8,849 matches
-
264, 260 dezvoltare durabilă, 263 dialog, 148, 173, 174, 176, 177, 223 dictatura proletariatului, 151 diferențiere culturală, 106, 107 diferențiere spațială, 195 dilema prizonierului, 52, 53, 56, 269 diplomație, 20, 21, 45, 75, 103, 109, 122, 128 discurs securitar, 194 diviziunea muncii, 135 dominație, 25, 26 domnia legii, 76, 83, 103, 193 drept drept internațional, 15, 27, 65 dreptul mării, 81 drepturi de proprietate, 108 drepturi suverane, 86, 116, 121, 122 drepturile femeilor, 27, 248 drepturile omului, 26, 30, 39, 71
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
efectele de stil și școala; iconologia sau semiologia tratează aspectul simbolic al operelor (fie elucidând imaginea cu ajutorul mediului ei intelectual, fie printr-o analiză internă a formelor); istoria mentalităților va trata influențele și locul imaginilor în societate. Astfel se face diviziunea muncii academice: prin abstragere și decupare a unor planuri din realitate, dezarticulare științifică necesară, dar care are inconvenientul de a escamota legăturile care le unesc. Căci fiecare dintre poli este retroactiv față de ceilalți doi: schimbându-și natura (tehnică), imaginea nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
foarte îndreptățită distincția conceptuală între acțiunea omului asupra omului, sau praxis, și acțiunea omului asupra lucrurilor, sau technè. Ele nu răspund acelorași legi și se desfășoară în două timpuri diferite. Dar nu le putem cantona în mod real în două diviziuni ermetice. De vreme ce niciun simbol nu acționează decât dacă este transmis, modurile și suporturile materiale ale transmiterii semnelor ne-au apărut nu de mult drept variația decisivă a invariantei "eficacitate". Ceea ce înseamnă că actul simbolic presupune o operație tehnică. Articulație sonoră
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adevărului, nici alegerea morală a valorii. Dincoace de aceste operațiuni ca să spunem așa secunde privitoare la cunoaștere și morală, și determinându-le, stă teorema optică a existenței: ceea ce este este. Și, cum principiile noastre de viziune sunt și cele de diviziune, restul, tot ceea ce nu este "de văzut", va fi considerat neființă, amăgire sau simulare. Ceea ce pentru noi este realitatea însăși, budiștii numesc în mod natural "vidul", sunya; ceea ce este realitatea deplină a budistului nouă ni se pare, la fel de natural, prostie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei linii. Astfel, un raport dintre două numere nu însemna nimic mai mult decât compararea a două linii de lungimi diferite. Cu toate acestea, pentru a face orice fel de măsurătoare, este nevoie de un etalon, de o riglă, cu diviziunile standard ale căreia să fie comparate dimensiunile liniilor drepte. De exemplu, imaginați-vă o linie dreaptă lungă de douăzeci și patru de centimetri. Luați o distanță de unsprezece centimetri de la un capăt, împărțind linia în două părți inegale. Grecii ar stabili raportul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sau împăr țire în privința esenței. Starea naturală este unitatea dintre aparență/tot ceea ce apare [appearance] și vacuitate [emptiness]; nu există apariții impure în această stare naturală. De aceea, în starea naturală de luminozitate, corpurile și înțelepciunile sunt prezente de la sine. Diviziunile lor se prezintă ca nenumărate calități ale iluminării, întrecând în număr firele de nisip din albia Gangelui.“ „Dacă în acel moment [practicantul] reflectează asupra modului în care această nonexistență a fenomenelor este doar o simplă aserțiune, fără să fie cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
deontologiei medicale. Medicii se bazează pe asociații proprii (Ordinul medicilor). Ei singuri își determină conținutul studiilor medicale (controlul exercitat asupra lor fiind de fapt un autocontrol...). Explicațiile creșterii importanței statutului medicilor sunt diferite. După unii autori, ele se leagă de diviziunea muncii în societățile industrializate. După alții, de importanța tot mai mare acordată sănătății, vieții, progresului cunoștințelor și experienței în domeniu. În sfârșit, după alții (Eliot Freidson 344, de exemplu) explicația este legată de acțiunea colectivă a medicilor, de mijloacele cu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Educația morală (1899), în Pedagogie și sociologie (1902) ca și în Educație și sociologie (1922), E. Durkheim a vrut să lămurească faptul că liantul social este, înainte de toate, moral. Există două modele conceptuale de societate, spunea el. • unul în care diviziunea muncii este redusă, oamenii sunt asemănători până la identitate, împărtășesc aceleași simțăminte, trăiri, idei, poate chiar cu aceeași intensitate, fiindcă nimeni nu poate avea o identitate particulară, nu poate "să iasă din rând", să se evidențieze, deoarece nu există ocupații, sarcini
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
dau naștere unui drept și unei morale care îi protejează 407. Conștiința individuală și "conștiința socială" aproape că se suprapun, orice "abatere" find sancționată, iar individul pedepsit. Într-o astfel de societate putem vorbi de solidaritate mecanică; • altul în care diviziunea muncii "dă naștere unor reguli ce asigură concursul pașnic și regulat al funcțiilor divizate", o societate în care ocupațiile, sarcinile sunt diferențiate și apar grupuri specializate. Specializarea, datorită adâncirii diviziunii sociale a muncii, face ca oamenii să se diferențieze, să
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de societate putem vorbi de solidaritate mecanică; • altul în care diviziunea muncii "dă naștere unor reguli ce asigură concursul pașnic și regulat al funcțiilor divizate", o societate în care ocupațiile, sarcinile sunt diferențiate și apar grupuri specializate. Specializarea, datorită adâncirii diviziunii sociale a muncii, face ca oamenii să se diferențieze, să nu mai împărtășească întrutotul, cu toții, aceleași credințe, idei, trăiri, practici. Diviziunea muncii produsă prin creșterea volumului și a densității populației nu mai produce "automat" solidaritate. Nu înseamnă că nu mai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
regulat al funcțiilor divizate", o societate în care ocupațiile, sarcinile sunt diferențiate și apar grupuri specializate. Specializarea, datorită adâncirii diviziunii sociale a muncii, face ca oamenii să se diferențieze, să nu mai împărtășească întrutotul, cu toții, aceleași credințe, idei, trăiri, practici. Diviziunea muncii produsă prin creșterea volumului și a densității populației nu mai produce "automat" solidaritate. Nu înseamnă că nu mai există solidaritate, ci că solidaritatea este organică, în care relațiile dintre diferitele părți, elemente, "lumi" ale societății sunt reglementate și fiecărui
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ci că solidaritatea este organică, în care relațiile dintre diferitele părți, elemente, "lumi" ale societății sunt reglementate și fiecărui om trebuie să i se spună, să i se (re)amintească ce nevoie are de toți ceilalți. În societatea în care diviziunea muncii este din ce în ce mai mare, liantul, solidaritatea nu mai decurg din proximitatea "naturală" a oamenilor (ca într-o societate "primitivă", nediferențiată). Este importantă orice sursă de solidaritate, tot ceea ce face ca oamenii să poată conta unii pe alții, să-și poată
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se realizează automat. Reglarea socială poate fi făcută de către puterea ascultată, de către cea legitimată, din respect și nu de frică. Integrarea și reglarea sunt complementare. Grupul, societatea "constrâng", nu neagă indivizii, îi socializează, îi educă mai mult sau mai puțin. Diviziunea muncii poate duce la anomie dacă relațiile sociale nu sunt reglate, reglementate, iar oamenii nu sunt integrați. Aceasta se face prin educație temeinică, prin structuri profesionale integratoare. Societatea are "autoritate morală" asupra membrilor, cărora le modelează pasiunile, le temperează instinctele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
gimnaziu sau liceu, spune R. Boudon în L'Inégalité des chances (1973), se "cântărește" situația, contextul, se fac calcule cost-profit privind traiectoria școlară, profesională de urmat. Mai exact, elevul, familia sa, educatorul iau seama la: • factori contextuali de nivel societal ( diviziunea muncii, starea pieții muncii, cererea de pe piața muncii, stratificarea socială, stiluri de viață, mentalități, ideologii, credințe privind rostul școlii și al cărții etc.); • factori contextuali locali (autoritatea familiei, resursele familiei, tradițiile acesteia, nivelul educațional al membrilor, valoarea atribuită învățăturii etc.
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
126 Cuvântul inițiați nu implică o judecată de valoare; el trimite aici la faptul că informația a devenit una dintre resursele cele mai valoroase și nu o au toți, în același timp ... 127 Economia de piață este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, un sistem în care fiecare individ se integrează din și în vederea propriului interes, fără ca statul să intervină în acțiunile ce fac obiectul pieței. În viziunea lui L. von Mises, avantajele economiei
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și care eșuează în înțelegerea condițiilor și caracteristicilor reale ale vieții socio-istorice"89. Originalitatea acestei interpretări rezidă, pentru filosofia și teoria politică, în faptul că ea se află în legătură cu o serie de asumpții referitoare la determinarea socială a conștiinței, la diviziunea muncii și la studiul științific al istoriei și societății. Astfel, potrivit concepției negative a lui Marx, conștiința fiecărui individ este determinată de condițiile materiale în care acesta își duce viața. Mai mult, chiar și dezvoltarea doctrinelor și a activităților care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a lui Marx, conștiința fiecărui individ este determinată de condițiile materiale în care acesta își duce viața. Mai mult, chiar și dezvoltarea doctrinelor și a activităților care privesc ideile ca fiind autonome și eficiente în plan social este posibilă grație diviziunii emergente istoric dintre munca materială și cea intelectuală. Tocmai în virtutea acestui fapt doctrinele și activitățile care constituie ideologia pot fi explicate prin și trebuie înlocuite de studiul științific al societății și istoriei pe care marxismul îl propune. Aspectul polemic, dat
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lor în credințele, opiniile și atitudinile acestuia. Dimpotrivă, cea de a doua etapă, a socializării secundare, are și ea importanță, întrucât presupune internalizarea "unor "sublumi" instituționale sau bazate pe instituții. Întinderea și caracterul său sunt prin urmare determinate de complexitatea diviziunii muncii și de distribuirea socială concomitentă a cunoașterii"328. Remarcăm deci trecerea de la un nivel general al socializării, în care individul procedează la cunoașterea întregii societăți, prin intermediul alterității generalizate, la un alt nivel, specific, în cadrul căruia cunoașterea societății se realizează
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de vedere, se consideră că "(...) postmodernismul răspunde unei nevoi ideologice fundamentale, respectiv aceea de a coordona noi forme ale practicii și ale habi-tusurilor mentale și sociale cu noile forme ale producției și organizării sociale determinate de modificările naturii capitalismului noua diviziune globală a muncii din ultimii ani"485. Poziționându-se în această logică, una a relațiilor economice extinse la scară planetară, postmodernismul se manifestă, din punct de vedere cultural, într-o formă ideologică, urmărind legitimarea unui discurs în care piața devenită
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
elemente situaționale obiective" (idem, p. 94). 148 Iar asta cu atât mai mult cu cât Popper însuși susține că "(...) obiectivitatea științei nu este o problemă individuală a diferiților oameni de știință, ci o problemă socială a criticii lor reciproce, a diviziunii muncii amabil-ostile, a conlucrării lor și a lucrării lor unii împotriva altora. Ea depinde de aceea, în parte, de o serie de raporturi sociale și politice, care facilitează această critică" (idem, p. 86). Ce se întâmplă însă în contextul în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
totuși, era un frate vitreg, pentru că spiritul lui critic și un anumit orgoliu filologic nu-i îngăduiau să-l recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
totuși, era un frate vitreg, pentru că spiritul lui critic și un anumit orgoliu filologic nu-i îngăduiau să-l recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de cheltuieli În baza impozabilă pentru fiecare categorie de bunuri și servicii. Totuși, prin mecanismul de funcționare a TVA, pe de o parte, și prin mecanismul de formare al prețurilor cu luarea În considerare a specializării producției ca urmare a diviziunii muncii, pe de altă parte, cota medie de TVA Încorporată În prețul de piață poate să fie total diferită de cota standard a TVA. Spre exemplu, un produs care intră În sfera de aplicare a TVA dar este executat de
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
un volum mai mare de resurse financiare, materiale, de muncă, iar pe de alta, limitează posibilitatea altor state de a se dezvolta. Între avantajele globalizării se pot menționa: Înăsprirea concurenței, ce are loc ca urmare a dezvoltării specializării și a diviziunii muncii și care stimulează creșterea producției nu numai la nivel național, ci și internațional; crearea de oportunități mult mai atractive În plan economic, care favorizează asimilarea de noi tehnologii, metode organizatorice avansate, schimburile internaționale și distribuirea activităților de producere a
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
2, ad 3). Într-adevăr, în primul rând se considera că intelectul posibil efectuează [o operație] pasivă în mă sura în care capătă formă de la specia inteligibila. Astfel actualizat [de specia inteligibila], [intelectul posibil] formează mai apoi ori definiția, ori diviziunea, ori compunerea care este semnificata prin cuvânt. De unde rezultă că ceea ce semnifică numele [i. e. cuvântul] este definiția. Iar enunțarea semnifică compunerea și diviziunea intelectului. Așadar, conceptul nu semnifică speciile inteligibile, ci ceea ce intelectul formează în el însuși și judeca despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]