37,362 matches
-
legi pe care și le-a născocit ea. Una din ele este ,,legea vagabondajului,,.și nimeni și nimic În lume n-ar putea-o hotărî să nu o respecte. Antoniu este poate un bunic de prin poveștile copilăriei, ce-i drept mult mai instruit, un bunic care-i vorbește tot timpul despre lucruri, multe neștiute de ea, și va sta lângă el, atâta timp cât Îngerii și drăcușorii care-o mână de colo-colo se vor Înțelege și nu-și vor pune bețe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și o invitam la o cină romantică, trupul ei era găsit fără viață În zori, de măturătorii din zonă. O mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu. Trei iunie Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uriașei mașini resturile menajere de peste săptămână. Fac un zgomot infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat pe un plic gol de șampon. M-am lovit la umărul drept. După numai o oră, brațul este vânăt de la cot până la umăr. Mă doare cumplit. Era ea, sunt sigur. Cine să sune la telefon la ora șapte dimineața? Eu nu-l am decât pe porumbelul meu alb care ciugulește firimituri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic, părând că-i Încurajează rătăcirile. Antoniu face o pauză, timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
are Însă ceva de făcut. Scoate din buzunarul pantalonului un borcănel. Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la femeia lui Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu litere mari, drepte, pe partea interioară a crucii: Kawabata, după care, scade din 2008, 74 și află că bătrânul lui tovarăș s-a născut În 1934. Dedesuptul numelui adaugă:1934-2008. Dacă ploile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dimineață, a dizolvat În apă câteva gogoloaie de baiț negru pe care le-a cerut de la femeia lui Ben. Își Înmoaie ca pe o pensulă degetul arătător de la mâna dreaptă În concentratul negru ca smoala și scrie cu litere mari, drepte, pe partea interioară a crucii: Kawabata, după care, scade din 2008, 74 și află că bătrânul lui tovarăș s-a născut În 1934. Dedesuptul numelui adaugă:1934-2008. Dacă ploile și zăpezile n-o vor șterge, va fi singura cruce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parte organică din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu părul scurt, perie, are figură de pușcăriaș, din aceea pe care dacă-i visezi noaptea nu-ți mai vine să ieși din casă. O cicatrice oribilă, perfect dreaptă, Îi taie orizontal fruntea În două, ca un hotar Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată de cute adânci. Partea de jos este Întinsă și pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu ironia ei amară. Chiar și atunci ne fusese extrem de greu să vorbim despre acest subiect, iar de atunci încoace nici nu-l mai abordasem. Cât de mare era rana pe care o lăsase această nenorocire în sufletul mândru și drept al lui Georgie nu puteam ști. Cât despre mine, am trecut prin toată povestea cu foarte mare ușurință. Datorită firii lui Georgie, tăriei ei, stoicismului ei, devotamentului ei față de mine, nu fusesem pus în situația de a plăti. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în memorie, așa cum se întâmplă adesea când ceva ce nu ne putem imagina ne apare dintr-odată ca ceva foarte bine cunoscut. Nu era o față atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mașinile pe lângă trotuare așa că pe stânga erau obstacole pe care trebuia să le evit în timp ce pe dreapta luminile vehiculelor care se apropiau din sens opus nu se iveau din ceața deasă decât în ultima clipă. A reuși să țin drumul drept de-a lungul culoarului îngust din mijloc, să văd luminile semafoarelor la timp și să nu încep să cotesc brusc nebunește când ne înghițea complet întunericul era o încercare care-mi solicita maximum de concentrare. M-am aplecat mult peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta un costum verde închis care cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-a produs atitudinea dumneavoastră îngăduitoare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine. După câteva clipe răspunse: — Cred că ar fi mai bine să nu-ți spunem deocamdată. Oricum nu contează. M-am uitat drept la Palmer. Fața lui era senină reușind să fie în același timp blândă și înghețată. Stătea foarte drept și țeapăn și mă privea de la celălalt capăt al camerei. — Și ce-ați aflat? am întrebat. Palmer privi din nou spre Antonia. Ea răspunse peste umăr: — Totul, Martin. Și despre copil, totul. Avea glasul încărcat de emoție. Mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată. Apoi trăsăturile i se relaxară puțin și ochii i se făcură ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să o vezi? am întrebat. — Am venit să o iau, spuse Palmer. — Nu zău?! Și dacă ea nu vrea să vină? Antonia deschisese ușa sufrageriei și lumina ce venea din spate căzu pe fața lui Palmer dând la iveală linia dreaptă a buzelor lui strânse și ochii abia întredeschiși. Era chipul unui om aflat în primejdie și această imagine m-a umplut de fericire. Cu glas limpede, Antonia rosti: — Intră, te rog. Muncitorii urcau scările aducând scaunele chinezești Chippendale. Îi auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fie Honor. Era Rosemary. — Dragă Martin, rosti Rosemary în stilul ei precis și concret în clipa în care ușa se deschisese numai câțiva centimetri, am venit pentru perdele. Avem o problemă cu forma draperiilor, nu știu dacă le vrei drepte sau cu falduri și m-am gândit că e mai bine să te întreb și să mă mai uit o dată la ferestre. Bun, văd că ți-au sosit deja lucrurile. Putem să ne apucăm imediat să le aranjăm puțin. — Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
coșmar, ca o nălucă; iar eu știam că mă uit la ea așa cum nu mă mai uitasem la nici o ființă omenească, așa cum te-ai uita la un demon. Ea mă privea din spatele măștii ei palide evreiești, cu linia gurii perfect dreaptă între buzele arcuite și ochii înguști și negri. Apoi ne-am uitat amândoi în jos la Georgie. Honor a îngenunchiat lângă ea și a început să îndepărteze obiectele pe care, în căutarea noastră, le aruncasem peste ea: hârtii, haine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Înaltă cum te-ai aștepta. Mișcări lente, fatale, șolduri Înguste, Îmbietoare, glezne puternice. Semăna un pic cu... Încercam să mă gândesc la o actriță. Cu Dary Holm, poate. Dar avea un bust mai plat, niște degete divine și umeri perfect drepți. Și un dinte din față ciobit. — Bobină nouă. Sincronizați și fără a scoate un cuvânt, am schimbat-o. Filmul tremură câteva secunde, apoi Își găsi ritmul și continuă să depene povestea unui tânăr din Înalta societate, care se Întorcea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi promisese și el că o să treacă pe la apartament. Celelalte investigații despre trecutul Dorei vor trebui să mai aștepte până mâine. După ce am plecat de la Crama Albastră, am pornit spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toți cei pe care Îi cheamă Weiss (ăsta era numele ei de fată) și se făcu măruntă, ca o măciulie de șurub. Cuprins de o milă inexplicabilă, m-am ghemuit și am mângâiat-o pe capul ăla rotund cu cărarea dreaptă pe mijloc. Îmi dăduseră lacrimile, ca niște picături grase și uleioase, În timp ce-i explicam că n-am vrut să strig la ea. Dar trebuia să Înțeleagă situația În care mă aflam, nu? Trebuia să clarific problema cu numele meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În când, o mașină acoperită trage lângă institut, după care o persoană cunoscută din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari Întunecați. Altă dată organizațiile studențești desfășoară afișe și cântă din tot sufletul, cu spatele drept și cu fața Întoarsă spre fundație. Dar cele mai rele sunt cămășile maro, care Începuseră să patruleze pe străzi ca să alunge pacienții timorați. Aparent, există șaizeci și cinci de camere În toată clădirea. În partea care i-a aparținut prințului Radziwill, subsolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur et froncé: asta e ceea ce numim un „loc retras“, nu-i așa? Karp zăbovi asupra sugestiei, apoi adăugă, bătând darabana pe copertă: — Atăta timp cât fraternité ne servește ca model pentru o societate dreaptă, mă tem că va trebui să ne mulțumim cu așa ceva. Scoțându-și spatula, puse cartea la loc. Haideți să ne Încheiem vizita În muzeu. Capitolul opt Întorcându-ne la prima clădire, am intrat Într-o cameră la capătul căreia atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scrot abia prin luna a treia. Până atunci, se află În cavitățile abdominale de pe ambele părți ale șirei spinării, aici și aici, unde, Întâmplător, suntem de părere că se produc hormonii andrină și ginecină - cei masculini, În special În partea dreaptă și cei feminini, mai ales În stânga. Karp arătă cu degetul. — Fiecare embrion conține ambii hormoni În diferite procente și doze de concentrație. La origine, nici o ființă umană nu este sută la sută femeia sau bărbat. Cu toate acestea, În primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era vreo problemă cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În sfârșit am ajuns la etajul doi, l-am zărit pe bărbatul care Între timp ajunsese la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru ascuțit, care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]