, astfel încât cu greu a scăpat de un dosar penal. Poemul , pe care l-a oferit spre publicare României literare, reprezintă si el o provocare riscantă. De data aceasta de altă natură. În loc să-l evoce
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
desupra lumii și-n gustul mării Aila și-a făcut un culcuș numai al ei totul în jurul meu miroase a mare e ca și cum Aila și-ar fi pulverizat epiderma deschid fereastra și o respirație nouă pătrunde prin mine Aila a devenit o bossa nova un gilberto un jobim și un moraes din chega de sudade
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
îl făcu pe Nane să surâdă, prins el însuși în fuiorul șerpuitor care cuprinsese aproape tot Bucureștiul. Cineva îl salută cu reverență, iar Nane realiză abia atunci că nu mai era el, cel care intrase în prăvălia cu peruci. Acum devenise un bărbat matur, cu mijlocul strâns într-un șal verde. Iar această descoperire îi dădu deodată un sentiment de siguranță și, ca și când și-ar fi adus aminte, o luă spre malul Dâmboviței, la noua lui casă, întrebându-se cu o
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
obligat să scriu de o mie de ori un cuvânt pe care de câte ori îl scriam și era tot mai frumos și-l uram tot mai mult cu atât îl înțelegeam mai puțin până nu l-am mai înțeles de loc devenise Nimicul Absența Pură mireasma nimănui 24 iunie Cu toate că sunt atât de bolnav și obosit îmi place realul Anselmus ce naiba o fi în el ? probabil ceva care vine din lumile în care nu vom fi niciodată
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
smerite în așteptare la patul tinerei femeii. De parcă cea mai fidelă traducere ar fi fost tăcerea. Așa trecură alte câteva zile. Plecă socrul, șoferul de tir înapoi la Corcea după ce insistase să iasă ei, barbații, la o bere. Zilele egale deveneau tot mai lungi, le pierdea deja șirul și nu se întâmpla nimic. Starea femeii nu se schimba. Se putea ridica dar n-o țineau picioarele. - Va trebui să plecăm, spuse Andi într-o seară la cină. El știa bine că
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
pe întuneric îi aud inervat Tusea tabacică a iubitei soții ea doarme Ea spune că tu visezi - nu vezi? Ea care nu a visat niciodată. Chiar nu mai este nimic de făcut. Prea multe s-au adunat; prea ușoare au devenit multe și toate împleticite semănând cu altcineva. Cârja care nu vrea să ne mai sprijine sau ajute. O rugîciune O rugăciune Maicii preacurate Sfințeniei sau vărului Ioan Cel ce ne botezase în Iordan Plătind cu capul dansul Salomeei. Dezmățul ce
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
ce era de făcut? Peste trupul acestui om al durerii au tras sicriul așa cum era - Desculț: El care ne purtase în sufletul lui vehement toate Neputințele ca însuși domnul nostru Hristos Iisus. "Ocupat !" Și deodată din omul care fusesem Am devenit un poligon de încercare Hapuri și înțepături dureroase în fese Un poligon chimic ivit din nimic. La ore fixe trageri fără prefixe La ore banale scarpini parale Pe noi rețete suplimentare și nu te mai vaiți de nimic. Cine mă
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
tot nu înțelegem bine: odată ce ne-am pierde și buna reputație, și prietenia, ce am avea noi doi de cîștigat? La care intrigantul a răspuns simplu: - Nemurirea. 3. Istorie paralelă Cînd Dumnezeu a hotărît că Sodoma trebuie nimicită, deoarece locuitorii deveniseră prea din cale afară de ticăloși (nu se știe cum de îi desemnase tocmai pe ei, printre atîția, dar pesemne că unele motive existaseră) s-a dus să se sfătuiască cu patriarhul Abraham, la Mamvri. Stătură ei la masă și Dumnezeu
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
ce se petreceau în dormitorul șahinșahului: oamenii, supuși unei ispite de neînlăturat, își lipeau urechile de ușă, ba chiar făceau mici găuri în pereți - de ce? Desigur, ca să asculte și ei poveștile minunate ale Șeherezadei! Patima pentru povești nesfîrșite a șahului devenise contagioasă și, de cum cădea seara, toți încercau să apuce cîte un loc cît mai potrivit ca să tragă cu urechea. Ba treptat, cîte unul mai alfabetizat încerca să-și ia și note, nu de alta, dar avea și el copii, nevastă
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine scrise de altul. Vîrste Contorsionist al bietei imagini nu știi încotro
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
drept umăr mort în senzorii rîului. Semn de carte Vapor fără porturi tren fără gări nor fără ceruri eu fără mine. Peisaj Un uragan se subțiază pînă poate trece aidoma unui fir prin urechea acului un copac descrește descrește pînă devine o singură frunză o piatră la picioarele tale o piatră nudă cum moartea. Geneză Întîi a fost creat Pămîntul apoi Cerul care-l oglindește zi și noapte apoi au luat naștere oamenii care cîteodată trec unul prin altul plecîndu-și capetele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
kosovari, asistați desigur din întuneric de cele patru neveste, care peste zi ar fi mîncat-o cu uităturile alea înecate în dispreț, socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de degradare. Ca proprietară a patului, devenise și proprietatea bărbaților ăia violenți și focoși, sub care trebuia să joace cum i se cînta, avîndu-l în permanență în cap pe turcul ăla ghemuit în balta de sînge pe ciment. Nimeni din dormitor n-a avut curaj să le
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
lucru cît mai aproape, aici, în Austria, de preferat, în Viena poate. Să strîngă bani, da, să pîndească momentul cînd va putea aduce încoace fata. Cum s-o aducă, aia e, cum, singur gîndul ăsta răsucindu-l pe toate părțile devenea o povară mai grea și mai de neîndurat decît toți kosovarii ăia care o călăriseră non-stop două nopți la rînd, pînă n-ar mai fi avut mult ca s-o omoare. Răsuflă ușurată altminteri cînd îi expiră luna de carantină
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
concediul în eternitatea unei mori de apă 8 În ultimii doi ani câte patru nopți și cinci zile m-am expus tăcerii lacului Bled Dacă aș fi făcut asta în fiecare an al vieții mele de până acum aș fi devenit nemuritor? Iar părinții mei însoțindu-mă cât eram mic ar trăi și azi alături de mine? 9 Malul înverzit - bat la poarta lacului: ploaia și luna 27 - 31 martie 2009, Bled și Lubljana
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
luați loc, vasăzică știe gramatica la plural! - și spre ea: stați jos, tovarășa Zoia, că decolează aeoranava. Am fost și eu la concert aseară, spun eu uitându-mă direct la tovarășa Zoia. Dar dincoace de zid. Ochii ei de tutun devin de cărbune lucios, mi se par chiar frumoși, și se uită la mine cu o așteptare politicoasă, plăcută - da, și...? Și, continui eu, a venit poliția poporului și ne-a bătut cu bastoanele... tovarășa Zoia. Mi-a părut bine de
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
României comuniste are o organizație de tineret, și organizația de tineret are o conducere, un comitet central, după modelul partidului tată. In acel comitet central sunt incluși și tineri intelectuali și artiști, selectați pe criteriul popularității. După ce primul meu roman devenise cunoscut, fusesem inclus în acea conducere. Acceptasem? Bineînțeles. O să-mi fie mai ușor cu alte cărți, la secție. Când se întrunea în ședință comitetul respectiv, nu mă duceam. Dar m-am dus odată, când mi s-a cerut să țin
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Se poate să se joace așa cu o întreagă generație, cu o țară?... Imi vine în minte gestul țeapăn cu care el răspunde la aclamații, îi văd mâna aceea tăind aerul ca și cum ar ciopârți un salam. Și apoi, mâna lui devine mâna ei, ținând crispat bricheta și țigara. Mă opresc. Mă întreb dacă a înțeles ce i-am spus. A înțeles perfect. Imi răspunde: Nu poți să mă faci pe mine vinovată de hotărârile de sus. I-a tremurat un pic
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Emil Brumaru Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți, Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
cărnii se ridica plutitor și înaripat până în colțul ochilor căutători. Puțini dintre cei ajunși până aici se abțineau să nu-și scrie dorința pe o bucățică de hârtie, pe care s-o simtă apoi cum se împăturește sub apăsare degetelor, devenind un mic pachet, gata să-și ia zborul. Nu era vorba doar despre dorința de-a găsi comoara Ghiculeștilor, ci și de imboldul aburit de a lua parte la dorința celorlalți. În Noaptea de Înviere lumea a venit să ia
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt ridică din nou în burta norilor praful fin și aurit. Străzile deveniră într-o clipă curate ca-nainte de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
iubesc". Limbajul țigănesc nu are "nu te iubesc". Lilca, dura, bomboane albastre avem și noi la bufet. Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpată crește din penele de lișiță în timp ce eu renunț ca o ancoră să mai urmez vreo corabie. În timp ce tu devii Liliana Constantinescu. Astăzi dezertez ca soldații dopați cu LSD. Dezertez într-un câmp de-o palmă. Unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond. Lilca Ditcov, au bătut clopotele de utrenie. Aruncă porumbul. Viedmele vor închide poarta. S-au încuiat preoții
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune șalul pe umeri și nemurirea în picioare. Privirea îți cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeură din care mâncăm până ne devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și te bea, dar nu de tot, lasă un strop să i se scurgă printre buze în paharul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
pe scala Astromuzicii,-ntre Lună Și-ntre Soare, - spune școala Lui Pythagora, ce sună Cînd auzul tău raportul Ăsta știe să-l măsoare... Dacă nu, pierdut e-acordul Între Lună și-ntre Soare. Graiu,-atunci, se schimbă-n muget, Mugetul devine ciurdă; La ce-a mai rămas din cuget Ni-i urechea tot mai surdă. Unde să găsești glagorie Într-o lume fără glavă, Și să-i dai un dram de glorie Celui de-i poți spune "Avvă"? Cadra, mai sub
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]