KorAP: Find »[drukola/base=drac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...580 >

14,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

poate să se adune și să vorbească inteligibil. Bolborosește ceva, pleacă capul în jos și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece lei. Pentru băutură, da? Ei bine, crăpi dracului, eu pentru băutură nu dau! Îmi este tare rău... Mă omor... Dar crăpi dracului, ieși afară! Dobrilă nu vrea să iasă. O disperare transformată în spaimă de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece lei. Pentru băutură, da? Ei bine, crăpi dracului, eu pentru băutură nu dau! Îmi este tare rău... Mă omor... Dar crăpi dracului, ieși afară! Dobrilă nu vrea să iasă. O disperare transformată în spaimă de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului. Ieși afară, dracului! Talabă îl înșfacă și-i face vînt afară. Închide ușa nervos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
băutură nu dau! Îmi este tare rău... Mă omor... Dar crăpi dracului, ieși afară! Dobrilă nu vrea să iasă. O disperare transformată în spaimă de moarte îl schiminosește la față. Măcar cinci lei, insistă omul cu speranța înecatului. Ieși afară, dracului! Talabă îl înșfacă și-i face vînt afară. Închide ușa nervos și puțin gîfîind. Mai adaugă pentru sine: Ce bețivan! Nu-și poate aduna gîndurile și are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
încurajat să o țină tot așa, că în față îi stă o carieră strălucită. Un mare boss al orașului nu dorea, în ruptul capului, să ofere un teren, foarte bine plasat, patronului de ziar. O să regreți, amenință patronul. Du-te dracului de cioroi! răspunde diplomatic boss-ul. Război vrei, război o să ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i se oferă un loc într-un fotoliu. Dorești o cafea, Mirciulică? Cu plăcere, răspunde acesta, savurînd momentul. Secretara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești ? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngăne, bubuiturile tobelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității S-a însurat Costică Nu aduce anul ce aduce ceasul. Adîncă și adevărată înțelepciune populară, simțită pînă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
acum? Tu! răcnește Costică, aruncîndu-se pe fată. Ho, nebunule, nu fi bădăran! Ba sînt! Te spun mamei. Bine faci. Sînt minoră, să știi. Nu-mi pasă. Costică s-a însurat și stă la geam pînă hăt, tîrziu, în noapte. Unde dracu's-o fi dus?! se întreabă furios. Chestia este că eu știu unde s-a dus, dar nu spun. Norocosul Încă de pe la ora opt, soarele lunii august devenea prea puternic, stînjenind confortul lui Ionel Corneanu, cardiac cu patalama și mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
umbresc. Întreabă cu o voce stinsă: Și cine este Rodica asta? O văduvă de vreo 55 de ani, spun ironic femeile. Geta se interiorizează și-și vorbește cu amărăciune: Deci văduvă și de... 55 de ani. Are mare meșteșug, baba dracului. Tinerii căsătoriți Drumurile Dianei s-au intersectat la momentul potrivit cu drumurile lui Raul și o bună bucată de vreme au mers împreună. Diana era frumușică și deșteaptă foc, Raul era numai deștept foc și un pic mai frumos decît dracul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dracului. Tinerii căsătoriți Drumurile Dianei s-au intersectat la momentul potrivit cu drumurile lui Raul și o bună bucată de vreme au mers împreună. Diana era frumușică și deșteaptă foc, Raul era numai deștept foc și un pic mai frumos decît dracul. Din cîte se știe, mintea ageră poate suplini frumusețea la bărbați. Unii mai îndrăzneți susțin că afirmația aceasta este valabilă și pentru femei, dar eu sînt sceptic și nu mă entuziasmez. Evoluția celor doi spre căsătorie a fost următoarea: întîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
spune mama fetei. Aceasta se apleacă și ascultă. Nu mă omorî. Te-am iertat și plec în lumea mea. În lumea de apoi? Da. Arde-l, strigă mama. Auzi, să te ierte! Dacă se face om cuminte? Se face pe dracu! Arde-i măcar una și tu, ca să îți ia frica. Așa da. Rodica îi arde un ciomag, dar nu în cap. Se aude din nou o bolboroseală. Ce zice? întreabă mama. Mi-a zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Bulhac avea o sticlă cu gaz cu care a făcut o dezinfecție generală. Cînd Lupu a venit acasă, nevastă-sa era în pat și gemea ușor. Ce ai, fă, nebuno? Un buboi pe fund. Ia să văd? Mai du-te dracului. Acu vrei să-ți arăt și fundul? Bărbatul îi dă o pălmuță la fund și femeia răcnește ca turbată. Să nu vii lîngă mine, du-te în cuhne! Băietanii, cu puf în loc de mustață, au aflat imediat povestea și chicoteau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Se aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că...? Du-te dracului, crai bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-a bucurat cît a putut de fată, pînă ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
viața unei femei". Claudia a încercat tot felul de bărbați mai înstăriți, dar n-a avut noroc. Cei pe care i-ar fi acceptat n-o doreau decît ca pe o companie de scurtă durată, iar ceilalți, "să-i ia dracu'", cum îi plăcea femeii să se despartă de ei. Poate că m-aș obișnui cu Viorel ăsta, dar mă cam face de rîs în lumea bună. Prin "lume bună", Claudia înțelegea lumea celor cu bani, a celor cu telefoane scumpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea pastă doar de la '89 încoace. Istoria demonstrează că acolo a fost introdus N. Iorga, Al. I. Cuza, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mamei sale a sunat timid, cu degetele tremurînde. Mama, a sunat cineva, strigă niște puradei cu puțucile goale. Ce vrei? Nu dau de pomană, strigă apăsat gospodina. Eu sînt Bogdan, de la Iași. Cine? Bogdan, fiul matale. Ia mai du-te dracului, vagabondul naibii! Femeia avea încă 4 copii și trăia într-o sărăcie lucie. Am venit să te văd, mamă. Dacă te vede bărbatul meu, mă omoară. El nu știe... Ochii mamei se umbresc în lacrimi și durerea este gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
focul" și "să-i mănînce iadul", a trimis portărelul, adică pe mine, să aducă prețioasa ustensilă. Aveam cu mine un ciomag acătării pentru a speria potăile care îmi vor sta în cale și chiar pe Ghiță a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii în patru, pe un loc viran îl văd pe Blegul într-o haită de cîini care se țineau lipcă după o cățea. Dintre toți curtezanii, Blegul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă rostesc vouă, consemnări pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ca niște căpușe pe spatele poporului. Ăștia trebuie să ardă ca șobolanii în scorbură și să nu știe nimeni de ei. Statul le dă, lumea le dă, Dumnezeu le dă, sug la trei țâțe și tot nu-i mai satură dracu! O noapte întreagă a bătut drumul Dornelor. În zori, sub o tușă de lună violacee, lângă ruinele schitului, Petru rostea cântec de leagăn: "Al Domului este pământul și plinătatea lui, lumea și toți cei care locuiesc în ea." Ziua a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
40 erau femeile lui; el, câteva ore, la lumina lunii, la lumina brichetei, la lumina candelei, se înfrupta pe furate, câte puțin, din fiecare. Un sentiment ciudat, 40 de mame adoptive în pielea goală, la lumina blițului aparatului foto: La dracu cu toate sclifoselile! Să le fută el pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a confuzului, o aparență ce asigura confortul unui comod personal, o stare de ego gol pe dinăuntru, gol pe dinafară, departe de alte stări dimensionate și redimensionate ale lumii, pradă în confortul propriei răni, singur la masă cu singurătatea: Cine dracu a invitat lașitatea la mine în pat? Ajunge, nu se mai poate această stare de funie ruptă! Rătăcea prin lume. Nu căuta și nu se căuta în nimeni. Niciodată nu a crezut că poate umple sau că se poate umple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fumează, cine bârfește profesorii, cine nu-și face norma. Fii atentă, vreau să știu care dintre voi folosește săpun străin, parfum, țigări, știi tu, căcaturi cumpărate de prin shop sau de la arăboi. Nimic să nu-ți scape și lasă-mă dracului cu sclifoselile ăstea ieftine. Ai semnat ne ajuți, te ajutăm. Dar să nu umbli cu minciuni, pentru că nu ești singura care dai note, noi știm tot. A, uitam, tat-tu a fost prins cu un sac de păpușoi, 40 de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
noi grijă să-i fie bine, dacă ești fată cuminte. Și încă ceva, trage cu ochii și printre profesori, pe Aristotel să-l urmărești mai cu băgare de seamă și, dacă poți, să-i furi carnețelul! Vreau să știu ce dracu scrie în el. Ciulește bine urechile, tovarășă Dora, ascultă ce tot vorbește cu Veronica, aia de română. Tot vreau să știu! Înțelegi? Tot. Ăsta-i examenul tău, peste doi ani o să-ți prindă bine recomandările mele. Nu mă interesează nimicuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mama și patul este a lu mama. Mama vine peste 10 zile, mama mea nu o sa moară, vine. Știu eu ce făceați acolo. Nu sunt prost, știu. În casa lu mama nu te las să intri. Ce tot vorbești acolo, drace?! Ai tras cu ochiul, pervers mic! Dacă află tanti Eugenia, te omor. Auzi? Te omor. Tat-tu e un curvar, a futut jumătate de sat, a futut toată comuna, m-a pus cu curu-n paie nesimțitul, cu forța m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri și puneți-le la marginea mări, modelați-mă după cum bate vântul, dar lăsați-mă dracului cu miluitul! Mi-e scârbă de mila voastră și de mila celui ce crede în ea. "Fericiți cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu." Te-am văzut în fotografie și îmi este îndeajuns, nu poți fi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]