4,381 matches
-
Acolo jos, În atmosfera lui Întunecoasă, Lester nu Încetase o clipă să se lupte cu amețeala care-l prinsese În vîrtejul ei, Însoțind necontenita și Învîrtejita repetare a sosirii lui acasă la Delfina. De nenumărate ori sosi și-și petrecu după-amiaza cu ea, luîndu-i mîna Într-ale lui și simțind răceala inelului Între degete, În timp ce tatăl ei, În unele după-amieze, Îi vorbea de viitoarele contracte pentru difuzarea filmelor nord-americane și el, În sinea lui, se gîndea la posibilitățile de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În vîrtejul ei, Însoțind necontenita și Învîrtejita repetare a sosirii lui acasă la Delfina. De nenumărate ori sosi și-și petrecu după-amiaza cu ea, luîndu-i mîna Într-ale lui și simțind răceala inelului Între degete, În timp ce tatăl ei, În unele după-amieze, Îi vorbea de viitoarele contracte pentru difuzarea filmelor nord-americane și el, În sinea lui, se gîndea la posibilitățile de a-l pune În legătură-cu tatăl lui. Pe urmă venea după-amiaza cu lupta de; cocoși la casa de la țară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
niciodată de I like you; cu cîtă ușurință, În timpul luptei de cocoși, ea Îi spunea te iubesc, I Iove you, Îi traducea, temîndu-se că poate n-a Înțeles, lui care nu trecuse niciodată de Îmi placi și care pînă În după-amiaza aceea, a doua zi după lupta de cocoși, niciodată nu simțise mai mult decît I like you și deodată se trezi spunînd I Iove you, cînd Delf ina apăru cu darul, doi cocoșei de luptă din argint și el simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o iubească nebunește... „Imbecil, imbecil stupid“, Îl auzi murmurînd Santiago și se Întoarse să vadă cum se ridica Încetișor și cum cădea iar pe marginea moale ca o saltea a tejghelei de la bar... Atunci Începu să vadă limpede celelalte după-amieze de pe plajă, la Ancón, seara, la o petrecere, totul se Întîmplaso parcă atunci, petrecerea din seara aceea... „Imbecil!“, zise cu glas tare, Încercînd să se ridice și observînd chiar atunci, dîndu-și seama chiar atunci că numai el spusese I Iove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i deschidă poarta de la grădină, stranie și tulburată; abia atunci Își dădu seama că lipsea majordomul, de ce oare? și nu mai avea nici inelul, „imbecil! imbecil!...“ Abia atunci Înțelegea ce se Întîmplase În adupă-amiaza aceea... „Imbecil!“ Simți mînia acelei după-amieze În tot corpul, Întreaga dupăamiază de culoarea mîniei pătrunse În atmosfera lui neagră, făcîndu-l să se ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să intre iar În grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I Iove you, zicîndu-i doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre soarta rudelor apropiate ale lordului consilier. Pe lângă asta, mai erau și femei. Rămânea lordul Clane, cel mai mic frate al lui Jerrin, nepotul răposatului conducător. În consecință, pentru cel puțin șase luni, va fi conducătorul în exercițiu în Linn. După-amiaza celei de-a doua zile a invaziei era pe sfârșite. Nave mari începură să vină aducând soldați. Pe la apusul soarelui, peste o mie de oameni erau încartiruiți într-o tabără de-a lungul șoselei spre orașul Linn și pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
patrulele de pedestrași erau în misiune, păzind orice încercare de a pătrunde pe proprietate. - Drumurile erau efectiv pustii. Era prea devreme pentru gloatele din Linn care, așa cum raportau scuterele aeriene cercetase, fugeau din orașul capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă deschise. În timpul ultimei zile dinaintea lăsării întunericului, patrulele aeriene au raportat că porțile se închideau una câte una și că valul de refugiați se împuțina treptat în apropierea orașului care se întuneca. Până în ultimul moment, pe cer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
o serie de discuții printre grupurile de negustori. În final, un vorbitor prietenos spuse: - Excelență, negustorii prezenți aici sunt în favoarea eliberării sclavilor. Un moment îndelung, Clane se uită la publicul care rânjea și deodată întoarse spatele și părăsi încăperea. În după-amiaza aceea pregăti un document special: LIBERTATE SPECIALĂ PENTRU SERVITORII LOIALI Din ordinul excelenței sale, lord Clane Linn, conducătorul orașului Linn, om de știință al templului, preaiubit de înșiși zeii atomului, se dispune prin aceasta și așa va rămâne veșnic: SALUTĂRI tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
26 de ani! Iată că se putea și mai rău. Dar eu, îmi jurasem, n-aveam să ajung până acolo. Mai bine moartea decât dezonoarea... Astăzi însă mă gândesc că mai bine aș mai fi copi lărit puțin. Fiindcă nenorocita după-amiază în care „am devenit bărbat“ e și-acum una dintre cele mai penibile și mai sordide amintiri ale mele. Irina îmi dăduse un telefon că era-n București, chiar stabilită în București (cum așa? și școala ei din Ardeal? luase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana noastră“: cineva dindărătul ei, o ființă in comparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile și acțiunile. În după-amiaza acelei zile pariziene văzusem, la Centrul Pom pidou, o mare expoziție André Bre ton, pretext, de fapt, pentru o desfășurare de image rie suprarealistă cum rareori poți vedea într-un singur loc. Mă însoțiseră prietenii la care locuiam, un cuplu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
turiști...“ Abia am așteptat liftul, în care ne-am înghesuit din nou cu japonezii și suedezii ce pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum am luat apoi taxiul de la Otopeni și cum am ajuns acasă. Sunt năucit și înspăimântat până azi. Iubim cu un creier de copil Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eu. - Știu foarte puțin despre tine, zise el. Aici, la graniță, oamenii știu puțin unii de alții. Știu că ești de la mulți kilometri depărtare și, mai știu că îți place să hoinărești mereu în natură. Te-am văzut vreo câteva după-amiezi la rând de pe terasă, de sus. - Sper că nu v-am deranjat, acolo, pe plajă... - Deloc. Eu am o plajă particulară acolo, sus. Mi-a turnat iarăși ceai. Era delicios. Mi- am adus aminte de ceaiul de acasă făcut de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nimic remarcabil în organismul lui. Mașina fusese distrusă. Doi polițiști o luară deoparte pe coridor și îi puseră întrebări. Le spuse ce știa, adică nimic. După o oră, se întrebă dacă nu cumva își închipuise discuția cu ei. La sfârșitul după-amiezii, un tip la vreo cincizeci de ani, îmbrăcat cu o cămașă albastră de lucru se așeză lângă ea. Ea reuși să se întoarcă și să clipească. Nu poți scăpa, nici măcar în orașul ăsta: cineva voia s-o agațe, în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bate o dată pentru da, de două ori pentru nu... Dacă știa cineva ce se întâmplase în noaptea aceea, apoi ăștia doi știau. Dar refuza să-i întrebe de față cu Mark. Ieși din spital, rătăcind spre Woodland Park. Sfârșit de după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se lase descurajată. Dacă spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași meandre încurcate ca și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine! — Domnul să aibă-n pază luna, îl asigură Karin, refrenul acela vechi. Și...? Dar fratele ei rămase nemișcat, lipit de scaun, holbându-se la o creatură necunoscută științei a cărei siluetă apăruse brusc la orizont, în amurg. Într-o după-amiază, Karin stătea lângă Mark, reamintindu-i regulile jocului de dame, când o umbră se mișcă pe tablă. Când se întoarse, văzu o siluetă familiară, într-o haină bleumarin, aplecată deasupra umărului ei. Mâna lui Daniel se întinse spre a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se ducea cu păsărarul ei în nord-vest, printre dune, în nord-est, printre rocile loess, în est sau în vest de-a lungul panglicilor șerpuitoare ale râului. Oscila între exaltare și vinovăția că-și abandonase fratele, fie și numai pentru o după-amiază. Se simțea la fel cum se simțise la zece ani, când se întorsese acasă după o seară de vară de jucat de-a v-ați ascunselea și își dăduse seama, abia când mama sa țipase la ea, că-și lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pomenite de Shakespeare. Natura putea vinde în pierdere; compensa prin volum. Poți presupune la nesfârșit și nu contează dacă aproape toate presupunerile sunt greșite. Daniel era la fel de risipitor. Omul care-și refuza până și un duș fierbinte o răsfăță toată după-amiaza cu atenții. Interpretă pentru ea semne și urme. Găsi pentru ea un cuib de viespi, un bol alimentar rămas de la o bufniță și un craniu minuscul și decolorat de pitulice, care depășea în finețe priceperea oricărui bijutier. — Știi ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el. Ține-le cât vrei. Arată-i-le lui Mark, dacă vrei. Niciodată, își zise ea. Niciodată. Nu asta era sora pe care voia ca el s-o recunoască. Deși Mark refuza s-o recunoască, îi reproșă că lipsise o după-amiază. —Unde-ai fost? Ai avut întâlnire cu șefii tăi sau ceva de genul ăsta? Sora mea n-ar fi dispărut niciodată așa, fără să spună. Sora mea e foarte devotată. Ar fi trebuit să înveți asta când te-ai pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pe măsură ce devenea mai rezonabil, ea nu se putea abține să nu încerce să-l convingă. Strecura detalii banale, lucruri pe care doar un Schluter le putea ști. Avea să-i înfrângă rezistența prin raționament sănătos, prin logică ineluctabilă. Într-o după-amiază cenușie de aprilie, când îl luă la plimbare prin ploaia măruntă de afară în jurul iazului artificial de la Dedham Glen, aduse vorba despre cariera de vraci care aduce ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său de stropit recolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Karin se adaptară. Văzu locul în care camionul trebuie să fi zăcut ore întregi, răsturnat. Urcară pe șosea, traversară în partea dinspre nord și se întoarseră spre est, spre locul unde Mark pierduse controlul. Șoseaua era goală, în toiul după-amiezii, în sezonul dezghețului. Suprafața era plină de pete. Nu-și dădea seama cât de veche era o anumită urmă sau cine o lăsase. Merse vreo două sute de metri în ambele direcții, cu Daniel după ea. Criminaliștii trebuie să fi periat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a redeveni mai mult sau mai puțin el însuși. Dar timpul și răbdarea instituțională erau pe sfârșite. Iar propriul ei sentiment al competenței începuse să pălească. Daniel făcea tot ce putea ca să-i domolească panica legată de bani. Într-o după-amiază, din senin, îi spuse: —Ai putea să lucrezi la Adăpost. Și să fac ce? întrebă ea, sperând pe jumătate că ăsta ar putea fi un răspuns. El se uită în altă parte, jenat. —Muncă de birou. Avem nevoie de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că rămăsese fără acest ultim truc. N-o chema Sarah. Ar fi putut s-o cheme oricum. Fusese acolo, în mintea pulsândă a lui Weber când se urcase în avion pe LaGuardia și dispăruse când Weber se pomeni în aceeași după-amiază într-un punct mort din preria pustie, fără vreo tranziție în afara unui salt temporal. Se cază la un motel aflat chiar lângă autostradă. MotoRest - îl alese pentru inscripția de pe panou: BUN VENIT AMATORILOR DE COCORI. O înstrăinare totală - Am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp, îi atinse încheietura. — Înainte de orice, ar trebui, probabil, să trecem pe la doctorul Hayes. A primit scrisoarea mea? Am vorbit cu el de dimineață. Știe că ați venit. Zice că puteți să mergeți liniștit să-l vedeți pe Mark, în după-amiaza asta. Am pe undeva însemnările lui. Hârtiile întinse în fața lui Weber, un ghid turistic într-o lume nouă. Se strădui să ignore dosarul și să asculte versiunea lui Karin Schluter. În trei cărți succesive, apărase această idee: faptele sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o boală. —Asta-i perfect rezonabil. Nu-și permite să recunoască ce s-a întâmplat. Seamănă cu mulți dintre clienții mei. Și cu mine, uneori, drept să-ți spun. Nu-și dăduse seama câtă nevoie avusese să vorbească. Interviul de după-amiază îl stârnise într-un fel pe care doar Sylvie îl înțelegea. Ea îi ceru mai multe detalii despre Mark Schluter. El îi citi din notițe. Se uită în ochii ei când vorbește cu ea? întrebă Sylvie. — Chiar n-am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]