2,549 matches
-
țării. Consolidat, antisemitismul dobândise caracterul său antisemit la sfârșitul secolului XIX. Emanciparea evreilor Una dintre monstruozitățile pe care le-a comis rațiunea „iluminată” în iluziile sale deșarte este antisemitismul - ura față de evrei ca noua mișcare de masă, apărută după industrializare. „Dialectica luminilor” nu a oprit „proiectul modernității” în fața evreilor, ci le-a pregătit acestora catastrofe inimaginabile: emanciparea, asimilarea, antisemitismul, Auschwitz, sionismul, statul Israel și conflictul din Orientul Apropiat sunt legate între ele printr-o serie complexă de cauze și efecte dialectice
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
printr-o serie complexă de cauze și efecte dialectice (= care interacționează neintenționat). Nici un factor nu poate fi explicat fără ceilalți. Istoria evreilor, după 1789, trimite mai mult decât oricare alta la anumite tonalități de un tragism aparte al istoriei universale. Dialectica progresului i-a aruncat pe evrei, dincolo de procesul de emancipare, de asimilare și antisemitism, spre monstruozitatea crimelor în masă comise la scară industrială, monstruozitate întruchipată la Auschwitz. După Revoluția franceză și cea industrială s-a accentuat tensiunea creată de izolarea
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
sinceri. Tot ce s-a întamplat între noi nu însemnă mai nimic. O prietenie sinceră, distanța, așa cum o percepe o fată crescută la țară, prietenie care s-a rupt brusc. Trebuia să-i punem capăt, era un fel de inevitabilitate dialectica, pentru că altfel ar fi trebuit să se transforme în altceva. Oricum, Andrei îmi deschisese puțin ochii. -Să nu te faci actrița, spunea el. Toate marile actrițe sunt curve ordinare. Eram convinsă și eu de asta, înainte de a-mi spune el
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
înalt, în care conținutul învățării este mai bogat și mai diversificat. În astfel de școli, ca, de pildă cea de la Cotnari, din secolul al XVII-lea, activitatea didactică se desfășura după o programă care studia gramatica limbii latine, retorica și dialectica, la care se mai adăugau lecții de religie și astronomie, de biologie și istorie, de aritmetică, geografie și fizică. În cadrul colegiilor se studia aritmetica, geometria, astronomia și muzica. La colegiul înființat de Honterus la Brașov, în anul 1544, s-a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
acest motiv, libertatea înseamnă facticitate și responsabilitate. Existența umană în optica lui Sartre prezintă două trăsături: facticitatea și transcendența (permanenta depășire). În ,Ființă și neant, lucrare publicată în 1943, autorul conexează libertatea de alegere de orice context situațional. Există o dialectică între libertate și situație prin care facticitatea n-ar putea fi descoperită, n-ar avea nici sens. Prin felul său de a fi, omul trăiește în autoamăgire, nesinceritate și neveridicitate. Neveridicitatea omului este un mod de ființare a omului contemporan
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
fi privită ca fiind una radical subiectivistă sau individualistă, deoarece nu există posibilități generale asupra cărora ar trebui să se fixeze în opțiunea/alegerea sa. Fără îndoială, pot fi identificate o serie de trăsături comune între existențialismul lui Sartre și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează un gen negativist de filosofare, deoarece ambii determină existența umană dinspre fenomene negative: frica, disperarea, lipsa. În mod similar, Kirkegaard determină ca și Sartre subiectivitatea fundamental ca negativitate, deoarece subiectul există în devenire. Subiectul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
funcționează în diferitele sisteme de învățământ. Abordarea praxiologică scoate în evidență marile curente pedagogice inserate prioritar la nivelul proiectării procesului de instruire. Asemenea demers de analiză istorică a acestor tendințe, raportate la istoria educației și învățământului, nu elimină o anumită dialectică a continuității și discontinuității. În acest spirit de analiză pot fi decriptate trei tendințe majore de abordare: a. gândirea pedagogică magistrocentristă, caracteristică secolelor XVII-XIX, recomanda un scenariu didactic-educativ rigid, în care esențială era autoritatea profesorului, transmiterea unidimensională a cunoștințelor, predominanța
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sociologie; * necesitatea analizei temeinice a proceselor sociale; * rolul pe care comunitățile l-au avut în devenirea propriului lor mediu de viață; * starea actuală a sociologiei, ce este și ce nu este sociologie în ceea ce se pretinde a fi sociologia actuală; * dialectica trecutului și prezentului în gândirea socială, proba participării trecutului la structurarea prezentului, a configurației sociologiei actuale și a perspectivelor sale de evoluție; * traiectoriile posibile ale evoluției sociologiei, filierele ideatice parcurse; * problematica sociologiei, relațiile sale cu celelalte științe sociale. formează și
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
că este această dezlegare". * Aduce în prim-planul scenei vieții sociale o forță socială care a intrat și în atenția lui Comte și Spencer, proletariatul. * A impus o nouă metodă de cercetare a fenomenelor sociale pe care a numit-o dialectică (preluată de la Hegel și adaptată nevoilor sale). * A clădit o structură a vieții sociale în care întregul domină partea. A gândit societatea ca entitate specifică situată deasupra lumii anorganice și organice a căror legități nu le imită sau copiază, fără
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Daniel Corbu, Liviu Apetroaie sau mai tinerii universitari Bogdan Crețu, Emanuela Ilie, Lidia Iacob, Lăcrămioara Petrescu, Antonio Patraș, Doris Mironescu... Să ne amintim că în învățământul medieval sau în cel mai recent retorica figura printre cele șapte arte liberale gramatica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia, muzica, ea reprezenta o componentă esențială a idealului educațional. De ce societatea de azi n-o mai fi având nevoie de așa ceva? Drept urmare, ne cam obișnuim cu vorbirea sterilă, incoerentă, plată, incoloră, plictisitoare, fără relief și fără substanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și va crede contrariul. De altfel, istoria scrisului a demonstrat, secol după secol, că discursul adevărat este însoțit de cunoaștere și că memoria încredințată hârtiei pentru a fixa experiența, gândirea, trăirea, sentimentul nu poate trăda fidelitatea celor transmise, în ciuda menirii dialecticii de a căuta realitatea dincolo de ceea ce toate acestea semnifică. Ideea cu privire la îndoiala și inutilitatea de a scrie o întâlnim aproape până la suprapunere cu cea din finalul Pahaidrosului și în istorioara din Bibliopolisul lui Dan Pavel: "Un înțelept indian lăsa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
societății, arătînd de exemplu cum intervine economia în procesele culturii media și impune tipurile de texte produse de industriile culturale. Sau arată cum muzica este ascultată prin intermediul unor tehnologii, spații culturale și instituții specifice (Berland in Grossberg, et. al., 1992). Dialectica este arta de a face conexiuni și de relaționa părțile atît între ele, cît și cu sistemul în întregul său. Așadar, o teorie critică a societății conține hărți ale modului de organizare a societății ca întreg, delimitîndu-i structurile, instituțiile, practicile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ecranul încărcat cu electricitate statică, la sfîrșitul unei zile de emisie. Televizorul va juca în continuare un rol important în desfășurarea evenimentelor. Scena cu familia Freeling privind la televizor și cea a interferenței cu televizorul vecinului, prezintă în mod ironic dialectica dintre spațiul public și cel privat, în viața contemporană desfășurată în cartierele rezidențiale. Oamenii de aici au în comun spațiul public al televiziunii, mijloacele de comunicare în masă și cultura "de larg consum", la care însă participă din spațiul privat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o rezervă de entuziasm, o capacitate de abnegație, vagul sufletului popular prin care în toate timpurile și în toate țările s-au început marile înfăptuiri. Fără îndoială, I. C. Brătianu a fost un foarte lucid constructor al micului regat, suplu în dialectica ajustării la împrejurările fatal schimbătoare. N-a fost însă om mai calomniat decît I. C. Brătianu. Nu s-a plîns niciodată. Suferea în tăcere nedreptățile ce i se făceau de către adversari, care, plini de patimă, nu mai alegeau mijloacele de care
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
sacră și veche. A.B.Ați declarat cândva că "exilul este o primă instruire către moarte", cum așa? Sunt schimbări în situația evreimii din lume? Am răspuns deja oarecum la întrebarea despre un al treilea exil... Brecht numea exilul o "dialectică a schimbării" și am explicat de ce această, adesea dură schimbare, cere energie juvenilă. Sunt schimbări importante azi în situația evreimii din lume. Starea post-holocaust, adică după catastrofa care a împlinit visul opresorilor antisemiți dintotdeauna, a urmat o oarecare perioadă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
concursul de debut. Nici cei de la Editura Cartea Românească, mai "curajoși" decât editorii din provincie, n-au putut scoate romanul, pe care l-am publicat abia după 1989, la Porto-Franco din Galați. Cu mare greutate a trecut de cenzură Eminescu Dialectica stilului, în 1984, și asta datorită asumării riscului de către George Bălăiță. O altă carte respinsă a fost Fragmentele lui Lamparia, la Editura Eminescu, deși avea o prefață semnată de Edgar Papu. Sau tocmai de aceea. Paradoxul e că, scăpată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de debut Marele Zid s-a vândut în 12 000 de exemplare. Astăzi, dacă ți se scot două-trei sute de exemplare, poți fi mulțumit. În asemenea condiții, nu poate exista o veritabilă viață literară. Aș mai adăuga doar că Eminescu Dialectica stilului este cartea care mi-a adus consacrarea, bucurându-se de o generoasă primire din partea lui Al. Dobrescu, Edgar Papu, George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Todoran, Adrian Marino, Solomon Marcus, Dan C. Mihăilescu, Ioan Constantinescu, tot nume grele ale eminescologiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
franceză. Lui Sandu Tzigara-Samurcaș abia în 1972 i s-a permis să-și publice o carte, prefațată de Edgar Papu. Altminteri, prietenia naște prietenii și așa se face că am devenit prieten cu Edgar Papu și cu C.D. Zeletin. Eminescu Dialectica stilului (1984) mi-a adus noi prietenii, între care pe a cunoscutului critic și istoric literar George Munteanu, care m-a recunoscut drept cel mai important discipol al său, la rându-i, recunoscându-se, în eminescologie, discipolul lui G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să îl convingă pe Șleam de necesitatea utilizării torturilor, nu a reușit să facă nimic concret în sensul continuării acțiunii. Pentru că nu se întâmpla nimic în penitenciar, Pătrășcanu și Badale au inițiat, în ianuarie 1951, o serie de 'conferințe' despre dialectică, ideologie și pedagogie în celula 77. Pe lângă cei doi, au mai vorbit Bârjoveanu, Brânduș și Gavrilă Pop. Tot acum, la sugestia lui Pop se pare, 'comitetul' a discutat o nouă metodă de desfășurare a acțiunii și i-au cerut ofițerului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
octombrie, dar, în afară de unele rapoarte, nu a făcut aproape nimic până în ianuarie 1951, deși a încercat să îl convingă pe Șleam că metoda bună este cea violentă. Pătrășcanu și Badale au inițiat, în ianuarie 1951, o serie de 'conferințe' despre dialectică, ideologie și pedagogie la celula 77. La sfârșitul lui martie 1951, Șleam l-a chemat iar pe Pătrășcanu și l-a anunțat că vor relua acțiunea, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
titlu de carte-, deși poate respinge cu aceeași energie relativismele fenomenologiei religiei (religionsfenomenologiska). Fără îndoială, s-a întâmplat și acest lucru. Un entuziast admirator american - și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu a evidențiat cu suficientă claritate specificul creștinismului, că a lăsat ca viziunea asupra istoriei - doctrina întrupării - să se confunde cu concepția indiană a sacrului. Cartea lui Thomas Altizer are multe pagini
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întotdeauna rodnice pentru creator. (...) Cu oricît de puțin talent, un scriitor poate face o operă profitabilă. (...) Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția socialistă, chiar făptuind unele greșeli (emendabile în traiectoria lui), impecabilului placid" etc., etc. Pentru Călinescu, "dialectica înfățișează legea cea mai generală în care se mișcă universul, forma structurală a naturii în veșnică mișcare și dezvoltare, esența ei. Astfel problema ontologică a fost dezlegată fără evadare în metafizic". Cît de simplu ne-a scăpat marele critic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape totdeauna „dreptate”, deoarece lucrurile în viață, chiar și cele care încep bine, se „tasează” încet, se degradează în „arcul” lor dinamic, se automatizează, își pierd suflul și, nu rareori, pentru a gândi într-o dialectică grosolană, „se transformă în contrariul lor”. Oare să fie asta o lege mai amplă, universală, cea a „entropiei” cosmice de care vorbesc unii fizicieni sau e, poate, prea aventuroasă această extrapolare a unei mișcări politice, limitată la o națiune și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zis, a individualității! - poate „explica”, lumina, clarifica obscura lege a mișcării materiei în istoricitatea ei cosmică - și idealiștii romantici germani din școala kantiană gândeau astfel, începând cu Fichte, Hegel și Schelling care vedeau „cheia” misterului divinității ca aflându-se în dialectica Gândului uman! -, atunci, după „criptica” frază nietzscheniană, eforturile noastre de a descoperi misterele ce ne înconjoară nu trebuie căutate „în afară”, trimițând sonde și rachete costisitoare în spațiu cosmic, ci cercetând „afundurile” și „resorturile esențiale” care animă și „construiesc” individul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru a descâlci ițele intrigilor dintre nou și vechi, suntem nevoiți să cercetăm cu amănunțime cărări nebătătorite, departe de căile regale ale compilației. Un carnet de note de drum este de regulă o redactare plină de ciudățenii. Giruetei îi lipsește dialectica: ea se învârte după cum bate vântul lucrurilor văzute și auzite, al bunei sau proastei dispoziții de moment, al unor reverii prea intime uneori pentru a nu fi și indecente. Viciul paradoxului "la cald" sau al observației făcute în trecere este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]