3,549 matches
-
foarte mult la viața mea și am încercat să mă mișc fără a pierde măcar o zi de muncă. Faptul de a fi crescut într-o mică insulă situată în apropierea cercului arctic mi-a umplut sufletul de „dorul de ducă”. Călătoria a avut întotdeauna o influență pozitivă asupra gândirii și scrisului meu. Îmi vin mai ușor ideile pe drum. O existență prizonieră unui oraș sau unei țări mă înspăimântă. Stagnarea este o crimă înceată și extrem de dureroasă împotriva spiritului. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a apărut în statele, în ducatele germane ale secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, până la unificarea din 1870, ducate aflate sub o dură stăpânire autoritară de tip post-feudal, cunoscută sub numele de „absolutismul german”?! Au putut opri aroganții duci și acoliții lor explozia vitalității și a geniului unui popor încă împărțit, venit târziu la masa generoasă a artelor și științelor?! Sau totalitarismul țarist și „ohrana” lor, serviciile lor de cenzură și de pândă și represiune brutală au putut ele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și insulile Adriatice. În 1478 impuse Venețienilor un tratat umilitor. 1480 în Otranto Moare 1481, în momentul când amenința Roma, Persia și Egipetul. Împăratul German Orașele și principatele feudale ale Germaniei nu constituie putere unitară. Svițerenii rămân neînduplecați dușmani ai ducilor de Austria. Contele palatin în ceartă cu arhiepiscopul de Maiența. Regele Boemiei și ducele Burgundiei în războiu pentru ducatul Luțelburg. Ducii saxoni în ceartă cu regele Boemiei. Anarhie politică Spania încă nu scăpase deplin de subt stăpânirea maură. Căsătoria lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Egipetul. Împăratul German Orașele și principatele feudale ale Germaniei nu constituie putere unitară. Svițerenii rămân neînduplecați dușmani ai ducilor de Austria. Contele palatin în ceartă cu arhiepiscopul de Maiența. Regele Boemiei și ducele Burgundiei în războiu pentru ducatul Luțelburg. Ducii saxoni în ceartă cu regele Boemiei. Anarhie politică Spania încă nu scăpase deplin de subt stăpânirea maură. Căsătoria lui Ferdinand de Aragon cu Izabela de Castilia se face abia în 1475; iar cucerirea Grenadei ultimul punct de rezistență maură, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
povestit cum s-a făcut la Ciorogârla inaugurarea unui dispensar cam modest, întemeiat de Pamfil Șeicaru, la care a asistat și M. S. Regele. După inaugurare, a fost un popas în casa proprietății, unde se afla și răposatul I. G. Duca, scontând (pe atunci) bunăvoința regală, în vederea unei eventuale chemări la putere. Se pare că acesta a și fost rostul dispensarului care, nu multă vreme după asta, a și fost închis (după cât afirmă d. O. Han). O altă interesantă informație cu privire la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1480, dar atacurile lor sunt respinse și încetează asediul la 27 iulie. La 28 iulie 1480, sultanul trimite o altă flotă, care debarcă în sudul Italiei și turcii cuceresc Otranto, la 11 august 1480. Această amenințare directă îi determină pe ducii Milanului și Ferrarei și pe dogele Veneției să se alieze cu Matei Corvin. Regele Franței și cel al Angliei ca și împăratul Germaniei refuză să participe la cruciada proclamată de Sixt al IV-lea, la 8 aprilie 1481. Lupta de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local. Se produce astfel o ruptură între rege și masa oamenilor liberi. Fărâmițarea Imperiului Carolingian (fărâmițarea feudală, care înseamnă desprinderea unor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare, când Imperiul este împărțit între fiii acestuia. Stăpânii marilor domenii - ducate, comitate - se simt legați de domeniul lor, fapt care le stânjenește mobilitatea ca funcționari ai statului. Slăbiciunea puterii centrale (a regelui) va crea condiții pentru întărirea puterii ducilor și comiților. Aceștia se vor strădui să devină stăpâni ereditari al domeniului lor. În anul 843, Carol Pleșuvul promite să nu îi mai revoce pe comiți, decât în urma unei judecăți prezidată de comitele palatin. Ca să-și asigure credința vasalilor în timpul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atras într-o cursă de Heribert, conte de Vermandois, în închisoarea căruia va muri. În spațiul locuit de români, întâlnim formarea unor formațiuni politice sub formă de cnezate și voievodate, atât în Transilvania, cât și în afara arcului carpatic. În Transilvania, ducii (voievozii) români s-au luptat cu ungurii, respingând pentru o vreme încercările acestora de a cuceri teritoriul intracarpatic. La Est și la Sud de Carpați, se exercita o stăpânire nominală a pecenegilor, urmată de aceea a cumanilor și, după 1241
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ungurii pentru apărarea independenței lor. Dacă aceste formațiuni politice românești ar fi făcut parte integrantă din hanatul peceneg sau cuman, atunci ele ar fi trebuit să fie apărate de hani. S-ar putea vorbi de fărâmițare în cazul în care ducii și voievozii români ar fi luptat împotriva hanilor pecenegi, cumani și tătari. La sfârșitul secolulul al XIII-lea are loc formarea statului feudal Țara Românească, iar la mijlocul secolului următor are loc formarea statului feudal Moldova. Această acțiune s-a numit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cine este implicat în el, rezolvarea are loc în fața tronului domnesc. Florin Constantiniu considera că, după 1436, domniile asociate din Moldova ar reprezenta un stadiu al fărâmițării. Datorită marelui lor domeniu, Constantiniu i-a comparat pe boierii Craiovești cu marii duci din Franța, de exemplu cu Carol Temerarul. Și Crasnaș, care a trădat la Baia, era comparat cu Carol Temerarul. Comparația este totuși puțin forțată. Boierii noștrii nu se pot compara cu nici un duce sau conte francez, necum cu Carol Temerarul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu o puzderie de cetăți și castele. Dijonul, capitala ducatului, era o cetate puternică și înfloritoare, cu biserici din secolele X-XII, XIII, cu un palat ducal ridicat în 1414. Bruges, cel mai însemnat oraș comercial din Flandra, era stăpânit de ducii burgunzi. Piața centrală, o bijuterie arhitectonică, se păstrează și azi. Turnul halelor negustorești de lemn a ars în 1280, dar a fost reconstruit din piatră, lucrările fiind terminate în 1300. Halele au două etaje, turnul se ridică la peste 7
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spune că în Țara Românească și în Moldova, domeniul domnesc nu constituia un domeniu unitar ca domeniul regal din Franța. Puterea regelui era proporțională cu mărimea domeniului său, care, de obicei, nu era mai mare decât domeniile stăpânite de unii duci sau comiți. Timp de câteva secole, puterea regilor Franței a crescut prin căsătorii cu prințese, care aduceau o moștenire bogată și prin cuceriri. Carol cel Mare s-a considerat stăpânul întregului Imperiu, pe care îl socotea ca pe o moșie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și prin cuceriri. Carol cel Mare s-a considerat stăpânul întregului Imperiu, pe care îl socotea ca pe o moșie a sa, proprie. Potrivit mentalității germanice, el a împărțit Imperiul între fiii săi; aceștia au fost obligați să recunoască dreptul ducilor și comiților (principii teritoriali) de a stăpâni efectiv domeniile acordate lor de către împărați sau regi, domeniul regal restrângându-se la domeniul pe care îl stăpânea efectiv în L Ile de France. De la acest domeniu avea să înceapă lupta regalității pentru impunerea autorității
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
așezară sub Cihlia...”. În mentalitatea medievală, împăratul este mai presus de rege, iar această ierarhie odată acceptată, a fost foarte greu ca cineva să devină rege sau împărat, fără o recunoaștere mai întâi de către papă și apoi de către ceilalți suverani. Ducii Burgundiei au năzuit să fie încoronați ca regi de către papă, așa explicându-se faptul că burgunzii au participat în număr mare la cruciadele din 1396 și 1444. În răsăritul Europei este însă o arie culturală deosebită, dominată de împărăția Bizanțului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sugi, suge-mi-tear,/ Șerpi mânca-mi-te-ar!»/ Dacă m-ai scăldat/ Și dac-am țipat,/ Iar m-ai blestemat,/ Blestem cu păcat:/ «Taci, că te-am scăldat/ Cu apă de Prut/ Să fii tot urât,/ Cu apă de luncă/ Să fii tot pe ducă!»/ Tu m-ai blestemat/ Și m-ai înfășat,/ Iar dacă mi-am plâns,/ Cu fașa m-ai strâns/ Și m-ai legănat,/ Și m-ai blestemat:/ «Taci, nu mai țipa,/ Lupii te-ar mânca!»/ Din gură ce-ai zis/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Iftime, "bătrânul acela cu suflet de înger"(p.61). Pe de altă parte a avut ocazia să întâlnească în drumurile vieții personalități de prim rang ai politicii și culturii române: de la cuplul regal Carol-Elisabeta, la Sadoveanu, Caragiale, Topârceanu, de la I.G. Duca la Nicolae Grigorescu, Simion Mehedinți sau Iorga. Un episod interesant "O logodnă fără noroc" surprinde poziția și raporturile din sat ca și mentalul colectiv din mediul rural față de instituția căsătoriei. Refuzul tatălui de a-i permite să se căsătorească cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din satul Dumbrăveni unde tatăl său era administrator de moșie și Dirijorul corului țărănesc din Dumbrăveni, care a cântat la un congres al băncilor populare din 1910 în orașul Botoșani, când a luat parte din partea Tărei și fostul ministru I.Gh.Duca [57], cu care am venit în tren de la Botoșani și până la Dolhasca și am vorbit cu el. Stoleriu m-a luat și pe mine la treabă alături de el. S-a înființat în 1908 prima Casă de sfat și cetire din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Cernăuți; doctor în Litere la Paris (1929), profesor de istorie Universală la Iași (1924-1940); membru corespondent (1928) și titular (1942) al Academiei Române, a divizat în 1930 Partidul Liberal creând dizidența liberal-georgistă, deputat (1927-1928, 1931-1932, 1933-1937), vastă operă istoriografică; 57. I.G. Duca, (1879-1933), om politic; licențiat în drept la Paris; din 1903 intră în magistratură, deputat, director la ziarului Viitorul; ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (1914-1918); ministru al Agriculturii și Domeniilor (1918-1919), al Externelor (1922-1926), al Internelor (1927-1928); prim ministru (noiembrie-decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Găsește că este nevoie să se pună în siguranță, în Rusia, Tezaurul Băncii Naționale și aprobă transferarea lui. /ss/ Ion I. C. Brătianu, Victor Antonescu, Vintilă Brătianu, Al. Constantinescu, M. Pherechide, C. I. Istrate, M. G. Cantacuzino, E. Constantinescu, I. G. Duca, D. Greceanu, Take Ionescu și G. Mârzescu. 10 1916 decembrie 14, Iași. Protocol încheiat la Iași, între Ministrul de Finanțe al României, Victor Antonescu, și ministrul Rusiei, A. Mossoloff, cu prilejul trimiterii la Moscova a Tezaurului românesc - valori ale Băncii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
timp un refugiu pentru oamenii simpli. În scurt timp, legăturile dintre Podolia și Moldova au devenit și mai strânse; în 1682, în urma înfrângerii cazacilor, Sublima Poartă a acordat demnitatea de “Domn al întregii Ucraini, de la Nistru la Bug” domnului Moldovei, Gheorghe Duca și, mai târziu, urmașului său, Dimitrie Cantacuzino, care au domnit efectiv în Podolia, unde fuseseră construite pentru ei palate domnești la Cecinovska, pe Nistru, și la Nemirova, pe Bug, și unde judecata se făcea în limba română, în numele Domnului Moldovei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
distrugându-se unul din arcuri, m-am întors la Pitești, unde prefectul Brânzeu mă înștiința că printr-o telegramă circulară cifrată eram căutat în regiune, cu ordin de a mă prezenta de îndată la Ministerul Instrucției. La 30 oct. ministrul Duca, pe un foarte răstit ton îmi reproșă a fi indispus pe mitropolitul Pimen al Moldovei, care reclama ca obiectele colectate să fie predate Mitropoliei din Iași. Nevoind să ție seamă de ordinul M.C.G., ministrul Duca susținând că numai el, iar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Instrucției. La 30 oct. ministrul Duca, pe un foarte răstit ton îmi reproșă a fi indispus pe mitropolitul Pimen al Moldovei, care reclama ca obiectele colectate să fie predate Mitropoliei din Iași. Nevoind să ție seamă de ordinul M.C.G., ministrul Duca susținând că numai el, iar nu cei de la Curte, aveau calitate de a da asemenea însărcinare, îmi ordonă ca până la 2 nov. toate obiectele să fie depuse la Iași, neconformarea celor prescrise având urmare destituirea mea din directoratul Muzeului. Prietenul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu cei de la Curte, aveau calitate de a da asemenea însărcinare, îmi ordonă ca până la 2 nov. toate obiectele să fie depuse la Iași, neconformarea celor prescrise având urmare destituirea mea din directoratul Muzeului. Prietenul Valaori, secretarul general al lui Duca, mă sfătui să caut a executa ordinul, ministrul său fiind foarte jignit a se fi luat măsuri militare fără preavizul său și hotărât a mă înlocui din direcția Muzeului. Din fericire, ministrul de Război cunoscând accesele de furie ale colegului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
prefect de Iași Kilimoglu, reușii, după lungi discuții, să obțin de la protosinghelul Policarp, mare eclesiarh al Mitropoliei, adeverință de depunere a șapte lăzi, legate cu cercuri de fier și sigilate, de la Muzeul din București. Tot binevoitorul Kilimoglu a telegrafiat ministrului Duca de depunerea lăzilor la Mitropolie, punându-mă astfel la adăpost de răzbunarea acestuia. În așteptarea audienței solicitată la mitropolit, care nu m-a primit, am vizitat pe soția primului-ministru, instalată acolo în așteptarea refugiaților, și am fost primit de Vasiliu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]