9,274 matches
-
mai avea loc un eveniment major: jocul zestrei, la care ținea atât mireasa, cât și părinții, socrii mici, ca să nu se spună prin sat că s-a măritat fata lor cu puțină zestre. Druștele care pregăteau mireasa, o însoțeau (actualele domnișoare de onoare), scoteau toată zestrea, o prezentau, o cântau, o jucau, arătând cât de harnică și avută este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era însoțit de toată suflarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă insinuîndu-se pe sub cutele de alpaca, desenul umerilor, extrema paloare a gîtului și linia buzelor, pe care aș fi doit să o mîngîi cu vîrful degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei. Într-o noapte, cînd dădea buzna Într-o clădire somptuoasă de pe bulevardul Foix pentru a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară din lumea bună pariziană, foarte citită și fină fiind, se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu avea o adresă cunoscută, că, În orice caz, nu era În relații cu editura În chestiune și că din romanul Casa roșie se vînduseră, Începînd din ziua publicării, exact șaptezeci și șapte de exemplare, probabil achiziționate În majoritate de domnișoarele cu virtutea ușoară și de alți obișnuiți ai localului unde autorul Înșira nocturne și poloneze pentru cîțiva bănuți. Restul exemplarelor fuseseră returnate și transformate În pastă de hîrtie pentru imprimarea de liturghiere, amenzi și bilete de loterie. Soarta mizeră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
conținînd apă sfințită adusă de la Lourdes, cu autobuzul, de o soră a ei care trăia la San Adrián del Besós. Uneori, În timp ce se Îndeletnicea cu examinarea părului meu, În căutare de lindine și de alți paraziți, Îmi vorbea În șoaptă. — Domnișoara Clara e tot ce-i mai bun pe lumea asta, și să dea Domnul să pic eu răpusă dacă Într-o zi mi-o da prin minte s-o critic, Însă nu-i bine ca domnișorul să se gîndească prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă privea cu tristețe, fără să spună nimic. Mie Îmi ardea sufletul de mînie. Poate că ești mulțumit, zisei. Asta voiai? — Nu. Bernarda s-a prezentat o jumătate de oră mai tîrziu. Avea o față de Înmormîntare și un comision de la domnișoara Clara. Îmi dorea multă fericire, Însă Îi părea rău că nu putea lua parte la cina de ziua mea. Domnul Barceló fusese nevoit să absenteze din oraș cîteva zile, pentru chestiuni de afaceri, iar Clara se văzuse obligată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doña Encarna. — Nu. Îi trebuie un medic, fiindcă se omoară. Hai, Daniel, dă fuga. Și dumneavoastră dați-mi cheia aceea, vă rog. Doctorul Baró era un burlac insomniac ce-și petrecea nopțile citindu-l pe Zola și privind stereograme cu domnișoare În lenjerie intimă spre a-și alunga plictisul. Era un client obișnuit al prăvăliei tatei și el Însuși se califica drept un măcelar de mîna a doua, Însă avea mai mult fler În a nimeri diagnosticele decît aveau cei mai mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin (a cuchilloă și lăsa să se Întrezărească niște pulpe lucioase În ciorapi de mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cel mai puțin năzuros cînd era vorba să acorde miracole amoroase. Antoni Fortuny, care Împlinise treizeci de ani și plesnea de burlăcie, voia o soție și o iubea deja. Sophie era o tînără franțuzoaică și locuia Într-o rezidență pentru domnișoare de pe strada Riera Alta; dădea În particular lecții de solfegiu și de pian vlăstarelor familiilor privilegiate din Barcelona. Nu avea nici familie, nici avere, ci numai tinerețea și formația muzicală pe care tatăl ei, pianist la un teatru din NÎmes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fermín, rebobinează. Ce tot spui? Fermín Romero de Torres mă privi deconcertat, alipindu-și degetele de la o mînă și gesticulînd În maniera siciliană. — Să vedem. În după-amiaza asta, să tot fi fost acum o oră, o oră și jumătate, o domnișoară ochioasă foc a trecut pe-aici și-a Întrebat de dumneata. Tatăl dumitale și cu mine eram aici de față și pot să te asigur fără loc de Îndoială că fata nu părea nicidecum o stafie. Ți-aș putea descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre binele său și al sufletului nemuritor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la școală. Trebuia să-l vedeți pe primar făcând reverențe și piruete, cât pe aci să-și rupă pantalonii negru-jasp, cu cele o sută de kilograme ale lui care-i făceau gesturile grațioase ca dansul unui elefant de circ, în fața domnișoarei care privea totul detașată, ca și cum ar fi căutat să se protejeze, să se țină departe de toate astea, chiar în timp ce ne strângea mâna ușor, dintr-o mișcare a încheieturii ei fine. Intră în școală și privi sala de clasă ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mea, Ieri seară am fost invitată la masă de Tristețe. A fost pentru prima oară. Totul s-a făcut conform regulilor: găsisem acum trei zile strecurat pe sub ușă un cartonaș pe care scria: „Domnul procuror Pierre-Ange Destinat o roagă pe domnișoara Lysia Verhareine să accepte invitația sa la cină, pe 14 aprilie, la orele 8 ale serii“. M-am pregătit pentru o masă în societate și când colo nu eram decât noi doi, el și cu mine, așezați la capetele mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O foicică strecurată în carnet, după ce se termină ultimele ei cuvinte. A fost redactată de un anume căpitan Brandieu. Datează din 27 iulie 1915, dar probabil c-a ajuns la Castel pe 4 august. Cu siguranță. Iată ce spune căpitanul: Domnișoară, Vă scriu pentru a vă da o veste foarte tristă: cu zece zile în urmă, în timpul unui asalt asupra liniilor inamice, caporalul Bastien Francœur a fost împușcat în cap de o rafală inamică. Salvat de ceilalți soldați, a fost adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și, În ciuda străduințelor sale, nesigure, patina cutezător pe ringul Lorelei În fiecare după-amiază, Întrebându-se peste cât timp va fi capabil să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară St. Claire, A fost pentru mine o adevărată Încântare să primesc azi dimineață invitația dumneavoastră pentru serata de joia viitoare, seara. Sunt fermecat și Încântat să vă prezint complimentele mele joia viitoare, seara. Preasupus, Amory Blaine“ Așadar, joi a Înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de pălărie și palton. Era ușor surprins de faptul că nu auzea rumoarea stridentă a conversației din camera alăturată și a decis că Întrunirea era extrem de protocolară. Era de acord cu acest lucru, așa cum era de acord și cu majordomul. — Domnișoara Myra, a zis. Spre surprinderea sa, majordomul a rânjit oribil. — Da, da, a declarat el, e aici. Nu era conștient de faptul că statutul Îi fusese ruinat de neputința de a vorbi cockney. Amory l-a cântărit rece din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
libertini ai orașului - un individ care umbla mereu beat și avea o faimă proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat În fața gazdei o seară Întreagă și a discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea! Putea toarce o conversație fascinantă, aproape sclipitoare, din cel mai subțire aer care a plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iarbă și a Început să-l ronțăie științific. - Niciodată nu mă Îndrăgostesc În august sau septembrie, a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau de Paști. Sunt un liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat Încet Eleanor. Apoi a adăugat: - Presupun că Halloween
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Niciodată nu mă Îndrăgostesc În august sau septembrie, a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau de Paști. Sunt un liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat Încet Eleanor. Apoi a adăugat: - Presupun că Halloween este o zi de toamnă mai potrivită decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
automobil. Se mai Întâlnise din când În când cu Alec, dar bariera numită Rosalind se ridica Întotdeauna Între ei ca să-i despartă. Amory era supărat din cauza asta - ar fi regretat să-l piardă pe Alec. - Domnule Blaine, faceți cunoștință cu domnișoara Waterson, domnișoara Wayne și domnul Tully. - Încântat. - Amory, a continuat Alec exuberant, dacă sari În mașină, te ducem Într-un locșor ferit și-ți dăm un gât de Bourbon. Amory a chibzuit. - Nu-i o idee rea. - Urcă! Jill, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai Întâlnise din când În când cu Alec, dar bariera numită Rosalind se ridica Întotdeauna Între ei ca să-i despartă. Amory era supărat din cauza asta - ar fi regretat să-l piardă pe Alec. - Domnule Blaine, faceți cunoștință cu domnișoara Waterson, domnișoara Wayne și domnul Tully. - Încântat. - Amory, a continuat Alec exuberant, dacă sari În mașină, te ducem Într-un locșor ferit și-ți dăm un gât de Bourbon. Amory a chibzuit. - Nu-i o idee rea. - Urcă! Jill, fă-i loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a zis Amory calm. Nu mai face pe tartorul. Singura noastră crimă este că ne-am lăsat prinși. Olson l-a fulgerat cu privirea. - Numele! s-a răstit el. Amory i-a dat numele și adresa din New York. - Și doamna? - Domnișoara Jill... - Auzi, a țipat indignat Olson, mai slăbește-mă cu poezelele de grădiniță! Cum te numești? Sarah Murphy? Minnie Jackson? - O, Doamne! a strigat fata, ascunzându-și În palme fața udă de lacrimi. Nu vreau să afle mama. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sunt alături de mine, mă ajută, nu pot să am pretenția să se gândească numai și numai la mine. Amăgit de acest gând, domnul Popa își ridică poalele cămășii de noapte și, scobindu-se în buric, aprinse televizorul. - Doamnelor și domnilor, domnișoarelor, asistăm la... e incredibil ce se întâmplă, absolut incredibil! Din direct de la fața locului... no comment! Statuia Libertății arăta așa cum o știa Popa din filme. N-o lovise nici un avion, cum se temuse el în prima clipă. Atâta că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa nu suporta nici o altă dramă. Reclamă. Agricultura pentru toți. Reclamă. Nea Ovidiu. Nea Ovidiu! La televizor era nea Ovidiu, ras și pieptănat frumos, în uniforma de deținut. - Da, și halterele erau ale lui Sorinel, îi spunea nea Ovidiu unei domnișoare care traducea totul în engleză unui domn elegant cu un costum impecabil. Pe burtieră scria „Will Smith, agent F.B.I.”. Doamna Popa scăpă pe jos cana cu semne rele. Ia uite, măcar un pic de noroc... - Will întreabă dacă Sorinel era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]