2,539 matches
-
calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac toaleta/ și pajii sorb lichior de piperment// Se dă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din istoria (pre)umanității. Vom regăsi, prin urmare, în carte geneza universului (Cosmogonia, Muzica, Miracol), apoi debutul (Istorie, Pâră, Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de regulă dintr-o strofă de paisprezece versuri sau două catrene plus o sextină, supuse totuși normei rimei) sunt ocazionale și surprind latura ironică, dar comprehensivă a autorului acestui gen de "șarje" în fond afectuoase. Idilă tomnatică este un exemplu emblematic în acest sens, dar și pentru că surprinde maniera specifică de lucru a lui Dumitru Spătaru: scriitorul obține acum cel mai potrivit material amestecând în pasta câte unui episod cotidian (ce nu îi poate stârni decât reacții hazlii și repede trecătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă, este revenirea din ce în ce mai frecventă în discursul poetic a metaforei-simbol a cumpenei, cu echivalentele ei semantice cunoscute chiar și ultimele volume ale scriitorului poartă titluri emblematice: Între două nopți, Cumpăna sau Poeme în balans. Pare greu de crezut, astfel, că sursa majoră a suferinței emanate de scriitura lui Cassian Maria Spiridon este determinată, așa cum s-a spus, de timpul perceput ca desfășurare de forțe organice, vii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se sfiește să se înveșmânteze, baroc, în faldurile ceremonioase ale tradiției culturale. Inutil de insistat, din această perspectivă, pe faptul că Horia Zilieru a primit girul criticii de prim rang prin intermediul unor astfel de etichete identificatoare să amintesc doar caracterizarea emblematică pe care i-a făcut-o Eugen Simion încă din 1977: "Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiționale și nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mamei. Tatăl este prototipul lui Ilie Moromete. Prozatorul se desparte, astfel, de mentalitatea secolului său: nu crede, ca Jean-Paul Sartre, că instituția paternității este putredă și că regula este că „toți tații sunt răi”. Face din Ilie Moromete o figură emblematică a lumii țărănești, un mit care - explică el într-o convorbire din ianuarie 1968 - l-a împiedicat să dea prioritate violenței și abjecției în literatura sa: „Scriind, totdeauna am urmărit ceva, o creație preexistentă care mi-a fermecat nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Apariția romanului Cel mai iubit dintre pământeni reprezintă un mare eveniment. Mii, zeci de mii de oameni îl caută, îl citesc, îl comentează, autorul este chemat peste tot, dă interviuri etc. Un eseu din interiorul romanului (eseul naratorului) se numește emblematic Era ticăloșilor. Criticii vorbesc de un „roman total” și laudă curajul moral și curajul estetic. Alții îi reproșează inapetența filosofică și stilul prea crud al narațiunii. Filosoful Constantin Noica o găsește autentică și originală. O discuție care nu s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
P4, și sub-tema-titlu + Rh2 (tranziția fiind rematizată), pentru P4'; din care rezultă schema următoare: Insistăm asupra reliefării adjectivului "nou-nouță" de la sfîrșitul paragrafului (Rh din P4) care face din nou trimitere la "nou-venit": trăsăturile lui Charles Bovary și ale obiectului său emblematic fuzionează precum, a contrario, lucea contrastează cu comportamentul său. J. Ricardou a subliniat, de altfel, pregnanța paragramaticală care ne oferă în acest caz (aproape) toate elementele numelui propriu: (Rh1) neuve brillait (Rh2) n œ v b r i j ε
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
De ce confuzia dintre DA și POVESTIRE? O analiză a suprastructurii POVESTIRII și cea a DA permite rezolvarea acestei probleme. Dacă se face atît de des confuzie între DA și POVESTIRE este pentru că, după toate aparențele, cu DA se pierde semnul emblematic al descriptivului, adică "etc.-ul". Într-adevăr, logica acțiunii presupune ca o DA să aibă început și sfîrșit, astfel ca ierarhia ramificației descriptive să pară că se aplatizează într-o simplă succesiune de propoziții. La nivel de suprafață, această linearizare-cronologizare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
modelarea viziunii poetice și în configurarea sentimentului eminescian al ființei. Ținta lucrării este, în intenția autorului, să aproximeze „modul în care se configurează sentimentul timpului în opera eminesciană” și „felul în care poetul își asumă propria condiție așezată sub semnul emblematic al temporalității”. Autorul utilizează cu ingeniozitate achizițiile exegezei eminesciene în interpretarea acestei teme, precum și intuiții proprii, dovedindu-se și aici un analist sagace în descifrarea structurilor, riguros în structurarea ecuațiilor de lectură. SCRIERI: Carte de vise, Târgu Mureș, 1994; Metamorfozele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Un "Google cuantic" va permite limbajului terțului inclus să fie prezent în viața noastră de toate zilele. Să fie o întîmplare faptul că primul căutător care s-a gîndit la posibilitatea calculatoarelor cuantice este marele fizician teoretician Richard Feynman, figură emblematică a fizicii secolului al XX-lea și om cu mintea larg deschisă spre alte domenii ale cunoașterii 19? Dar cel care a arătat efectiv, în 1985, că un asemenea calculator este realizabil e fizicianul teoretician David Deutsch, de la Universitatea din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai rău încă, de dreapta de către intelectualii de stînga și de stînga de către cei de dreapta. La intersecția culturii franceze cu cea română, a culturii științifice cu cea umanistă, Lupasco prefigurează ceea ce Jean-François Malherbe numește un "nomad poliglot"1, figură emblematică a unei Europe în căutarea identității și a unei lumi suferind de globalizare. Problema relațiilor dintre Stéphane Lupasco și Gaston Bachelard (1884-1962) constituie un mister încă neelucidat. Bachelard are o mare stimă pentru teza de doctorat a lui Lupasco din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rareori umbrite de câte o notă sarcastică), memorialistica și eseistica lui S. sunt, de fapt, un apendice al poeziei. Astfel, Amintirile unui fost corector (1982), care atestă o nedisimulată artă a admirației, reconstituie câteva figuri literare din deceniul al șaselea, emblematice atât pentru literatura vremii, cât și pentru destinul poetului: Tudor Vianu, Dimitrie Stelaru, „Papa Bac” - A. E. Baconsky, Ion Vinea, Adrian Maniu ș.a. În aceeași manieră sunt trasate și portretele din Caligrafie și culori (1984), unde unele titluri - Lui Anghel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
care, în ciuda faptului că numerele seamănă din punct de vedere muzical, au reușit să el individualizeze foarte bine pe plan sonor. Concluzie Cele mai bune reclame sunt cele care acționează asupra mecanismelor involuntare ale creierului. Cazul micilor melodii (jingles), este emblematic pentru această situație, pentru că nu îl putem împiedica să nu ne mai sune în minte. Fiind cântate în buclă de creierul nostru, ele devin obișnuite și pot provoca plăcerea familiarității. Melodiile acestea devin însoțitoarele noastre de zi cu zi, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Sinodul admite că unii dintre preoți ar fi putut colabora cu Securitatea. În comunicat nu se menționează faptul că există și ierarhi care au făcut acest lucru, nu numai simpli preoți. [...].” * I.P.S.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, este una dintre figurile emblematice ale Bisericii Ortodoxe Române. Nicolae Corneanu a avut curajul să-și recunoască erorile din trecut. De aceea, și-a propus să nu mai facă nici un compromis. Nicolae Corneanu spune că tot ce a făcut după 1990, a făcut doar fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
arată că munca lucrătorilor are ca rezultat o obiectivare (marfa) care este apoi pusă în circulație în lume ca atare, cu propria valoare de schimb, fără a mai face referire la originea sa umană. Această viață obiectivă a mărfurilor este emblematică pentru modernitate: valorile lucrurilor care circulă și se schimbă sunt gândite în afara oricărei umanități. Se vorbește, de asemenea, de "reificare". La originea alienării stau raportul salarial și diviziunea intensivă a muncii, care exploatează omul și reifică marfa (Vandenberghe, 1997). Pista
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
XIXe", în Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 17, 1977, pp. 67-72), câmpul literar va exercita o influență certă în construcția câmpului cultural. Poeții din secolul al XIX-lea, ca Lamartine, Hugo, Baudelaire sau Nerval, încarnează această nouă figură emblematică a artistului în societate, ca "profeți" ai unei arte noi, eliberându-se de constrângerile și controlul cenzorilor. Zola însuși va insista pe formarea acestui nou "mit" al creatorului. Artiștii au acuzat societatea "burgheză", cu filistinismul ei și conformismul plăcerii imediate
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Roland Barthes în Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate continua ad libitum. Acuzată ca și lingvistica de colonialism, semiotica încearcă să-și redefinească obiectul și metodele, traversînd un spațiu de polemici și controverse, o aventură pentru a cita un titlu emblematic aparținînd unui corifeu al semioticii contemporane, Roland Barthes, aventură in progress ce contribuie la configurarea unui spațiu aparte în sfera științelor umane. În ciuda acestei tentative de colonizare ca și a diseminării sale, proiectul semiotic (aventura semiotică așa cum este descrisă de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996:178). În acest sens, parcursul lui Todorov însuși plecat în anii '60 de la poetică și semiotică literară pentru a ajunge după '80 la etică și morală ni se pare emblematic nu doar pentru recuperarea unui semiotician "pur și dur", ci mai ales pentru izotopia umanist-critică a textului social actual pentru care ființa umană este funciar socială. "Omul nu devine om decît printre oameni", afirma Fichte și, adăugăm noi, citind, citînd
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
social" existînd în virtutea unui "contract între membrii comunității" CLG: 39), Saussure întemeiază știința limbii ca știință socială sistematică, altfel spus "degajată de particularismul și idiosincratismul gramaticii istorice" (J.P. Bronckart, 1977: 89). Motto-ul teoriei sale ar putea fi o formulare emblematică din curs: "lingvistica are drept unic și veritabil obiect limba concepută în ea însăși și pentru ea însăși" bine-cunoscutul principiu structuralist al imanenței. Împreună cu noțiunea de sistem de care depinde, semnul se constituie drept cheia de boltă a construcției saussuriene
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la mărcile materiale-indici ca urme irecuzabile ale prezenței anterioare în spațiul evenimentului "reconstituit" sau stadii iconice intermediare ale persoanei menite să reducă diferențele (a se analiza distorsiunea introdusă de celebra fotografie juvenilă a lui Truțulescu în afacerea Țigareta). Descriptive și emblematice, semnele țes un substrat de per-manență, continuitate a persoanei, o cheie de lectură a acesteia, ceea ce i-a permis lui Peirce să afirme că tot ce a investigat (știința și vinul, parfumurile și femeile) a fost analizat ca semn. Din
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
romanelor care se în-treabă și ne întreabă "de ce existăm". Identificarea patternurilor narative universale pare să ne vorbească nu doar despre literatură, ci și despre natura cogniției (nature of mind) și trăsăturile universale ale culturii (cf. și E. Branigan, 1992: 10). Emblematică pentru istoria individului (conceperea de către Ricoeur a identității personale ca identitate narativă) și istoria umanității, povestirea prin "imensa sa capacitate mitică dă experiențelor individuale un sens general care le depășește" (cf. și A. Kibedi-Varga, 1989: 72). 5.2. Text/vs
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
devine astăzi o problemă culturală. Fie că ne situăm în perspectiva euforică a profetului canadian Marshall McLuhan privind fascinația și dominația galaxiei Marconi și nu a galaxiei Gutenberg sau pe linia lui Umberto Eco din Războiul falsului, care în capitolul emblematic intitulat Cogito interruptus prezintă inflația apocaliptică a simbolurilor și simptomelor, nu se poate să nu remarcăm omniprezența prelungirilor umanului extensions of man de care vorbea McLuhan: imaginea fotografică, video-ul, televiziunea, radioul, ce se substituie mediului cald prin excelență tiparul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de utilizare de concepte integratoare precum model, semn, simbol, structură, de apariție a unor discipline de graniță (semiotica, cibernetica, teoria informației, științele comunicării), apare și nosta-gia reîntoarcerii la permanențe, la esențe; de aici nevoia de revalorizare și resemantizare a mitului, emblematică pentru epistema contemporană în egală măsură analitică, critică, iconoclastă: Pas de sémiologie qui ne s'assume comme sémioclastie (spunea Roland Barthes à propos de această știință critică și critică a științei). Vidat de valoarea sa religioasă și metafizică, Mythosul se
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
primitivă de întrebare vizînd obținerea unei informații. vi) Un copil capătă o bomboană pe care o savurează cu mare plăcere. Bunica îl îndeamnă să se conformeze "ritualului politeții" prin injoncțiunea: "Ce se spune ?" Copilul: "Mai vreau una". Acest răspuns este emblematic pentru psihologia fals naivă a copilului care neagă în diverse situații valoarea convențională, derivată a actelor de limbaj (cf. infra vi', vi''). vi') Un adult se adresează unui copil: "Nu te supăra, caut strada X". Copilul: Nu mă supăr, căutați
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]