2,443 matches
-
nu se confruntă doar cu un proces de trecere de la o modernitate la alta (industrial-postindustrial), ci mai are încă de parcurs trecerea de la premodern la modern, în paralel cu trecerea de la industrial la postindustrial.” Românii cunosc modernitatea, mai ales în ce privește edificarea sistemului instituțional politic și juridic, dar ea nu a pătruns în societatea românească profundă, în toate componentele vieții sociale: , În spațiul românesc, modernitatea se afirmă ca o tendință. Inițial, modernitatea a fost importată pentru că răspundea unor trebuințe ale unor grupuri
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
derivate din diferențele dintre membrii săi. Fără o nouă modernizare nu este posibilă diminuarea decalajului dintre membrii Uniunii Europene. Europenizarea societății românești este abordată în contextul modernității tendențiale, descrisă ca o construcție politică și instituțională și nu ca act de edificare a unei economii si societăți moderne funcționale și prospere. Intrată in Uniunea Europeană, societatea românească va cunoaște o nouă modernizare, dar aceasta nu poate trece peste evoluția specifică a statului român modern. Dacă această nouă modernizare se va face doar prin
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
dată în 1583, drept una dintre localitățile din urbariul Cetății Chioar. La data construirii bisericii, comunitatea număra doar 200 de suflete. Buni lemnari, cunoscuți fiind pentru frumoasele lăzi de zestre cu care au împânzit ținutul, locuitorii încep în anul 1796 edificarea unei noi biserici care să înlocuiască vechiul lăcaș de cult. La 12 noiembrie 1811, spre bucuria celor 49 de familii-ctitor, are loc sfințirea bisericii. Datele privind sfințirea bisericii sunt extrase dintr-un document întocmit cu ocazia târnosirii acesteia, document găsit
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
cu care ocazie sunt conscrise și cele 101 de familii ortodoxe. Biserica constituie ctitoria preotului Popa Chiril, venit din Moldova, care împreună cu Cengher Simion, epitrop primar, potrivit inscripției: ,anno 1809” înscrisă pe ancadramentul intrării în lăcaș, au desăvârșit lucrările de edificare. Pentru ridicarea bisricii preotul Chiril (Chirilă) este ajutat de baronul Kemeny, asigurându-i materialul lemnos, tăiat din pădurile sale. De această dată cunoaștem și meșterul care a realizat biserica și anume Valeriu Zaharia din Răstolița. Biserica este sfințită la 8
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
special din două perspective: prima, de înlocuitoare a vechii biserici de lemn a mănăstirii iar a doua, pentru calitățile decorului sculptat al bisericii. În toate aceste articole sau lucrări este surprinsă doar fragmentar istoria acestei biserici călătoare iar în ceea ce privește momentul edificării ei, aproape fiecare autor are o variantă proprie, fără a se face referiri clare asupra unor documente sau inscripții care să ateste importantul moment. Lipsa documentelor reprezintă și în acest caz principalul obstacol în a stabili, în termeni exacți anul
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
clopotul cel vechi - o inscripție în limba slavonă a cărei traduceri este: În anul de la nașterea (lui Hristos) 1689"”. Astfel, prin prisma informațiilor păstrate de aceste clopote se poate spune că biserica este antedatată de clopotul vechi de la 1689, momentul edificării ei fiind plasat astfel în a doua parte a secolului XVII. Biserica se caracterizează printr-un plan dreptunghiular terminat în partea de răsărit cu absida altarului, spațiul interior fiind împărțit în încăperile obișnuite: pronaos, naos și altar. Prima încăpere, pronaosul
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
de lemn din Mierag își primește și acum în fiecare duminică și în sărbători credincioșii la sfânta liturgie. Martoră la viața comunității încă din 1765, biserica este și în prezent singurul edificiu de cult din localitate. A înlocuit la momentul edificării ei, o altă biserică de lemn, probabil prea bătrână pentru a mai merita a fi reparată, deși la 1 mai 1748, locuitorii Mieragului și cei ai Tărcăiței vecine primesc o jumătate de maje de fier, pentru biserică. În urma vizitației canonice
Biserica de lemn din Mierag () [Corola-website/Science/312400_a_313729]
-
la Oradea a fost construită în anul 1785 înlocuind biserica veche de lemn a comunității. Lemnul de gorun necesar pentru ridicarea bisericii de lemn a fost tăiat din pădurea domenială.Inscripția aflată în partea superioară a portalului intrării amintește momentul edificării bisericii: "Anii Domnului 1785 în luna lui mai în 4 zile sâmbătă. Meșter Toadere". Sfințiță în același an, 1785, biserica va fi folosită de către comunitate până în anul 1957, când a fost construită biserica de zid folosită și azi de comunitate
Biserica de lemn din Brusturi, Bihor () [Corola-website/Science/312401_a_313730]
-
neam și țară. Paralel cu aceste funcții a îndeplinit sporadic și funcția de președinte al Senatului școlar local iar după anul 1919 pe cea de inspector școlar districtual al școlilor române unite. De menționat este și activitatea sa neobosită pentru edificarea actualei școli generale precum și înființarea și susținerea adesea prin mijloace propri a Școlii inferioare de arte și meserii din sat, după anul 1930. Ca și tatăl său, Petru Florianu, Valeriu a fost membru ordinar al "Astrei" din 7 mai 1927
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
, comuna Bobâlna, județul Cluj, datează din anul 1909. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica este construită la începutul secolului trecut. Din inscripția aflată deasupra intrării aflăm că la edificarea bisericii din Antăș au fost folosite lemnele de la alte două biserici de lemn, una fiind vechea biserică de lemn din Bobâlna, iar cea de-a doua fiind vechea biserică a mănăstirii de la Șimișna, județul Sălaj strămutată în Pustuța în 1795
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
din Toplița. În lista monumentelor istorice elaborată de Ministerul Culturii este specificat secolul XVI. O pisanie interioară, recentă, în alfabet latin, menționează ca moment al realizării picturii interioare, anul 1864. Anul respectiv a fost preluat, inexact, ca referire la data edificării lăcașului de cult, de numeroase siteuri. În șematismul diecezei Gherla din anul 1914 se precizează că „biserica greco-catolică din Lemniu avea în administrare și filia Toplița, aflată la o distanță de 2 km de biserica mamă. Și aceasta, se pare
Biserica de lemn din Toplița, Sălaj () [Corola-website/Science/310148_a_311477]
-
găsit în garajul Parlamentului Republicii Moldova. Pînă în acest moment nu s-a știut nimic despre locul în care s-a aflat de-a lungul a mai bine de două decenii. O nouă controversă s-a declanșat în urma anunțării concursului pentru edificarea „Monumentului Limbii Române”, la Chișinău, în 2014. Concursul anunțat de Academia de Științe a RM propunea ca loc de amplasare a noului monument piațeta din fața acestui for academic, acolo unde este astăzi „Monumentul eliberării Moldovei de ocupația germano-fascistă”. Cîștigător al
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
conceptului de eroism. Cu un rang modest în armată și protagonist al unei povești eroice de război, s-a aflat alături de Ecaterina Teodoroiu și Maria Zaharia printre figurile care au devenit prototipuri ale eroilor de război tipici, figuri oferite prin edificarea trecutului, ca model de auto-sacrificiu și patriotism Edificat drept figură simbolică, în perioada României comuniste imaginea sa a servit operațiunii de reamintire „corectă” a Primului Război Mondial și a reprezentării sale viitoare. În aceeași perioadă, într-un cadru naționalist și având caracterul
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
un deal de unde domină valea Almașului. Biserica este foarte rar vizitată, deoarece se ajunge cu anevoie la ea, neexistând un drum de acces amenajat. Biserica de lemn este declarată monument istoric sub codul LMI 2004: . Momentele importante pentru biserică, precum edificarea și pictarea ei au fost surprinse de cele două pisanii pictate în stânga și în dreapta catapetesmei. Din păcate, trecerea timpului a afectat în mare măsură inscripția din stânga iconostasului, în care era menționat anul ridicării bisericii. Inscripția din dreapta, mult mai bine păstrată
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
vedere că pisania din dreapta surprinde anul pictării, ridicarea construcției trebuie că a avut loc mai devreme în timp. Preotul Vasile Ioviță, pe baza unei citiri mai vechi a pisaniei din stânga de către un preot local, indică anul 1778 ca an al edificării bisericii. Aceasta nu ar surprinde, dat fiind exemplul aproape identic al pisaniei din biserica de lemn din Stâna. Nu se cunoaște meșterul dulgher. Întreaga construcție este înălțată din lemn, care se găsea în cantități mari în pădurea din apropiere. A
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
1919 apare un alt studiu, în care autorul, Zenovie Pâclișanu, precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Prima biserică a satului are datare incertă, istoricul blăjean Pâclișanu considerând 1679 ca an al edificării, iar protopopul local Petru Florianu a antedatat-o în anul 1675, biserica fiind la origine de rit ortodox și a fost zugrăvită „în stilul vechi” în anul 1752 și nu într-un an din epoca brâncovenească. Biserica actuală a fost
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
de săpături arheologice în vederea descoperirii de noi dovezi ale existenței sale. Petru Florianu datează ca an al construcției bisericii în 1675, în perioada de domnie a principelui calvin Mihai Apafi I, în timp ce istoricul blăjean Zenovie Pâclișanu, consideră ca an al edificării 1679. Conscripția „părții iobăgite” a satului din anul 1765 menționează că iobagii au acoperit o treime din cheltuielile efectuate cu ocazia zidirii bisericii, două treimi fiind suportate de către iobagii „părții scăunale” pe teritoriul căruia se afla biserica. Deși mențiunile sunt
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
un alt studiu, de Zenovie Pâclișanu, în care se precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de către călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Cele două surse citate nu precizează din păcate nici condiția socială a ctitorului și nici anul edificării acestui modest lăcaș de închinăciune. C.Lupea în studiile sale referitoare la acest subiect, face următoarele precizări: Asemenea altor lăcașuri de cult din România, biserica din Racovița a fost și încă mai este păstrătoarea unor vechi cărți bisericești. Câteva dintre
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
fundamental, „Apa”, se regăsește convertit într-unul dintre simbolurile determinante ale civilizației moderne: energia electrică. Imaginea propusă de către artistul grafic are în vedere reprezentarea, tot dintr-o perspectivă montantă, a unei spectaculoase căderi de apă dirijate printr-un baraj, o edificare inginerească aptă să controleze forța motrică a elementului acvatic. Construcția masivă și coșurile verticale ce scot rotocoale formidabile de fum, adăpostesc misterul unui proces demiurgic datorat inventivității umane: anume, transformarea f luidității rebele, libere și nedirijate a naturii, în electricitate
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
și rasial”. Trebuie făcută o distincție dintre forțele conducătoare ale acțiunilor antievreiești ale ucrainenilor și teoriile rasiale profesate de naziști în așa-numita „soluție finală" a problemei evreiești. Scopul principal al naționaliștilor ucraineni nu era, în principiu, exterminarea evreilor, ci edificarea unei Ucraine independente, omogenă din punct de vedere național, cu un număr redus de minorități, care să accepte necondiționat dominația totală a majorității. Din acest punct de vedere, politica naționaliștilor nu viza, în mod particular, minoritatea evreiască, care nu era
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
avut o activitate publicistică asiduă și meritorie, și în continuare în funcția de consilier mitropolitan la Arhiepiscopia Sibiului (1902 - 1909). În această calitate, Cristea s-a distins și ca bun administrator și organizator. Între altele, s-a îngrijit de proiectul edificării frumoasei catedrale ortodoxe din Sibiu. În acest răstimp, Cristea a devenit și membru al clerului, fiind hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon necăsătorit și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta lumii de la țară, o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală și religioasă, destinate sătenilor. Ceea ce le distinge este profunda credință a scriitorului, precum și o veritabilă conștiință de misionar. Acesteia i se datorează și cele mai multe dintre tălmăcirle efectuate de Lascarov-Moldovanu. Are numeroase opere religioase originale, dar și traduceri, păstrate în
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
a făcut importuri mari de puști, tunuri și muniții europene și americane. Mai înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Japonia își edificase un uriaș imperiu, care includea Taiwanul, Coreea, Manciuria și părți din nordul Chinei. Japonia considera că edificarea și apărarea unei sfere de infleunță sunt necesități economice și politice, care ar fi prevenit strangularea țării de către puterile ostile, care ar fi încercat blocarea accesului nipon la principalele surse de materii prime și la cele mai importante rute maritime
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
de vară. Totodată, pentru a înlesni legătură cu Capitala, domnitorul Știrbei a tăiat un drum nou, care a secționat marele domeniu al mănăstirii, despărțind astfel zona domneasca de cea a viitoarei Grădini Botanice, ale cărei începuturi datează din 1860; urmează edificarea palatului princiar (1893-1895), de către arhitectul francez Paul Gottereau, dar, din nefericire, datorită rezistenței scăzute a palatului, după cutremurul din 1977 va urma o nouă etapă, cănd palatul a fost reconsolidat, etajul al doilea și al treilea fiind grav avariate; tot
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
loc de cinste Ruinele orașului sunt considerate a fi cele mai bine păstrate dintre toate orașele elene antice. Orașul a fost studiat încă din secolul al XVIII-lea și cercetările nu au încetat nici în zilele noastre. Marmura folosită la edificarea orașului a fost extrasă din carierele din apropiere. Pădurile de pe muntele Mycale au furnizat lemnul necesar pentru acoperișuri și podele. Zona publică este organizată după un plan rectangular, care urca pe coastele terasate ale muntelui. Totul era drenat de un
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]