3,438 matches
-
s-o facă, Excelență. Dar În ziua aceea s-au răsculat trupele noastre la Maastricht: nu-și primiseră solda de cinci luni. Eu nu m-am răzvrătit și am avut norocul să-l pot apăra de soldați pe generalul nostru don Miguel de Orduña. — Nu-ți plac răscoalele? Nu-mi place să fie asasinați ofițerii. Favoritul ridică dintr-o sprânceană, cu un aer neplăcut. — Nici măcar cei care vor să te spânzure? — Una-i una, alta-i alta. — Apărându-ți generalul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Din când În când Își arunca privirea peste hârtii, apoi și-o muta la Alatriste cu un interes meditativ. — Văd, văd, zise. Mai e aici și o scrisoare de recomandare de la bătrânul conte de Guadalmedina și un beneficiu din partea lui don Ambrosio de Spínola În persoană, semnat de mâna sa și cerând pentru dumneata opt scuzi În semn de prețuire pentru bună purtare Înaintea dușmanului... Ți s-au dat? — Nu, Excelență. Pentru că una e intenția generalilor, și alta cea a secretarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
moment, fără o vorbă. Apoi reveni la hârtiile de pe masă. Părea să mediteze la ultimele cuvinte ale lui Alatriste. — Cu toate acestea, văd că oameni de seamă se pun chezași pentru dumneata, zise În sfârșit. Tânărul Guadalmedina, de exemplu. Sau don Francisco de Quevedo, care atât de ciudat a conjugat ieri diateza activă; deși Quevedo În egală măsură le este de folos și le dăunează amicilor lui, În funcție de succesele și dizgrațiile sale... Favoritul făcu o pauză lungă și semnificativă. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de primejdioasă rea voință, expresiei - Întâi surprinse, apoi disprețuitoare și reci - care i se așternu pe față descoperindu-l pe Diego Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de data asta venea fără mască. — În concluzie, zise Olivares. Avem de-a face cu două conspirații. Una urmărind să le dea o lecție anumitor călători englezi și să le ia niște documente secrete. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și să le ia niște documente secrete. Și alta tinzând pur și simplu să-i asasineze. Despre prima Îmi ajunsese ceva la urechi, după câte Îmi aduc aminte... Însă a doua este aproape o noutate pentru mine. Poate că domnia ta, don Luis, ca secretar al Maiestății Sale și bun cunoscător al birocrației și dedesubturilor Curții ești mai la curent. Favoritul vorbise foarte rar, lungind frazele, cu mari pauze Între ele, neslăbindu-l din ochi pe noul venit. Acesta stătea În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui Alquézar o privire semnificativă și teribilă. — Înălțimea Voastră știe, bâigui secretarul regelui, schimbându-se iar la față, că Îi sunt cu desăvârșire credincios. Favoritul Îl privi cu o ironie nesfârșită. — Cu desăvârșire? — Întocmai, Înălțime. Credincios și folositor. Atunci află, don Luis, că am umplut cimitirele de colaboratori cu desăvârșire credincioși și folositori. Și spunând fanfaronada aceea care Însă În gura lui suna funest și amenințător, contele de Olivares luă pana cu un aer distrat, ținând-o Între degete de parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adusese aminte brusc de ceva, ministrul scotoci printre hârtiile de pe masă, apucă un document și i-l Întinse secretarului regal. — Poate că ne-am simți cu toții mai liniștiți dacă Însuți domnia ta ai da curs acestui beneficiu care poartă semnătura lui don Ambrosio de Spínola În persoană, recomandând să i se dea patru scuzi lui don Diego Alatriste pentru serviciile din Flandra. Asta i-ar putea permite, câtva timp, să nu-și mai câștige existența cu lovituri de spadă și de pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și i-l Întinse secretarului regal. — Poate că ne-am simți cu toții mai liniștiți dacă Însuți domnia ta ai da curs acestui beneficiu care poartă semnătura lui don Ambrosio de Spínola În persoană, recomandând să i se dea patru scuzi lui don Diego Alatriste pentru serviciile din Flandra. Asta i-ar putea permite, câtva timp, să nu-și mai câștige existența cu lovituri de spadă și de pumnal... E limpede? Alquézar ținea documentul cu vârful degetelor, de parcă era otrăvit. Se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pot ține la depărtare, În schimb n-am nici o putere asupra lui fray Emilio Bocanegra. În locul căpitanului Alatriste, eu m-aș vindeca repede de rana aceea și m-aș Întoarce În Flandra cât mai degrabă. Fostul dumitale șef suprem, generalul don Ambrosio de Spínola, este dispus să câștige alte bătălii pentru noi: ar fi un lucru foarte bine văzut să te lași omorât acolo, nu aici. Deodată favoritul părea ostenit. Se uită la masa plină de hârtii ca și cum era legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
jumătate adormit În fața temniței municipale unde petrecuserăm noaptea - căpitanul Înăuntru și eu afară -, urmărisem careta În care alguazilii locotenentului Saldaña Îl duseseră la Alcázar și Îl introduseseră pe o poartă laterală. Nu pusesem nimic În gură de noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se culce - Își oblojise Întâi o rană ușoară primită În Încăierare -, trecuse pe la Închisoare ca să se intereseze de căpitan; și Întâlnindu-mă la ieșire Îmi cumpărase de la o bodegă mizerabilă ceva pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tre’ să fi făcut ea ceva, de e reți nută, nu? Da? — Hoțul neprins e negustor cinstit! decretă polițistul. Așa..., e cu prezumția aia..., prezumția de nevinovă ție, reuși polițistul să-și ducă până la capăt ideea dintr-o suflare. — Cine, don’le? Vetuța noastră? Fugi, don’le, de acilea, trecu la atac frontal Caterina. Nu e, don’le, n-are cum! — E, nu e... E reținută. — Dar de ce e acuzată? dădu brusc Florica dovadă de simț practic. Adică ce-a zis
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ceva, de e reți nută, nu? Da? — Hoțul neprins e negustor cinstit! decretă polițistul. Așa..., e cu prezumția aia..., prezumția de nevinovă ție, reuși polițistul să-și ducă până la capăt ideea dintr-o suflare. — Cine, don’le? Vetuța noastră? Fugi, don’le, de acilea, trecu la atac frontal Caterina. Nu e, don’le, n-are cum! — E, nu e... E reținută. — Dar de ce e acuzată? dădu brusc Florica dovadă de simț practic. Adică ce-a zis organele c-a făcut? — Comerț
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cinstit! decretă polițistul. Așa..., e cu prezumția aia..., prezumția de nevinovă ție, reuși polițistul să-și ducă până la capăt ideea dintr-o suflare. — Cine, don’le? Vetuța noastră? Fugi, don’le, de acilea, trecu la atac frontal Caterina. Nu e, don’le, n-are cum! — E, nu e... E reținută. — Dar de ce e acuzată? dădu brusc Florica dovadă de simț practic. Adică ce-a zis organele c-a făcut? — Comerț ilicit! — Ce comerț ilicit, domne? Care comerț? Comerț cu ce? — Cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
eu „bună“? - MINUNATĂ zi, vom... Vom ce, idiotule? se apostrofă Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare. Stai locului. Nu te mai foi atât. Na, că ai vărsat cafeaua în pat. Chiaunule! Tu ce-ți imaginezi? Că don’șoara o să citească scrisorica ta și o să pice pe spinare de emoție? Gigi Pătrunjel - marele cuceritor. Ce să-ți spun... Ai și-un nume de războinic, ceva de speriat! Trecut binișor de treizeci de ani și nu ești în stare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
romanul de la început până la sfârșit, într-o manieră ironică, sunt foarte actuale. Tema de inginerie genetică, întreținută cu cercetări pentru ameliorarea speciei, este translată, într-o cheie parodică, cu ambiție de pregătire a condițiilor pentru apariția geniului 2. Personajul principal, don Avito Carrascal, cu pretenții la cunoaștere științifică, "îndrăgostit de sociologie", aspiră să procreeze un geniu, idee în vogă la finalul secolului al XIX-lea. Problematica geniului, acest arhetip capabil să manipuleze viața umană cu voința de a pătrunde în cele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vorbește. Don Avito ne face să suferim o decepție atunci când, deși totul sugerează că va impune fiului său un regim sever pedagogic, ne întâlnim cu un biet imbecil pe care nu-l interesează nimic și care își încredințează fiul lui don Fulgencio, fără să ne avertizeze de mistificările acestuia. Despre Marina mai bine nu vorbim; autorul nu știe să creeze femei, nu a făcut-o niciodată. De bunăvoie ne oprim să-l analizăm pe don Fulgencio care este, din întâmplare, cheia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și care își încredințează fiul lui don Fulgencio, fără să ne avertizeze de mistificările acestuia. Despre Marina mai bine nu vorbim; autorul nu știe să creeze femei, nu a făcut-o niciodată. De bunăvoie ne oprim să-l analizăm pe don Fulgencio care este, din întâmplare, cheia romanului, dar autorul însuși ni l-a descoperit, descoperindu-și alte lucruri, care mai bine ar fi rămas ascunse, când la ultima întâlnire, pe care grotescul filosof o are cu Apolodoro, îi vorbește de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
după chipul și asemănarea sa, este în stare de orice; dar este evident că se va ajunge să se facă genii prin intermediul pedagogiei sociologice și într-o zi toți oamenii vor fi genii... și înghiți o nucă. Dar ce teorii, don Avito! izbucnește, fără a se opri, înmatriculatul la științele naturale. Dumneavoastră știți, Sinforiano, prietene, cum își fac albinele regina? Nu, încă nu am ajuns la asta... Atunci nu știu dacă trebuie... pentru că metoda... O, dacă..., da. Don Avito, da! Ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
teorii! O, ce teorii! Nu, prietene Sinforiano, nu; sunt fapte. Și ceea ce fac albinele cu larvele lor, de ce nu putem face noi oamenii cu copiii noștri? Se ia un copil, un băiat oarecare, un băiat și nu fată... Îmi permiteți, don Avito și în fața tăcerii teoretizantului, Sinforiano continuă de ce trebuie să fie băiat? De ce trebuie să iasă exact regină din femelă? În specia umană, geniul trebuie să fie prin forța masculină. Ce teorii! Se ia un băiat oarecare, se ia din
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Faptele...! repercutează Carrascal și rămân amândoi privind patroana, care trece cu un flan7 pentru Delegat, care mănâncă retras în colțul său. Sunt bune nucile? îi întreabă Doña Tomasa. Problema e că cele mai multe sunt seci, răspunde Carrascal. Nu poate fi așa, don Avito, pentru că sunt noi și de 24 de perras 8. Nu poate fi, doña Tomasa, dar este!, răspunde cu energie Carrascal. Și așa, după că a înviorat câmpul, doña Tomasa se întoarce în prozaica bucătărie iar don Avito continuă. Cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poate fi așa, don Avito, pentru că sunt noi și de 24 de perras 8. Nu poate fi, doña Tomasa, dar este!, răspunde cu energie Carrascal. Și așa, după că a înviorat câmpul, doña Tomasa se întoarce în prozaica bucătărie iar don Avito continuă. Cu fapte, da, prietene Sinforiano, cu fapte! O, faptele! De ceva timp coc un plan vast pentru a pune în practică teoriile mele, aplicând pedagogia mea sociologică la tabula rasa... Începe să se facă, învățătorule? Ceva mai adânc
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la tabula rasa... Începe să se facă, învățătorule? Ceva mai adânc! Mai adânc? Mai adânc, da, vreau să mă fac tată! Se face tată sau îl fac alții?" (subl. trad.) gândește înscrisul la științe naturale, traducând această frază: Ce teorii, don Avito, vai ce teorii! Și se ridică de la masă, unul pentru a-și pune în aplicare planul, celălalt pentru a studia lecția pentru ziua următoare. Pentru că Sinforiano, ca băiat bun ce este, citește mereu o lecție înainte și câteva înapoi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să suferi de reumatism, îmi place puțin să ascult cum plouă.... Don Avito Carrascal! Anunță servitoarea în acest moment. Îl cunoști?, întreabă Leonsita pe Marina. Din auzite, atât de singur... Păi merită să ți-l prezint. Și pentru că la intrare don Avito a salutat-o pe Leoncia, aceasta: Avito Carrascal, bunul meu prieten.... Marina del Valle, aproape sora mea... Del Valle?, murmură Avito în timp ce, lipsindu-i din geantă amorosul raport, își zice: "Dar ce e asta? Ce e asta ce mi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fratele meu când are așa ceva, foarte obscur, zice: la Carrascal cu asta! Fratele Dumneavoastră? Da, Fructuoso del Valle. "Sărmana fată! gândește Avito atât de frumoasă și în stare chiar de asta..." și zice: O, nu, este o favoare pe care don Fructuoso dorește să mi-o facă și poate mi-o face pentru că această cunoaștere a multor lucruri... și se împotmolește. Ce lucruri știi tu, Avito Carrascal, ce lucruri știi în fața acestor ochi limpezi candizi care împiedică să spună ce nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar cum să-i spun nu? Cu care față să-i spun nu, eu, săraca de mine, Marina del Valle, unui întreg don Avito Carrascal! Putea fi oricare, acesta sau altul, ... dar don Avito... don Avito Carrascal! Cum să-i spun nu? Cum se face asta? Dacă ar fi trăit mama să mă sfătuiască... dar Fructuoso, nimic mai mult decât Fructuoso!". Îi readuse
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]