2,821 matches
-
Petru Movilă construiește într-un timp foarte scurt un spațiu comun de valori ortodoxe între Dunăre și Nipru. Opera sa de căpătâi, „Mărturisirea ortodoxă”, redactată în latină și structurată în trei părți, „Despre Credință”, „Despre Nădejde”, „Despre Iubire”, devine programul dogmatic al acestui spațiu confesional comun. Viața, concepția și realizările marelui ierarh și cărturar i-au făcut pe istorici să îl considere un precursor al lui Paisie Velicikovski. Spre deosebire de acesta însă, Petru Movilă a murit la doar cincizeci de ani, în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
transmită neschimbate urmașilor, prin traduceri de texte patristice din greacă în slavonă, prin tipărirea și răspândirea lor în tot estul Europei, trimiterea de tiparnițe și meșteri tipografi la Târgoviște (1635) și la Iași (1642), prin scrierea „Mărturisirii Ortodoxe”, adevărat program dogmatic al spațiului comun ortodox, dar mai cu seamă prin organizarea și supravegherea Colegiului de Teologie, pe care l-a dorit a fi un gardian nebiruit al adevărurilor de credință ale Bisericii de Răsărit. Până la intrarea micului Petru Velicikovski pe poarta
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
caută. Caută un Hristos care, din icoanele cu rame aurite ale bisericilor, să coboare în stradă și să-i hrănească pe cei săraci, să-i îmbrace pe cei goi, să-i sprijine pe deznădăjduiți. În 1880, lucrează la „Critica Teologiei Dogmatice” prin care urmărea să demonstreze îndepărtarea Bisericii Ortodoxe de adevăratul spirit creștin. Devine obsedat de ideea sinuciderii, suferă o criză sufletească fără egal în intensitate și urmări. După 1880 se dezice de propria sa artă, nu mai vede binele în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
formeze și să se influențeze reciproc. De exemplu, un marxism influențat de feminism va fi diferit de un marxism unidimensional care ignoră feminismul (și viceversa). O poziție marxist-feministă care este influențată de poststructuralism va fi diferit de o perspectivă marxist-feministă dogmatică care reduce un film doar la problematica de clasă și sex. Căci structuralismul susține importanța abordării unor perspective multiple, își concentrează atenția asupra unor trăsături ignorate de anumite perspective marxiste sau feministe și subminează credința naivă conform căreia o anume
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ce a mai rămas sînt fragmente. Omenirii nu i-a mai rămas altceva de făcut decît să se joace cu aceste fragmente. Joaca cu fragmentele acesta este postmodernismul." (1984: 24) Ficțiunea cyberpunk care apărea tocmai cînd Baudrillard căpăta un caracter dogmatic poate fi descrisă ca ceva nou, neașteptat; poate fi, de asemenea, descrisă întocmai ca un joc cu fragmentele culturii contemporane, așadar, "un joc al vestigiilor", pentru a folosi termenul lui Baudrillard. 28 În secțiunea ce urmează, paginile din volumul America
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
au acționat asupra lumii creștine ca niște glasuri puternice, de trezire religioasă. Biserica, care nu e asistată zadarnic de Duhul Sfânt, a urmat cu autoritate planurile Domnului. [Fericitul papă] Pius al IX-lea (1846-1878) o preamărește pe Maria în definiția dogmatică a Neprihănitei Zămisliri (1854). Leon al XIII-lea (+1903) face să reînflorească devoțiunea Rozariului (1891) prin glasul puternic al enciclicelor sale maiestuoase. Benedict al XV-lea (+1922) orientează lumea însângerată spre Maria, Regina păcii (1915). Pius al XI-lea (+1939
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
modul meu de a gîndi. Asta nu înseamnă că lucruri esențiale. Important e să-mi păstrez calmul. Ion Gheorghe spunea bine că un activist de partid poate fi iertat de istorie (cum au fost iertați, de exemplu, cei din anii dogmatici), dar un scriitor niciodată. Așa că, o dată-n plus, eu țin să rămîn scriitor; e drept, un scriitor "comunist". O mîngîiere, azi, s-a dovedit T. Mi-a mărturisit înțelegere și înțelepciune, chiar iubire. Așa o fi?! N-o văzusem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
public german. Al doilea eveniment, a fost lansarea de către Eminența Sa Ion Robu, Primatul Bisericii Romano-Catolice Române, a strălucitoarei exegeze Mircea Eliade, semnată de analistul Wili Dangă, de la Institutul Teologic din Iași. A.B.Cum a fost primită această interpretare dogmatică? Bineînțeles, această interpretare dogmatică, cu caracter ecumenic, a atras în jurul standului editurii ieșene, care au avut inițiativa publicării volumului, un mare număr de vizitatori printre care la loc de cinste s-a aflat academicianul Gabriel Țepelea. Vreau să reamintesc că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
eveniment, a fost lansarea de către Eminența Sa Ion Robu, Primatul Bisericii Romano-Catolice Române, a strălucitoarei exegeze Mircea Eliade, semnată de analistul Wili Dangă, de la Institutul Teologic din Iași. A.B.Cum a fost primită această interpretare dogmatică? Bineînțeles, această interpretare dogmatică, cu caracter ecumenic, a atras în jurul standului editurii ieșene, care au avut inițiativa publicării volumului, un mare număr de vizitatori printre care la loc de cinste s-a aflat academicianul Gabriel Țepelea. Vreau să reamintesc că, împreună cu lansarea memoriilor președintelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
decât atât. Îi găsești printre îndrăgostiții de texte clare și de porunci, cei care vor să interpreteze religiile ca pe un corpus pestriț de propoziții teoretice și mesaje practice. Asemenea tendințe se regăsesc în același înalt grad atât la inamicii dogmatici ai religiei, cât și la credincioșii ortodocși. În acest fel, religia este redusă la un fel de filosofie ieftină și inutilă, foarte ușor de combătut.A lucra în mod științific cu așa ceva devine o îndeletnicire ridicolă și nefericită. De aceea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
atei, fie aceștia din urmă marxiști sau burghezi, diferența nemaiavând nici o importanță. Cele două tipuri de dogmatici au un interes vital în oprimarea cercetării libere, autonome, a religiei. Pentru grupul pios, aceasta pare a fi o amenințare față de unicul sistem dogmatic valabil, pentru celelalte grupuri, religia este o „suprastructură” față de ideologia de clasă, respectiv un infim de mic sector în câmpul de muncă al sociologiei. Deci, pornind de la premise diferitese ajunge la aceeași discreditare a științei religiei ca știință de sine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mica bibliotecă critică a Editurii de stat pentru literatură și artă, în 1960. De altfel nu a fost singura carte neagră a literaturii care, în epocă, s-a ocupat de acest subiect, dar ea rămîne exemplară prin maniera dură și dogmatică de impunere a regulilor ce rezultă din articolul lui Lenin: Organizația de partid și literatura de partid. Reguli valabile pentru literatura din întregul spațiu comunizat de tancurile sovietice. Volumul menționat are ca temă, în primul capitol, comemorarea encomiastică, cu argumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
experiență ca Ov.S. Crohmălniceanu, S. Iosifescu, V. Călin, V. Mîndra, M. Petrovanu, S. Fărcășanu, M. Gafița, Radu Popescu, S. Alterescu ș.a.". Paul Georgescu dă sfaturi și rețete de "axiologie" poetică, stabilește noile criterii, dezavuîndu-le pe cele vechi: "Un mod oarecum dogmatic de abordare a problemelor s-a produs și în introducerea unor criterii valorice în poezie, ca "lung" și "scurt", crearea unor opozite false între modalități poetice de expresie, ca epic și liric. Unii au vrut ca poezia să fie numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la o discuție scolastică, la crearea unor dogme, care nu pot decît să dăuneze poeziei. Prigonirea persoanei întîia singular în poezie, ca expresia necesară a intimismului, a adus într-o vreme prejudicii liricii. Criteriul nostru ferm este, înlăturînd toate tezele dogmatice, ca sentimentele și gîndurile exprimate de poet să fie sentimentele și gîndurile înaintate care să ne înflăcăreze în măreața noastră operă, construirea socialismului în patria noastră". Chemînd la luptă împotriva ideologiei burgheze reacționare, criticul de la "Gazeta literară" (titlu preluat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel sceptic și foarte îngăduitor; și totodată știind că aici se joacă partida pe viață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
țara, susținute de o presă În mișcare și În plină, dezordonată, ebulițiune (presa de tiraj, ea Însăși, trecea - și mai trece și azi! - prin chinurile și corupțiile, confuziile și improvizațiile care acompaniază nașterea oricărei instituții centrale noi, rămasă În sclerozare dogmatică o jumătate de secol, o „instituție” - a „patra putere În stat” cum Îi place a fi numită! - care trebuia să Învețe și să exerseze noul și asprul drept și responsabilitate de „veghe a puterii”Ă, În acel an ’90 care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vrea să distrugă, să aneantizeze toate acestea... va fi eroarea sa! Nu a noastră! E un alt pariu decît cel al lui Pascal, un pariu ce poartă, după părerea mea, amprenta europeismului profund al gânditorului. Prin europeism, eu Înțeleg atitudinea dogmatică, constructoare, pozitivă, dinamică. Depășirea atitudinii insistent sceptice - chiar și susținută de argumente raționale! -, capacitatea de a intra În acțiune, capacitatea de construcție și de spirit constructiv! Nu știu, o spun Încă o dată, de ce, de când mă știu, rațional, dar și instinctiv
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
e tot atît de adevărat că nu de puține ori scepticismul inteligent al unor parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și vigoarea seculară, supraumană. Nu, noi putem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
L. Raicu, Matei Călinescu, I. Negoițescu, Eugen Simion sau N. Manolescu și Mircea Martin. Poate și pentru că literatura sa, ca și a altora, nu mulți, din așa-zisa noastră generație, conținea și semnele unei Împotriviri ferme și „organizate” contra tăvălugului dogmatic stalinist și, poate, pentru că se putea descifra În romanele sale Încercarea de modernizare reală a romanului autohton, În sensul școlii lovinesciene. „Bătrânul” Breban, Întors de la Paris În primăvara lui ’90, s-a trezit Însă cumva singur, deși a aruncat pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-o certificăm: a fost o luptă, cu adevărat o luptă, pe care am dus-o fie În grup, fie singulari. Dar apariția textelor de valoare o certifică și, În acest fel, ideologia comunistă din prima oră, cea dură, stalinistă, dogmatică, a fost pînă la urmă copleșită și Învinsă; deoarece „ei” și corifeii lor politici din țară sau de la Răsărit ar fi vrut - și, poate, au visat! - o literatură a clasei muncitoare, care să reflecte lupta de clasă, degenerescența burgheziei și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt și adesea ascunzându-și sterilitatea! - sau cei care nu se bucurau de un talent real sau erau prinși de o ambiție nemăsurată și vorace. Cum a fost de altfel cazul, din nou, al lui Petru Dumitriu, care În „perioada dogmatică” a publicat texte penibile și ticăloase, În care Îi atacă pe cei Închiși la canal sau pe cei care luptau În munți, ofițeri și țărani care se Împotriveau ruloului compresor al așa-zisei „colectivizări”, de fapt a exproprierii brutale a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
occidental al lui Pelevin. I s-au publicat până acum patru sau cinci cărți. O literatură în spiritul vremii. Comunismul și postcomunismul în Est constituie o mină de aur ce trebuie exploatată. Cu unelte noi, postmoderne. Un postmodernism lax, deloc dogmatic, extensiv. 7 iulie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Ratez în dimineața acesta o plimbare cu vaporul pe râul Moscova. O fac intenționat, pentru că am mai participat la asemenea plimbări și altă dată. Merg la vernisajul unei expoziții de fotografie, „Europa - casa noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Maoismul, de exemplu, în care au crezut câteva generații de francezi cu o rară fervoare, nu a fost un semn oare al incapacității de „dezlipire” de un sistem ideologic, un refuz al stalinismului, dar rămânând pe aceleași poziții ideatice și dogmatice, deoarece „leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
parte din stima colegilor și a publicului, dar crezând, ca atâția alții, în pragmatismul lui Ceaușescu al acelor ani și simțind de datoria noastră, ocupând posturi în Biroul U.S. și conducând o revistă importantă, să „tăiem capul, în sfârșit, hidrei dogmatice realist-socialiste”, să luptăm nu numai cu „forurile politice”, dar și cu unii colegi, prestigioși încă, opuși mai perfid și mai tenace unei reveniri la realele valori decât chiar unii activiști ai partidului!... Cum se explică această „uitare” a tinereții noastre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de azi, în România, cerând o nouă ierarhie de valori, că volumele noastre, proză și poezie, după ’60 au fost de fapt „supralicitate” și din motive de solidaritate a elitei românești, care voia astfel, opunându-le atâtor scriitori mediocri și dogmatici, să susțină mai eficient alte criterii, cele de dinainte de război? Și eu am trăit exilul estetic și politic un sfert de veac la Paris, dar timbrul și viziunea, tensiunea poetică Nichitiană nu am mai regăsit-o nici la Yves Bonnefoy
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]