2,407 matches
-
celor trei pionieri ai absurdului, respectiv Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu, s-au achitat de tributul intertextual datorat primilor "ocupanți". Considerăm că merită atenție în acest sens încercările dramatice ale lui Tudor Arghezi, Teodor Mazilu și mai cu seamă, inedita dramaturgie a lui Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi văzute și ca semnalări timpurii de stadii incipiente și încă benigne ale simptomelor dezumanizării și aneantizării pe care dramaturgia ionesciană, prin suspendarea unei astfel de premise a nebuniei în lumea de fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, prin tranzite nebănuite precum proza și dramaturgia lui Tudor Arghezi. Și Teodor Mazilu, "dintre dramaturgii de după război [...] printre cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic normalului, însă nu au
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, prin tranzite nebănuite precum proza și dramaturgia lui Tudor Arghezi. Și Teodor Mazilu, "dintre dramaturgii de după război [...] printre cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic normalului, însă nu au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora de maniera ionesciană de abstractizare și extremă generalizare, de minimă ancorare în realitatea concret-istorică, socială și politică. În altă ordine de idei, cel mai vizibil aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu are în vedere raportul său cu universul, ci este conștient și deliberat robit de condiționări din "cercul strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, trilogia Setea muntelui de sare și chiar și dramele cu subiect istoric Răceala și A treia țeapă. Încadrabil în valul post-absurd al teatrului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică europeană de prestigiu. În acest sens, consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
95 veritabilă culme a obstinației și a perseverenței absurde. Astfel că, deși nu putem susține că se produce prin această piesă o resuscitare a tragediei, Iona se înscrie printre răspunsurile originale date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea al veacului trecut. Prezența unui personaj arhetipal pus într-o situație cu valoare simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai încet, accentuându-și bine zâmbetul răutăcios. Târgul s-a făcut... Nici nu se putea altfel altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât de adâncă pornire...Roibii au fost ai lui.140 Deși nu este prevalentă, ca în dramaturgia și în schițele lui Caragiale, la nivel macrotextual, ironia se întrevede în caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de conținut, ca expresie a nonaristotelismului 147 asumat și, de altfel, teoretizat, care îi apropie profetic "pseudo-farsele"148 de farsa tragică a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
metatextual al tărgoviștenilor, la rândul lui anunțat și pregătit în laboratorul scriptural caragialian, sau se plasează direct "la ușa domnului Caragiale", al cărui model de limbaj și de viziune îl asimilează constructiv. Dacă prin Eugen Ionescu se poate demonstra modernitatea dramaturgiei caragialiene, care a profetizat multe din atributele teatrului absurdului, prin scrierile tărgoviștenilor și apoi, prin proza, dar și poezia optzeciștilor, se revelează surprinzătoarea actualitate și viabilitate a formulei sale epice, purtătoare de germeni ai postmodernismului "metaficțional" și "antropocentric"5. În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera lui Caragiale. I-ar lipsi o bună parte din armătură. Tocmai de aceea, considerăm că nu este lipsit de importanță efortul de sistematizare a ceea ce înseamnă moștenire caragialiană în reprezentările literare ale comicului și ale absurdului din proza și dramaturgia românească. Așa cum am constatat, aceste ipostaze literare ale comicului și ale absurdului se raportează la Caragiale fie în calitatea acestuia de creator al unei opere echivalate unui model valoric absolut, fie datorită statutului său de precursor al unor orientări literare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
83, antologie și prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, Editura Cartea Românească, Bucuresti, 1983. Dialogul neîntrerupt al teatrului, vol.I. De la Caragiale la Brecht, vol. II, de la Lorca la Brook, antologare, postfață și note de B. Elvin, Editura Minerva, București, 1973. Dramaturgie română contemporană, vol. I, II, Prefață si note de Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967. Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Satira în literatura română, vol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mondiale, vol I-II-III, Editura Minerva, București, 1973. Dicționar cronologic, Literatura română, coordonatori I. C. Chițimia, Al. Dima, autori: Mircea Anghelescu, Dorina Grăsoiu, Emil Manu, Nicolae Mecu, Mihai Moraru, I. Oprișan, Despina Spineanu; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Ghițulescu, Mircea, Istoria dramaturgiei române contemporane, Editura Albatros, Bucuresti, 2000. Ghițulescu, Mircea, Istoria literaturii române. Dramaturgia, ediția a II-a, Editura Tractus Arte, 2008. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția "prozei literare", Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1929. Manolescu, Nicolae, Istoria critică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I. C. Chițimia, Al. Dima, autori: Mircea Anghelescu, Dorina Grăsoiu, Emil Manu, Nicolae Mecu, Mihai Moraru, I. Oprișan, Despina Spineanu; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Ghițulescu, Mircea, Istoria dramaturgiei române contemporane, Editura Albatros, Bucuresti, 2000. Ghițulescu, Mircea, Istoria literaturii române. Dramaturgia, ediția a II-a, Editura Tractus Arte, 2008. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția "prozei literare", Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1929. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce n'est pas sans importance l'effort de rendre systématique l'immense postérité littéraire de Caragiale. L'objectif général du présent ouvrage est celui d'éclaircir l'influence produite par l'œuvre de Caragiale sur la prose et la dramaturgie roumaine, tout en suivant l'évolution du comique et de l'absurde dans le cadre de celle-ci, tout comme la construction d'un corpus de textes généalogiquement apparentés, car tous ces textes abritent peu ou moins l'hypotexte caragialien. De
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
8 B. Elvin, Posteritatea lui I.L. Caragiale, în "Viața românească", XV, nr. 6, iunie, 1962, p. 118. 9 Vicu Mândra, Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890, vol. 1, Editura Minerva, București, 1985, p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura Albatros, București, 2000. Autorul va relua proiectul în Istoria literaturii române. Dramaturgia, Editura Academiei Române, 2007. 11 De exemplu, Metamorfoza măștilor comice, de Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 118. 9 Vicu Mândra, Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890, vol. 1, Editura Minerva, București, 1985, p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura Albatros, București, 2000. Autorul va relua proiectul în Istoria literaturii române. Dramaturgia, Editura Academiei Române, 2007. 11 De exemplu, Metamorfoza măștilor comice, de Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică Română, București, 1973, Istoria universală a dramei și teatrului, de Ion Marin Sadoveanu, 1973, Istoria
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura Albatros, București, 2000. Autorul va relua proiectul în Istoria literaturii române. Dramaturgia, Editura Academiei Române, 2007. 11 De exemplu, Metamorfoza măștilor comice, de Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică Română, București, 1973, Istoria universală a dramei și teatrului, de Ion Marin Sadoveanu, 1973, Istoria teatrului universal, de Ovidiu Drâmba, Editura Vestala, 2007. 12 De pildă, scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exemplu, în ultimul act din piesa Căruța cu paiațe (Matei Millo) a lui Mircea Ștefănescu, citarea unor ample pasaje din O noapte furtunoasă este procedeul predilect, folosit pentru a evidenția, prin intermediul unui teatru în teatru, perfecta ancorare în realitate a dramaturgiei caragialiene: "Catrinel: "Stai, țațo, să-ți spui și să te crucești, nu altceva! Mai adineauri ședeam acasă. Tușica, cum știi c-a făcut-o Dumnezeu, se culcă o dată cu găinile. Eram ambetată absolut". Frusina: Ia lăsați-mă! Ce piesă? Așa vorbește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ambetată absolut". Frusina: Ia lăsați-mă! Ce piesă? Așa vorbește proprietăreasa mea! Smărăndache (Frusinei): Sst! Catrinel: "Dramele Parisului, câte au ieșit până acuma, le-am citit de trei ori!". Smărăndache (dându-și peste frunte): Și-a mea, domnule, la fel!" (Dramaturgie română contemporană, vol. I, II, Prefață și note de Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967, p. 150). 1 Jean-Marc Defays, Comicul. Principii, procedee, desfășurare, trad. de Ștefania Bejan, Institutul European, Iași, 2000, p. 5. 2 Jean-Marc Defays, op. cit., p. 5
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literaturii române de azi pe mâine, ed. cit., vol. I, p. 940. 52 Despre care Valeriu Râpeanu scria că "satira devine mai densă, tirul mai concentrat, deși [...] piesa rămâne la stadiul unei cronici și nu impune personagii memorabile" (prefață la Dramaturgie română contemporană, vol. I, Editura Tineretului, București, 1967, p. 29. 53 Versiunea românească, Agonie fără moarte, realizată de Cornelia Ștefănescu, a fost publicată la Editura "Jurnalul literar" în două volume: cel dintâi, apărut în 1998, cu un post scriptum semnat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 931. 94 Hodgart, Satire, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 149. 95 George Topârceanu, Opere alese, I, E. S. P. L. A., București, 1959, p. 146. 96 Mircea Ghițulescu, Istoria literaturii române: Dramaturgia, ediția a doua, Editura Tractus Arte, 2008, p. 518. 97 Ioan Groșan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992, p. 100. 98 Idem, p. 9. 99 Am analizat raportul dintre parodie și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
374. 220 Vezi, de exemplu, articolul lui Mihail Sebastian Umor și comic, din Cuvântul, IV, nr. 196, 21 august 1928. 221 Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, Editura Minerva, București, 1986, p. 182. 222 Vezi și capitolul despre dramaturgie din Mihail Sebastian sau ironia unui destin, în care Dorina Grăsoiu anticipa observațiile noastre: "Oricât ar părea de ciudat, Sebastian se află și aici tot "sub semnul" lui Caragiale. Un Caragiale mai puțin cunoscut, dar, oricum, tot el" (Dorina Grăsoiu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
7 La acestea ar trebui adăugate contribuțiile din domeniul teoriei literare și teatrale, între care studiul lui Martin Esslin, The Theatre of the Absurd (1961) cel al Genevievei Serreau, L'histoire du Nouveau Téâtre (1966) monografiile consacrate principalilor reprezentanți ai dramaturgiei "absurdiste" și, de ce nu, în spațiul cercetării românești, lucrări de sinteză ca cea a lui Nicolae Balotă, intitulată Lupta cu absurdul (1971) sau ambițiosul demers de configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]