2,539 matches
-
curtenii, Ludovic ținea la unicitatea imaginii sale. Mesajul subliminal transmis tuturor era: curtea sunteți voi, iar voi sunteți supușii mei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că Ludovic al XIV-lea a instaurat o etichetă riguroasă, tocmai pentru a se distanța de masa amorfă de nobili. Cu greu permitea o serie de familiarități, iar dacă acest lucru se întâmpla, nu dura mult. Din Olimpul său, Ludovic Soare știa foarte bine cum să manipuleze restul zeilor și al muritorilor pentru a fi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
alegătorul care va vota peste 2 zile și care urmărește confruntarea celor doi. Printr-o Împletire abilă a presupoziției cu aserțiunea, TB, când Își asumă anumite fapte trecute, plasându-se pe aceeași treaptă de vinovăție cu candidatul său, când se distanțează brutal de acesta. Printr-o succesiune de presupoziții imposibil de negat explicit fiecare, datorită ritmului rapid de desfășurare a confruntării, TB creează și controlează un anumit context În care să fie interpretate aserțiunile sale. Iată cele mai importante presupoziții care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cele ale ființei “absorbită Într-o lume a preocupărilor existențiale continue” <ref id="44”> Heidegger 1995, p. 216 referință </ref> (traducerea mea). De aceea, el nu Înțelege limbajul lui Moromete care, din când În când, pășește În afara acestei lumi, se distanțează de ea pentru a și-o apropia prin cunoașterea, prin Înțelegerea ei. Este o lume a “flecărelii” și a curiozității. Moromete Își ia câte un “răgaz odihnitor” În această lume pentru a o cunoaște “În aspectul ei” <ref id=”45
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
procesul de interacțiune a tradiției cu prezentul: „ceea ce ne este demult familiar fuzionează cu ceea ce este văzut pentru prima oară formând o unitate complex stratificată” <ref id=”164”>Gadamer 2001, p. 24 referință </ref>. Prin fuziune, este apropiat ceea ce este distanțat, Înstrăinat, tot ceea nu mai este nemijlocit. Din orice discurs, se Înalță vocea trecutului, a tradiției. Ea nu trebuie suprimată, ci doar interogată pentru a Înlătura/reconsidera acele prejudecăți, acele preconcepții care ne Împiedică să o Înțelegem din perspectiva lucrului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
multor români pentru a-și putea câștiga existența și pentru a-și întreține familia. în aceste situații de criză există o singură soluție: rugăciunea. întâlnirea credincioșilor la slujbele bisericii îi adună întreolaltă pe oameni, indiferent cât de mare ar fi distanța care îi desparte, și unește întreaga comunitatea cu Dumnezeu. Trebuie să redescoperim, deasemenea, adevărul că iubirea noastră față de aproapele se naște prin rugăciune, iar rugăciunea este ea însăși expresie a iubirii față de Dumnezeu. Rugăciunea nu este o simplă datorie umană
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ironică, arogantă, disprețuitoare etc.), comandă, jignire, resentiment, șantaj (sentimental) (Forward, Frazier, 2008). Stă în puterea noastră să (ne) vorbim (unii altora) cu sensibilitate, curaj și sinceritate despre adevăratele noastre stări și nevoi sufletești, în loc să ne evităm, să ne certăm, tatonăm, distanțăm, disprețuim, urâm sau însingurăm. Este foarte importantă prezența deplină, de neîngrădită vitalitate, care se naște dintr-o întâlnire, cu noi și cu ceilalți. Nu există alt bun, o altă beție, o altă minune de contemplat și de cultivat decât întâlnirea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în capacitatea lui de a-și găsi propriile căi de a ieși din situația dată, asistat de empatia noastră. Apoi, cu ajutorul reformulării și al întrebărilor deschise, îl vom ajuta să exprime în cuvinte ceea ce simte. "Cuvintele ne permit să ne distanțăm de emoția brută", scrie I. Filliozat (2006b, p. 97). Pare că oamenii fricoși provin cel mai frecvent din copii fricoși. Adulții (printre ei, părinți) au adesea tendința de a subestima temerile copiilor. Prin experiență directă, frica poate fi învățată în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și ghidarea acesteia în procesul de rezolvare a problemelor cu care se confruntă. Acest tip de suport ia forma sfaturilor, a opiniilor, a recomandărilor, a informațiilor relevante. Important este ca persoana să înțeleagă situația cu care se confruntă, să se distanțeze de ea și să-și modifice perspectiva imediată referitoare la aceasta (este vorba de o reevaluare mai calmă, mai detașată a situației care a stat la originea suferinței). c. Suportul instrumental se referă la intervenția anturajului asupra situației persoanei afectată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
limbaj nonverbal): • privire menită să seducă (fixă, însoțită de zâmbet); zâmbet forțat; neadecvat, inadvertență între gersuri și vorbe; inadvertență între gesturi; • gesturi cu dublu sens; gesturi repetitive (care distrag atenția); • își atinge prea mult partenerul; • trage cu ochiul; nu respectă distanța față de celălalt, stă prea aproape de el, îl ocolește; atitudine contradictorie; prezintă ipotezele ca pe niște certitudini. Atitudinea de supunere pasivă. Această atitudine denotă încercarea de a obține siguranța prin evitare, repliere, supunere excesivă. Subiectul evită să-și spună părerea. Este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de a se gândi mai bine la ceea ce fac, fie pentru că Întâmpină o mare dificultate În a acționa sau au impresia că sunt nevoiți să răstoarne munții. Manifestă pe mai multe planuri o tendință spre austeritate, efort solitar și se distanțează de propriile dorințe. Evenimente: Este vorba, efectiv, de Întâmpinarea unui obstacol, atât la propriu, cât și la figurat. Rezultatul depinde de felul În care individul va recunoaște, gestiona, Înfrunta sau micșora acest obstacol. Dacă reușește, va avea loc un „efect
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
de cineva, trece cu greu prin asta și mai ales dă dovadă de o mare tensiune emoțională, care-l poate face să ia hotărâri pripite În viața personală. Incapabil să-și controleze sensibilitatea, nu reușește să se relaxeze, să se distanțeze și să reacționeze obiectiv. Evenimente: Schimbările, rupturile ating aici viața de familie sau casnică. Pot veni de la altcineva, Însă adesea sunt induse chiar de către subiect, care, nemaisuportând viața lui actuală, face În mod inconștient tot ce trebuie pentru ca viața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
amestecă alunele măcinate cu zahărul, pesmetul, vanilia și lămâia. Separat, se bat albușurile spumă, apoi se toarnă în compoziție treptat și se amestecă ușor. Se așează pe tavă tapetată cu hârtie și unsă cu unt, apoi se pun grămăjoare mici distanțate între ele, după care pe fiecare se pune câte o alună. Se coc la foc slab circa 20-30 de minute, deoarece trebuie mai degrabă să se usuce, decât să crească. PRICOMIGDALE CU COCOS 200 g zahăr, 3 albușuri, 100 g
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
familiaritate, tendința de a simetriza/echilibra (pe orizontală) comunicarea (cf., pentru politețea pozitivă, Gurlui, 2008, pp. 184-185; Vinagre, 2008, p. 1031; Rovența-Frumușani, 2005, p. 58; Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, pp. 108-109; Kerbrat-Orecchioni, 1992, pp. 301-302 etc.) și, pe de altă parte, impersonalizare, distanță locutor interlocutor, evitarea presupunerilor referitoare la acesta din urmă, deferență, atitudine de evitare a unei situații-problemă sau de redresare a acesteia, de atenuare a unor acte comunicative ofensatoare la adresa uneia dintre fețele interlocutorului, tendința de a supraevalua valoarea interlocutorului etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pentru crime și delicte diverse, cu trecuturi carcerale diverse, fără o altă posibilitate de a-i cunoaște decât prin intermediul crimelor și condamnărilor. Această promiscuitate cu indivizi diferiți și, pe deasupra, cu criminali (considerați astfel când erau ,,afară”) îi obligă să se distanțeze de ceilalți dacă vor să fie ei înșiși. ,,Alături de diferențele datorate izolării, există cele datorate proximității la fel de importante, și anume dorința de a se opune, de a se diferenția, de a fi el însuși” (Lévi-Strauss, 1997, p. 17). În închisoare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sine axiomele care permit să justifice o judecată de valoare, o opinie, o ideologie. Ea este mută din punct de vedere etic. Ea nu sugerează direct principiile gestionării sale. Pe măsură ce lumea a fost luată în stăpânire de om, ne-am distanțat de natură, am creat o cultură și am început să acționăm asupra naturii. O folosim pentru a face ceea ce ea nu știe să facă: am vindecat bolile, am exploatat energiile, am îndiguit fluviile. Noi suntem cei care fac parte din
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
rezervă care să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia. Atât bolnavul, cât și anturajul său trebuie să aibă încredere în personalul medico-psihologic de îngrijire. Să nu se distanțeze sau înstrăineze de acesta. Contactul, atât cu bolnavul, cât și cu anturajul său, trebuie să fie deschis, sincer, să dea impresia că este în avantajul bolnavului, că nu-i aduce nici un fel de prejudicii personale. Comunicarea cu bolnavul, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stabilesc, sau, mai exact, statuează, în virtutea „legilor” sale, ceea ce este normal și ceea ce este anormal. În sensul acesta normalitatea este înțeleasă ca fiind „conformitatea” cu legile statului, iar anormalitatea reprezintă tot ceea ce „contravine” legilor statului. Din această perspectivă, anormalitatea se distanțează considerabil de semnificația sa patologică, devenind, în primul rând, atitudine și acțiune antisocială. Asistăm, în felul acesta la o „deplasare” sau, mai exact, la o „reinterpretare” în sens social-juridic al conceptului de anormalitate, care apare ca o situație de violare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai întîi, ce aspecte prezintă limba în general, cum au fost sau cum pot fi cercetate aceste aspecte din perspectiva filozofiei, în condițiile în care lingvistica a devenit știință autonomă, și în ce măsură filozofia și lingvistica se completează, cooperează sau se distanțează atunci cînd au un obiect comun. În acest mod, se poate determina apoi cum se raportează realitățile lingvistice la categoriile de bază ale filozofiei, precum cunoaștere, lege, determinism, conștiință, schimbare, voință, libertate etc. și nu trebuie pierdute din vedere în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fie propuși de ei înșiși. Aceștia folosesc în general cuvintele limbii comune, iar uneori chiar aspecte morfologice care nu sînt uzuale textelor filozofice. Există de aceea trăsături ale creației filozofice, precum discontinuita-tea de conținut și neuniformitatea de expresie, care o distanțează de creația științifică și o apropie de cea literară, dar nu de cea poetică. Poezia (și literatura, în general) stă prin excelență sub semnul producțiilor spirituale alternative. În acest caz, nu se poate pune problema existenței unei terminologii, iar terminologia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în 1991 să se creeze Gruparea Economică din Asia de Est (EAEG) care să fie condusă de Japonia. Spre deosebire de alte instituții economice regionale, propunerea ar fi inclus Japonia, dar ar fi exclus SUA. În cele din urmă, Japonia s-a distanțat de propunere (Buzan, 1998, pp. 82-83). Cu toate acestea, oficiali din guvernul japonez au discutat deschis la începutul anilor 1990 despre un regionalism emergent, sub conducerea Japoniei. Hall presupune că japonezii s-au aflat în mare parte în spatele propunerii Malaeziei
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Ramsey, Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare despre Ramsey, din anul 1931, exprimă foarte bine ceea 56 GÂNDITORUL SINGURATIC ce îl distanța pe Wittgenstein de eminenți filozofi de orientare logică ai timpului: „Ramsey era un gânditor burghez. Adică gândurile sale aveau drept scop coordonarea lucrurilor într-o comunitate dată. El nu gândea asupra esenței statului - sau cel puțin nu gândea cu plăcere
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că prestațiile lui ca profesor nu reprezintă o reușită? Poate că nu. Gândirea lui era în continuă mișcare. Nu revenea la idei formulate anterior decât pentru a le critica și a le respinge. Cum a remarcat von Wright, Wittgenstein se distanța de puncte de vedere pe care le depășise într-un mod care se învecina cu ostilitatea. O minte mereu preocupată să exploreze noi orizonturi nu avea, desigur, resursele necesare pentru a sistematiza gândurile și a le prezenta într-un mod
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se conturează aici foarte clar. Ne trece în mod firesc prin minte gândul că, dacă ar fi privit lucrurile în acest fel, Wittgenstein nu ar fi scris o lucrare cum este Tractatus-ul. Acea viziune asupra limbajului de care s-a distanțat în anii ’30 este calificată de Wittgenstein drept „simplificatoare“. Tractatus-ul s-a sprijinit pe supoziția că limbajul este construit după o schemă simplă și unitară. Și anume că el este alcătuit din cuvinte, care desemnează obiecte și însușiri, și din
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le exemplifică scrieri cum sunt cele ale lui Pierre Bayle, Voltaire, David Hume sau Friedrich Nietzsche. Îndoielile sceptice privitoare la capacitatea minții omenești de a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să nu văd orice problemă dintr-un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]