2,363 matches
-
demonstrat că, pentru a conduce subiectul spre o eficiență personală considerată a fi cea mai adecvată, terapeutul poate acționa prin intermediul unor proceduri diverse care pot fi clasificate în patru categorii: - corectarea distorsiunilor prin acțiune, - corectarea distorsiunilor prin observarea modelelor, - corectarea distorsiunilor prin restructurarea cognitivă, - corectarea distorsiunilor printr-o reducere a activării emoționale. Opera teoretică și experimentală a lui Bandura este incontestabil de o mare importanță în domeniul terapiilor comportamentale. Operă eclectică, ce asociază abordările comportamentale tradiționale unei serii de concepte cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
subiectul spre o eficiență personală considerată a fi cea mai adecvată, terapeutul poate acționa prin intermediul unor proceduri diverse care pot fi clasificate în patru categorii: - corectarea distorsiunilor prin acțiune, - corectarea distorsiunilor prin observarea modelelor, - corectarea distorsiunilor prin restructurarea cognitivă, - corectarea distorsiunilor printr-o reducere a activării emoționale. Opera teoretică și experimentală a lui Bandura este incontestabil de o mare importanță în domeniul terapiilor comportamentale. Operă eclectică, ce asociază abordările comportamentale tradiționale unei serii de concepte cognitive variate dar care, în mare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de caracterul plauzibil al cogniției depresive. Invers, cu cât activarea unui afect depresiv prin intermendiul unei cogniții este mai intens, cu atât mai mult aprecierea „rezonabil” privitor la validitatea acestuia devine dificilă pentru pacient. Mai mult chiar, caracterul plauzibil al distorsiunilor cognitive depresogene ulterioare este amplificat. Această interrelație este concepută de către Beck ca un model de retroacțiune circulară. Relația dintre cogniție și motivație poate fi observată în două situații. O primă situație ar fi acea în care, cunoscând cognițiile unui subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de patologii întâlnite atât la adult cât și la copil, Meichenbaum postulează că autoverbalizările reprezintă manifestarea vechilor învățări, a hărților cognitive pe care acesta le-a elaborat de-a lungul anilor în contact cu evenimentele specifice. Terapia constă, după identificarea distorsiunilor cognitive, în a propune pacientului un „nou” limbaj interior mai realist. Nu putem să nu constatăm apropierea dintre acest model terapeutic și tehnica populară pe care a propus-o francezul Couș. Dacă este clar că limbajul nostru interior poate influența
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un feedback, să se realizeze cu acesta un debriefing în legătură cu ceea ce ar fi putut să facă, cu cauza problemei sale, cu anxietatea și cu emoțiile pe care le-a resimțit; - să se lucreze asupra scenariilor catastrofice; - să se lucreze asupra distorsiunilor cognitive; - organizarea unor exerciții care se pot realiza în timpul ședinței; - să aștepte, să observe, să accepte creșterea angoasei, stagnarea și recăderea; - realizarea unui debriefing în legătură cu exercițiul care tocmai a luat sfârșit (emoții, cogniții, comportamente); - întărirea, încurajarea, felicitarea pacientului; - programarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
instrumente practice, utilizabile în orice moment. O întâlnire bilunară sau trimestrială timp de doi ani, care urmează după terminarea terapiei, permite terapeutului să se asigure că pacientul este capabil să: - identifice orice nouă situație problemă; - să prevadă posibila revenire a distorsiunilor cognitive; - să organizeze exerciții de confruntare; - să nu evite noua situație anxiogenă; - să continue să dezvolte relații sociale și să nu se izoleze. Pentru pacient, aceasta îi oferă ocazia: - să pună întrebări privind progresele sale; - să evoce eșecurile și perioadele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
selecționează indicii și respinge informațiile redundante. Ea permite organizarea, conform obiectivelor și intențiilor subiectului, a haosului cognitiv pe care îl constituie întreaga cantitate de stimuli ai mediului înconjurător. Cea mai mare parte a cercetărilor au scos în evidență existența unei distorsiuni atenționale la subiecții anxioși: procesele atenționale sunt distorsionate de hipervigilența provocată de schemele cognitive de pericol care infiltrează în mod sistematic informația, provocând o analiză permanentă a oricărei informații disponibile. Dupont și al. au demonstrat faptul că acest mecanism de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contracturi musculare, fenomene de vasoconstrucție, o creștere a presiunii sanguine, o accelerare a ritmului cardiac; respirația devine sacadată, gâfâitoare și conduce la hiperventilația însoțită de cortegiul său de simptome; - o componentă psihosenzorială: senzații de depersonalizare, derealizare, dezechilibru sau instabilitate, de distorsiuni perceptive diverse... - o componentă cognitivă caracterizată de cogniții catastrofice; incapacitatea de a domina această teamă antrenează un sentiment de eșec și o pierdere a încrederii în sine care antrenează un sentiment de vulnerabilitate; - o componentă comportamentală ce conține ansamblul de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai mult sentimentul de pericol. Acest cerc vicios culminează cu un atac de panică. Interpretarea catastrofică a efectelor hiperventilației conduce deci la atacul de panică. Terapia cognitivă a agorafobiei își propune identificarea monologurilor catastrofice care alimentează răspunsul anxios al pacientului. Distorsiunile cognitive relative la pericol Intervențiile asupra acestor monologuri sau imagini mentale permit identificarea distorsiunilor cognitive relative la pericol. Aceste distorsiuni pot afecta trecutul printr-o selecție a evenimentelor trăite cu aversiune de către pacient în detrimentul celor trăite pozitiv. Ele reduc obiectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Interpretarea catastrofică a efectelor hiperventilației conduce deci la atacul de panică. Terapia cognitivă a agorafobiei își propune identificarea monologurilor catastrofice care alimentează răspunsul anxios al pacientului. Distorsiunile cognitive relative la pericol Intervențiile asupra acestor monologuri sau imagini mentale permit identificarea distorsiunilor cognitive relative la pericol. Aceste distorsiuni pot afecta trecutul printr-o selecție a evenimentelor trăite cu aversiune de către pacient în detrimentul celor trăite pozitiv. Ele reduc obiectivitatea pacientului, îl fac să generalizeze eșecul („Nu voi reuși niciodată”) și devalorizează reușita („Am
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deci la atacul de panică. Terapia cognitivă a agorafobiei își propune identificarea monologurilor catastrofice care alimentează răspunsul anxios al pacientului. Distorsiunile cognitive relative la pericol Intervențiile asupra acestor monologuri sau imagini mentale permit identificarea distorsiunilor cognitive relative la pericol. Aceste distorsiuni pot afecta trecutul printr-o selecție a evenimentelor trăite cu aversiune de către pacient în detrimentul celor trăite pozitiv. Ele reduc obiectivitatea pacientului, îl fac să generalizeze eșecul („Nu voi reuși niciodată”) și devalorizează reușita („Am putut intra pe autostradă, dar în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trăite cu aversiune de către pacient în detrimentul celor trăite pozitiv. Ele reduc obiectivitatea pacientului, îl fac să generalizeze eșecul („Nu voi reuși niciodată”) și devalorizează reușita („Am putut intra pe autostradă, dar în acea zi nu circula nimeni pe ea”). Aceste distorsiuni pot afecta prezentul: ele generează, am observat acest lucru, o hipervigilență, deci o hiperselecție a informației „amenințătoare” și o tendință de a interpreta, într-o manieră alarmantă sau terorizantă, evenimente banale. In sfârșit, aceste distorsiuni pot afecta viitorul datorită anticipărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
circula nimeni pe ea”). Aceste distorsiuni pot afecta prezentul: ele generează, am observat acest lucru, o hipervigilență, deci o hiperselecție a informației „amenințătoare” și o tendință de a interpreta, într-o manieră alarmantă sau terorizantă, evenimente banale. In sfârșit, aceste distorsiuni pot afecta viitorul datorită anticipărilor, predicțiilor catastrofice care conduc la evitare. Lucrând asupra cognițiilor, pacientul învață să identifice aceste distorsiuni cognitive și erorile sale cognitive, în special tendințele sale spre: - a realiza inferențe arbitrare (a trage concluzii catastrofice fără motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a informației „amenințătoare” și o tendință de a interpreta, într-o manieră alarmantă sau terorizantă, evenimente banale. In sfârșit, aceste distorsiuni pot afecta viitorul datorită anticipărilor, predicțiilor catastrofice care conduc la evitare. Lucrând asupra cognițiilor, pacientul învață să identifice aceste distorsiuni cognitive și erorile sale cognitive, în special tendințele sale spre: - a realiza inferențe arbitrare (a trage concluzii catastrofice fără motiv în legătură cu gravitatea simptomelor fizice asociate anxietății, sau cu periculozitatea potențială a stimulilor fobogeni); - a generaliza la toate situațile posibile o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a generaliza la toate situațile posibile o experiență de angoasă acută; - a maximaliza pericolele și a minimaliza situațiile securizante; - a personaliza orice eveniment care amintește de vulnerabilitatea individuală și de dependență, sau de agresivitatea și de indiferența celorlalți. Pacientul conștientizează distorsiunile sale cognitive pe parcursul efortului său de auto-observare, analizat împreună cu terapeutul. Experiențele din trecut, care au contribuit la formarea acestor scheme de pericol, sunt discutate, și pacientul încearcă, împreună cu terapeutul, să-și modifice modul său de a concepe relația cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expunere se pregătește în diverse moduri. Ea se poate realiza, în primul rând, în imaginație: pacientul își imaginează situația neplăcută și acceptă ca anxietatea să se amplifice până în momentul în care percepe dispariția acesteia. Expunerea se poate realiza și prin distorsiunea realității virtuale. Dacă evitarea este asociată consecințelor catastrofice neplăcute, i se cere pacientului să-și imagineze că leșină, că-și pierde controlul. Dacă evitarea este legată de teama de senzații fiziologice asociate declanșării atacului de panică, i se propune pacientului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din casă pentru a se relaxa împreună cu soțul său (cinematograf, teatru și restaurant). - Să stopeze tratamentul medicamentos (benzodiazepine). Tehnicile terapeutice Tratamentul pentru realizarea controlului senzațiilor legate de atacul de panică constă într-o informație în legătură cu activarea sistemului nervos simpatic prin distorsiunea emoțiilor și gândurilor ce induc un răspuns tensionat. Terapeutul propune tehnici de reglare și control a respirației, cât și tehnici de relaxare. Tehnicile comportamentale se bazează pe expuneri treptate în imaginație și/sau in vivo după ierarhizarea situațiilor anxiogene. Tratamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a respirației, cât și tehnici de relaxare. Tehnicile comportamentale se bazează pe expuneri treptate în imaginație și/sau in vivo după ierarhizarea situațiilor anxiogene. Tratamentul cognitiv se bazează pe procedeele de prelucrare ale informației, identificarea monologurilor catastrofice (săgeată descendentă), a distorsiunilor cognitive și modificarea acestora din urmă. Fiecare ședință este urmată de sarcini definite, în acord cu pacienta, și adaptate stadiului terapiei. Protocolul terapeutic Protocolul ales este unul de tip A-B-A, în trei faze: - faza A fixează datele principale înaintea oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a nu fi judecată, terapeutul o ajută, utilizând interogarea socratică, să se exprime. Ea își mărturisește cu greu teama de a nu-l dezamăgi pe terapeut. Ar dori, spune în sfârșit aceasta, să fie o pacientă model. Terapeutul notează distorsiunea cognitivă și readaptează terapia, precizându-i că nu există în acest tratament un nivel de performanță și nici riscul de a dezamăgi. El o ajută să-și corijeze interpretarea catastrofică în caz de eșec în legătură cu o sarcină oarecare. Ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a luat decizia, deci, că următoarele ședințe vor fi axate pe un efort de restructurare cognitivă. Terapeutul cere pacientei să-și noteze gândurile automate și emoțiile resimțite în situațiile percepute ca fiind anxiogene, într-o manieră mai sistematică în ceea ce privește identificarea distorsiunilor cognitive care au reușit să activeze: inferența arbitrară, suprageneralizarea, eroarea de atribuire. Pacienta identifică maniera sa de a trata informația și va fi ajutată să manifeste o atitudine mai critică vis-à-vis de procesele de prelucrare a informației. Expunerile in vivo
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
n-a mers mai departe. O expunere în imaginație a fost realizată (cinematograf împreună cu soțul său, locuri centrale, anxietate: 7/8). Ea se calmează în zece minute (2/8). Deși gândurile negative s-au diminuat foarte mult, persistă încă unele distorsiuni cognitive. Cu ajutorul interogării socratice, lista gândurilor negative (fișa cu trei coloane a lui Beck) este revăzută, pentru a se evalua dacă interpretarea n-ar putea fi diferită. Pacienta înțelege repede principiul și caută gânduri alternative pentru fiecare caz. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
poate să ne domine și să ne ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu zero dacă roșesc în modul acesta”. „Sunt incapabilă să-mi controlez emoțiile”. „Nu valorez mare lucru”. „Mă detest atunci când roșesc ca o proastă”. Distorsiuni Sunt prezente numeroase distorsiuni cognitive. Raționament emoțional: „Dacă mă simt stupidă, aceasta se întâmplă deoarece tocmai am spus sau am făcut un lucru într-adevăr stupid”. Raționament dihotomic: „Dacă roșesc, s-a terminat, imaginea mea în ochii celuilalt este total
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și să ne ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu zero dacă roșesc în modul acesta”. „Sunt incapabilă să-mi controlez emoțiile”. „Nu valorez mare lucru”. „Mă detest atunci când roșesc ca o proastă”. Distorsiuni Sunt prezente numeroase distorsiuni cognitive. Raționament emoțional: „Dacă mă simt stupidă, aceasta se întâmplă deoarece tocmai am spus sau am făcut un lucru într-adevăr stupid”. Raționament dihotomic: „Dacă roșesc, s-a terminat, imaginea mea în ochii celuilalt este total și în mod durabil
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rană pe un câmp de bătălie, un accident de mașină, violențe observate sau prezentate de către poliție, un abuz sexual urmat de acuzații și de dezorientarea celui care a comis abuzul cu ajutorul dovezilor obiective. Dar există o zonă nesigură care corespunde distorsiunilor memoriei. După o perioadă în care au fost negate traumatismele psihice, societatea noastră se găsește într-o epocă în care false amintiri, amintiri implantate prin intermediul sugestiei și interogatoriilor încrucișate au provocat catastrofe, în special în acțiunea juridică vis-à-vis de abuzurile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trăire emoțională neplăcută cu caracter pesimist, terapeutul îi propune să noteze într-un carnet situațiile neplăcute din punct de vedere emoțional și emoțiile resimțite astfel încât, pe cât posibil, să identifice gândul care îi trece atunci prin minte: este înregistrarea cotidiană a distorsiunilor cognitive a lui Beck numită „cele trei coloane”. Tabel 2. Cele trei coloane ale distorsiunilor cognitive Situație declanșatoare Emoție resimțită Gând automat Seful meu nu mi-a dat atenție toată ziua. Tristețe, descurajare. ”Lucrarea pe care i-am înmânat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]