4,738 matches
-
nu-mi place să urmăresc informații legate de secta Aum. De fapt, nu vreau să mă uit. Așa e, nu am încredere în sursele media. Tuturor le place scandalul. Spun: „Vai, ce s-a întâmplat!“ și în același timp se distrează pe seama acelui lucru. În ultima vreme nici măcar nu mai citesc reviste. Până acum fobia de sarin nu a fost niciodată exprimată în cuvinte. Nakano Kanzō (medic psihiatru, născut în 1948) La vremea când a avut loc atacul cu gaz sarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
parte din familie. Săraca soția mea. Dacă nu s-ar fi căsătorit cu mine, nu ar fi trecut prin toate acestea. La fel și copiii. Dacă sora mea nu pățea nimic, mergeam în excursii sau în diverse locuri să ne distrăm. Dar, prima oară când Shizuko a spus ceva, am fost nemaipomenit de fericit. La început a fost doar un simplu geamăt „uu“, dar, auzindu-l, lacrimile au început să-mi curgă șiroaie. Până și asistenta care era cu mine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ajungem în orice capăt al lumii. Cei doi copii ai lui Tatsuo (de opt, respectiv patru ani) își aduc aminte că înainte mergeau cu Shizuko la Disneyland și, de fiecare dată când vin la spital, îi spun: „Ce ne-am distrat atunci!“ Deci Disneyland-ul a devenit pentru ea simbol al „libertății“ și al „însănătoșirii“. Nimeni nu știe dacă mai păstrează amintiri de atunci. Poate e o amintire implantată mai târziu. La urma urmei, nu-și aduce aminte nici camera în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prea vezi astfel de oameni dimineața, nu?... Bine, în afară de bețivi. De aceea nimeni din jur nu m-a întrebat nimic. Toți se uitau la mine cum zăceam căzut la pământ și probabil se gândeau că eram mahmur, că m-am distrat toată noaptea în Shibuya și acum am leșinat. În cele din urmă, a trecut pe acolo cineva de la muncă și m-a întrebat ce mi se întâmplase, însă nu puteam vorbi. Respiram greu și nu aveam voce. Aveam limba amorțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aș fi putut face treaba cu multe pauze, însă cei de la firmă nu m-au înțeles. Săteam acolo de la 9:00 la 17.00, ba rămâneam chiar și peste program. Cu toate că aveam probleme, pe cei din jur părea să-i distreze situația mea. Mă întrebau des: «Yamazaki, ai fost afectat de sarin, nu?“ Deși știau cu toții lucrul ăsta. Ținând cont de faptul că am supraviețuit, nu analizam nici eu prea mult cuvintele celorlalți. Cel mai greu de acceptat mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zi, și asta e ceva normal. Fac ore suplimentare, dar nu mă plâng prea mult, fiindcă se supără șeful meu. Dacă nu aș face ore suplimentare, nu aș termina treaba. Sâmbăta e liberă, dar nu mă duc nicăieri să mă distrez, poate cel mult la sfârșitul anului. În această perioadă (i-am luat interviul pe 18 august) nu am încercat să-mi iau concediu. Dimpotrivă, de Obon sunt foarte aglomerat. Pentru că toate firmele sunt în concediu, schimbăm toate sistemele calculatoarelor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
agricultură. E al treilea dintre cei cinci frați. După ce a terminat liceul, a plecat la Tokio. S-a angajat la o firmă care se ocupa cu vânzarea de mașini. Îi plac foarte mult mașinile și voia să devină mecanic. Se distra când se „juca“ cu ele. Totuși, după zece ani de făcut reparații, a fost mutat la departamentul de vânzări. Asta e politica firmei. E bronzat. Are o privire pătrunzătoare și aerul unui capabil veteran în vânzarea de mașini. Se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
piept. Parcă era mahmureala de după o băută zdravănă. Am ajuns la muncă și le-am spus cum mă simțeam. Nu m-a înțeles nimeni. Un coleg mi-a zis cu răceală: «Te-ai dus trei zile la schi să te distrezi și acum ești obosit.» (râde) Apoi am făcut gimnastică. Ședința de dimineață s-a terminat... — Gimnastică? Ați făcut gimnastică în starea în care erați? Da, am făcut. În fiecare luni ne adunăm cu toții și facem învioararea de dimineață. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am evacuat casa, am auzit că voiau să construiască ceva acolo. Dar nu s-a construit nimic. A devenit parcare. În prezent muncesc la o firmă de software pentru calculatoare. După ce am terminat facultatea, timp de patru ani m-am distrat. M-am ocupat de formație până la douăzeci și șase de ani. Linia muzicală era apropiată de cea a lui Jimi Hendrix. Ceva de genul ăla. Blues. Mai întâi am cântat la chitară, apoi la bas. Sincer să fiu, mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zi. La absolvire am primit un premiu pentru prezență sută la sută. Fratele mai mare a primit și un premiu onorific. Părinții erau prea ocupați și nu prea îi interesa ce făceam la școală, ne spuneau: «Duceți-vă să vă distrați la școală.» Considerau că, atunci când nu puteam să-i ajutăm, mergem să ne distrăm la școală. Nu puteam învăța acasă, mă pregăteam din timpul orelor de școală. Părinții erau destul de cicălitori. Când mâncam, se luau de diverse nimicuri, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mare a primit și un premiu onorific. Părinții erau prea ocupați și nu prea îi interesa ce făceam la școală, ne spuneau: «Duceți-vă să vă distrați la școală.» Considerau că, atunci când nu puteam să-i ajutăm, mergem să ne distrăm la școală. Nu puteam învăța acasă, mă pregăteam din timpul orelor de școală. Părinții erau destul de cicălitori. Când mâncam, se luau de diverse nimicuri, cum ar fi felul în care să foloseam bețișoarele. În special tata, care a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mers la Nagaoka, pentru Eiji era prima dată când se despărțea de casă. Și-a construit o nouă viață cu propriile forțe. Se pare că nu se simțea singur. Își făcuse mulți prieteni, avea bani și era liber să se distreze cu ei. În vremea aceea, bătrânii cu care locuiam s-au îmbolnăvit și aveam grijă de ei. Copiii nu mai erau cu mine, însă nu aveam timp să să le duc dorul. Amândoi părinții au avut mulți ani de la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu e nevoie să-i dau numărul meu. Mă va contacta oricum.» (râde) Aveam încredere în mine. Aveam aceeași vârstă. Douăzeci și șase de ani. Amândoi le aveam cu băutura. Orice beam: bere, whiskey, sake, vin. Îi plăcea să se distreze cu multă lume în jur. După această excursie la schi, am început să ne întâlnim frecvent. El locuia singur într-un cămin din Kawaguchi și de obicei ne întâlneam în centrul Tokio-ului - la Yūrakuchō. Mergeam la film. Ne vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Apoi foloseam materialele mele vechi și urmam un curriculum. Era interesant. M-au mutat din Aso în Kamikuishiki. Și copiii erau plimbați din loc în loc. Le predam și copiilor fondatorului și din când în când îmi mai zicea (Asahara): «Se distrează la cursuri!» Un an stăteau la școală după care intrau în antrenamente. În ceea ce privește problemele religioase, maestrul avea, fără îndoială, o putere nemaipomenită. Sunt absolut convins. Știa să-și adapteze predicile în funcție de ascultători, degaja o energie intensă. După ceva vreme, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
avut și momente de incertitudine în cei șapte sau opt ani trăiți în Aum. În timpul antrenamentelor, impuritățile din interior răbufnesc la suprafață. Treptat, sondezi mai adânc în interiorul sufletului și descoperi păcatele și atașamentele care țâșnesc afară. Oamenii obișnuiți beau, se distrează, dar noi nu avem voie să facem asta. Trebuie să le confruntăm direct și să le învingem. E foarte greu. În aceste momente ești agitat. În timp ce acest freamăt te cheamă, trebuie să te concentrezi pe antrenamente. Niciodată nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
elocventă, dar a dat răspunsuri clare la fiecare întrebare. E o persoană prietenoasă, care se agită pentru orice, totuși mi-a lăsat impresia că e puternică. A terminat colegiul și a devenit un angajat obișnuit. În acea perioadă s-a distrat destul de bine. Se cam săturase de viața aceasta și cât ai zice pește s-a îndrăgostit de viața din Aum Shinrikyō. A renunțat la firmă și a plecat în Aum. O perioadă a fost printre preferatele lui Asahara, dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
până am devenit adult. Cu toate acestea eram vioaie ca o mică fiară. Aveam mulți prieteni. Nu puteam să învăț (râde). Am mers la o școală generală particulară de fete, iar apoi la un liceu particular de fete. Acolo mă distram așa cum fac toți. Nu eram interesată de băieții de vârsta mea. Toate mă întrebau dacă am un iubit, dar eu nu înțelegeam la ce e bun unul. Băieții de vârsta mea mi se păreau libidinoși, murdari. Nu mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aveam cu băutul. Stăteam până noaptea târziu, apoi rămâneam să dorm peste noapte la prietenele mele. Jumătate din săptămână eram prin vecini. De aceea, la sfârșitul săptămânii eram obosită și dormeam. În zilele libere mergeam în diverse locuri să mă distrez - Disneyland, Parcul Toshimaen, locurile obișnuite. Mergeam când cu prietenele, când cu iubiții. Am mers și în străinătate, de exemplu la Paris. Am avut câțiva prieteni, dar nici unul nu a trezit în mine dorința de a mă căsători. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
singur în clădirea prefabricată de acolo. Am stat de vorbă douăzeci de minute, doar noi doi. Avea un aer deosebit. Mi-a spus exact cum sunt eu ca persoană. Ce a zis? De exemplu ce făcusem înainte: «Tu te-ai distrat prea mult și ți-ai folosit meritele»; apoi a menționat: «Ai avut ceva iubiți până acum.» Ceilalți mi-au spus că este un lucru deosebit dacă reușeti să porți o discuție directă cu el. Nu știu la ce se refereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
său, nu este decît un soi de ambiguă și glumeață protecție metaforică. Băieții nu sunt naivi - și o știu ei prea bine - dar le place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui Ochilă, cea cu susul în jos, sfidarea proporțiilor și mai ales rîsul homeric care curge de-a lungul și de-a latul pînzei, sunt în mare punctele cardinale ale
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
terenul de sport din curtea școlii se auzeau glasurile colegilor mei și zgomotul atât de atrăgător al mingii de fotbal! Ce noroc pe ei că n-aveau ore! Hotărând că e nedrept ca unii să muncească și alții să se distreze, le-am spus copiilor: - Copii, văd că sunteți cam obosiți și dacă tot e sâmbătă, cred că o să vă dau drumul mai devreme, numai că o să plecați pe rând, fără gălăgie, ca să nu deranjăm. Bine? Vă imaginați răspunsul și cam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de mare! Și culmea, de partea cealaltă a găurii văd cum ai luat bani mulți de la cel pe care l-ai operat alaltăieri, cu toate că știai că o să moară. După care te-ai dus cu asistenta ta blondă și v-ați distrat pe canapeaua din sala de tratamente. Și mai văd ... - Lasă domnule Pandele, ajunge - se precipită doctorul făcându-i semn asistentei să se retragă, de teamă că Pandele va aminti și de celelalte aventuri cu asistenta plinuță de la sala de operație
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
selectam adrese ale unor domnișoare amatoare de schimburi (chiar și de ilustrate), cu care să însuflețim peisajul atunci când vietățile naturii se retrăgeau pentru binemeritata hibernare. Bineînțeles că fiecare avea intenții serioase, atâta vreme cât aveam posibilitatea de a cunoaște și a ne distra cu tipe pe cinste despre care chiar aș avea ce să vă povestesc, dar nam chef să mă ia nevasta de cap mai ales acum când nici nu mai are de ce să mă apuce. Așa că ceea ar putea spune unii
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Bahram Gur ce și-a încheiat domnia în jurul anului 438 e.n. De aici aflam primele marturii despre țigani cunoscuți ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii și să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori și a munci pământul, primind în schimb fiecare, vite, măgari și grâne. 50 de ani mai târziu în poemul epic național persan Șah (Cartea Regilor) aflăm că lurii (adică țiganii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi și noapte, având mâncare și băutură la dispoziție, plus 500 de lei pe zi (cât era plătit un muncitor pe 4 zile de muncă la strung). Se știe că aveau mâncarea asigurată la cantina PNȚCD, aveau asigurate serviciile
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]