3,503 matches
-
vremea lor erau foarte moderni (acest din urmă lucru nu li se spunea!). Fluxul istoric al curgerii literaturii devine normal prin reîntregirea acestei generații într-un circuit continuu al sensibilității românești contemporane. Din parcurgerea rândurilor de mai sus reiese fără echivoc că mi-aș fi dorit un alt destin literar. A.B.Domnule Emil Manu, ce aveți pregătit pe masa de lucru? Așa cum am mai spus, lucrez zilnic începând cu ora 7 dimineața, uneori scriu și cinci pagini pe zi, altădată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aș fi rămas la statutul de veșnic mediocru perfect! Dar mâna ce m-a așezat acolo a continuat să mă ghideze, fluxurile luminoase au crescut pe măsură ce mă obișnuiam cu starea de absolut în care, pentru prima oară, mă găseam fără echivoc. Mă aflam, de data aceasta, în acel plan stabil atât de jinduit în care lumea nu se mai mișca cu mine, frumosul era frumos și dreptul era drept, un plan în care oamenii emit acel ceva... acel ceva nedefinit ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de a întoarce spatele realității. Gestul nocturn al arestării, prin latura lui conspirativă, prin misterul întreținut asupra învinuirilor, semăna foarte bine cu o eroare, dar nu era. Era o treabă planificată și înfăptuită cu bună știință. Cînd am înțeles fără echivoc asta, mi-am descoperit și aplecarea spre faptul mărunt și atît de rupt de ritmul cel nou al existenței mele de întemnițat, încît devenea abstract ca o coloană de cifre. Era respingerea prezentului alunecos, o încercare de a mă elibera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al poporului. Doi din foștii colegi de cămin vor fi chemați din oficiu drept martori ai apărării; dacă primul, prin răspunsurile lui neclare nu-l ajută, dar nici nu dă argumente instanței, al doilea, Traian Prozan, l-a apărat fără echivoc. A respins toate acuzațiile pe care judecătorul le sugera și se străduia să le obțină de la el, explicînd onoratei curți, cu răbdare, că nu e deloc neobișnuit ca un intelectual să citească o carte, iar dacă tot a citit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tiran, fost dur secretar al c.c. al partidului, general de securitate și furibund contra proprietății rurale, nemilos față de cultură, cînd În august ’68 și-a ținut surprinzătoarea cuvântare din balconul c.c., Înconjurat de staff-ul lui politic, reproșând fără echivoc Rusiei sovietice și Pactului de la Varșovia alianța dură militară a țărilor comuniste din care și noi, mai bine zis „el” făcea parte! - invadarea Cehoslovaciei lui Dubček, el Însuși vechi comunist și „tovarăș de idei”, dar care Îndrăznise câteva reforme social-politice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
misiunea de a dovedi o continuitate absolută, În fiecare colț al României, și au dovedit-o, sau cel puțin au afirmat-o. S-a făcut o confuzie Între urmele materiale și caracteristicile etnice (inclusiv limba). În fapt, rezultatele obținute sunt echivoce și cu dublu tăiș. Se constată, după o primă fază de continuitate daco-romană, o răsturnare arheologică completă În jurul anului 600, odată cu instalarea slavilor. Totul se schimbă: aspectul locuințelor, inventarul lor și chiar ritul funerar. În mod curios, arheologii din perioada
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
anul următor, 1476, a urmat o victorie turcească și pustiirea Moldovei. Iar un deceniu mai târziu, și Ștefan a trebuit să se supună, plătind tribut, după ce pierduse și sudul Basarabiei. La Călugăreni (Între București și Dunăre), rezultatul bătăliei a fost echivoc (pentru români este o mare victorie românească, turcii o socotesc o victorie turcească). După luptă, Mihai Viteazul s-a retras spre munți, abandonând Bucureștiul; a revenit, cu sprijinul unei armate transilvănene, forțele reunite ale celor două principate reușind să i
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a echilibrului de putere În Europa Răsăriteană. S-a decis să fie ascultați și românii. Au fost alese În cele două țări „adunări ad-hoc“, reprezentând toate straturile sociale, inclusiv țărănimea (1857). Răspunsul lor, adoptat aproape În unanimitate, a fost fără echivoc: românii cereau unirea Într-un singur stat cu numele de România și principe străin dintr-o familie domnitoare europeană. Principele străin ar fi pus capăt rivalităților interne pentru tron, conferind țării și un plus de prestigiu. Totul depindea Însă de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se putea solda cu ani de Închisoare; acum, apărea probabil ca un mijloc de defulare mai puțin periculos pentru regim ca oricare altul. Se invocă astăzi „rezistența prin cultură“. În fapt, rolul intelectualilor și al scriitorilor În particular a fost echivoc. În anii ’50, lucrurile erau clare: cu Partidul sau Împotriva lui. Unii scriitori au tăcut, alții — și printre cei mai importanți — s-au aliniat, din primul moment sau pe parcurs, la literatura „realist socialistă“. Sub Ceaușescu Însă, literatura propagandistică a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să li se confirme propriile neliniști și speranțe. Scriitorii făcuseră un fel de pariu cu Puterea: cine păcălește pe cine? Puterea i-a lăsat să meargă destul de departe, dar nu mai departe. Și ei s-au mulțumit cu această situație echivocă (care le oferea și unele avantaje, inclusiv materiale, și În primul rând o poziție centrală În societate. În comunism, scriitorul a fost cineva, tocmai prin funcția lui de mediator Între Putere și societate). Rezultatul acestui compromis a fost că În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât Clinton. Au fost zile de sărbătoare În România. Tandemul Iliescu-Năstase a reușit, acolo unde regimul Constantinescu, având mai multe atuuri În mână, nu a știut să acționeze coerent și convingător. Anul 2002 rămâne o dată istorică pentru România: angajarea fără echivoc alături de Occident. Dar clasa politică nu merită felicitări. Realitatea profundă este mai puțin succesul României, cât teribila ei Întârziere. Nici pentru N.A.T.O., pregătirea nu a fost chiar deplină. Ca și În 1918, se poate spune că România a avut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În care sunt internați copiii. Este ceva În neregulă și cu vocabularul. În Occident s-a generalizat eufemismul „vârsta a treia“. În România se zice mai pe șleau: „bătrâni“. Este termenul „oficial“, chiar pe posturile de televiziune: un cuvânt cam echivoc, În care e greu de spus În ce măsură se amestecă respectul acordat bătrânilor În societățile tradiționale cu o doză de dispreț pentru cei care „au ieșit din cursă“. Și, cum jurnaliștii sau crainicii de televiziune sunt adesea oameni foarte tineri, Îi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Începând din 2002. Milioane de români călătoresc sau lucrează În Occident și, În contact tot mai strâns cu această lume diferită, ajung să-și reelaboreze propriul sistem de valori. Comuniști, securiști, informatori Raportul românilor cu trecutul comunist rămâne tulbure și echivoc. Condamnarea formală a comunismului se Împletește cu tot felul de nostalgii (doar parțial mărturisite). Sunt puțini români care să spună: ce bun a fost comunismul! Dar sunt mulți care spun: atunci o duceam mai bine. Repudiat ca sistem, comunismul este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să fii tată, explicat pe înțelesul cretinilor, m-ajută enorm. Dacă și tatăl meu... - OK, parcă văd ce fel de seară o să fie asta. - Hei, cum a fost lectura? am întrebat, schimbând subiectul. - Îmi place orășelul tău, veni răspunsul lui echivoc, iar atunci m-am gândit că poate evenimentul fusese un eșec. Dacă n-aș fi fost luat de la droguri, mi-ar fi plăcut să continui discuția asta; dar cum eram, nu voiam. Am deschis ușa, lăsându-l pe Jay în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zăresc pe islandezul Einar Orn Gunnarsson, beat criță, manifestându-și zgomotos bucuria de a fi în capitala rusă. Insuficiența de soare și frigul din patria lui îi creează, cum se vede, nevoia ingurgitării permanente de licori euforizante. În starea aceasta, echivocă, „descinderea” la Moscova trebuie să i se pară un autentic moment de triumf personal, cu care se identifică pe bună dreptate. Dar dincolo de asemenea excepții, părem mai curând o ceată dezordonată, târându-și fiecare, ca pe propria cruce, boccelele spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Stancu, căruia încă și azi unii îi poartă o bună amintire. El a fost nu numai „martor”, dar și „complice” șefilor barbari, inculți (cu excepția cinicului Leonte Răutuă, ai culturii staniliste, când ocupa posturi înalte și veștejea în fraze dure, deloc echivoce, nu numai pe „slugile culturii occidentale”, dar și pe Maiorescu, Lovinescu, Blaga, ca și pe alți stâlpi ai modernității românești, executând, cu un anume patos, cum se cerea în epocă, comenzile ideologice ce-i veneau „de sus”. Apoi, același Stancu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Accesul interzis nerezidenților" ad intra (între clerici și laici, de exemplu, la începutul secolului al III-lea) și ad extra ("depozitari în exclusivitate ai credinței"). Toate acestea, folosind vocabularul militarizat al lui miles Christi, și sunt titluri de cărți fără echivoc (Contra idolatrilor, Contra ereticilor, Contra evreilor). "Dialogul interreligios", această invenție ipocrită și alinătoare a obositorului efort de a fi tu însuți este fără îndoială preferabil ridicării podurilor de acces, tăierii punților între fortărețe rivale, dar să nu uităm că religie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Toate aceste atribute îl califică pe zmeu pentru rolul de personaj donator, obiecte năzdrăvane și cai măiestri fiind dobândiți prin forță de la acesta. Ca și șarpele lui Mistricean, „figura zmeului este legată de erou, de nașterea lui, într-un mod echivoc și într-un timp anterior începutului de basm. Zmeul nu îl văzuse încă niciodată pe erou dar (...) știe că acesta există, ba chiar mai mult - știe că va pieri de mâna lui”. Altminteri, comportamentul zmeului și uneori chiar descrierea lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
închiderea tuturor crâșmelor din țară, înființarea de bănci populare în fiecare comună, case de sfat, apoi părăsirea luxului și a tot ce e străin"85. Și articolul "O părere" din "Vestitorul satelor" milita pentru combaterea alcoolismului, măsura propusă fiind fără echivoc: "închiderea tuturor crâșmelor, cum au făcut americanii"86. Deosebit de interesant e modul cum Gh. Rădășanu a înțeles să facă o critică a unei stări de fapt. În articolul "Cuvinte de mântuire pentru săteni", ajunge la concluzia că țăranul nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Polonia, fiindcă suntem aliați, a fost astfel comentată de un strălucit diplomat al vremii, René Massigli, pe atunci ambasador al Franței la Ankara: „Guvernul român nu a proclamat pur și simplu o neutralitate, ci el a găsit într-o formulă echivocă mijlocul de a continua prin teritoriul român relațiile aliaților cu armata polonă în retragere; de asemenea, el a ușurat evacuarea elementelor din care se vor constitui în Franța noi divizii”. Adevărul este că tratatul de alianță româno-polon, încheiat în martie
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
consecință, se cereau, detaliat, măsurile luate în cadrul sindicatului, pentru restituirea banilor, și data când s-a realizat acest lucru. Răspunsul conducerii Atelierelor nu s-a lăsat prea mult așteptat. Rezoluția, pusă chiar pe spatele documentului oficial, era scurtă și fără echivoc. Cele două persoane, din partea sindicatului, care preluaseră banii, încetaseră să mai lucreze în cadrul Atelierelor în 1920. În cele din urmă, fără a soluționa efectiv situația, Atelierele erau incapabile să întocmească o documentație așa cum cerea Ministerul de Interne. Nici Primăria Comunei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a poporului: Unirea Principatelor”. El era convins că procedeul folosit de caimacam în cazul său avea drept scop de a-l priva „de drepturile electorale și de a intimida pe alții care au drept de vot, fiind o dovadă fără echivoc de parțialitate a caimacamului și în vădită opoziție cu intențiile Congresului de la Paris”. Protestul profesorului B. Galian a provocat o puternică impresie în diplomația europeană. Partizanii Unirii și-au manifestat mereu dezacordul privind măsurile abuzive ale lui Nicolae Vogoride, astfel încât
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aceste situații și, în special în astfel de împrejurări, vechile moravuri, să le spunem magice, erau în sarcina ei, desigur mai mult ilicit. O cenzură și o supraveghere a acestor incidente, devenite, inerent, uneori accidente grave, nu exista decât în cadrul echivoc al tradițiilor, al vieții sociale, al moravurilor și, desigur, în buna supraveghere a bisericii, care avea, totuși, îngăduieli sau toleranțe neprecizate legal. Moașa, în spațiul românesc, a deținut, în aceste condiții, rolul de principal factor determinant sau oricum, puternic interesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
multe, în funcție de religiile din teritoriile în care funcționează aceste spitale. Obiceiul, de origine foarte veche, s-a redeșteptat după 1990 și în România, după ce religia coabitase cu statul, neaprobată, dar nici reprobată formal. Urmarea acestei atitudini a fost o stare echivocă a psihologiei bolnavilor și corpului medical față de religie și o dezorientare în domeniul psihologiei religiei în relațiile sale cu psihiatria. Aceste relații au fost, în practică, de toleranță reciprocă. Dar, spre deosebire de lumea creștină occidentală care, secole întregi, a fost ostilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Eftimiu către adunare, cu o mirare imensă pe față: eu nu știu la ce vă gândiți voi, dar faptul e fapt, cum nu sunt atent,personajele mele o iau la dreapta. O glumă nevinovată, construită și ea tot cu tehnica echivocului, a făcut scriitorul nonagenar Al. Cazaban, invitat la o reuniune literară de la Casa Scriitorilor, pe la începutul anilor ’60. A fost poftit în prezidiu, unde se aflau, după cât îmi amintesc, I.M. Sadoveanu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și parcă și alți scriitori
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]