2,337 matches
-
și subiectul logic, trebuie refăcut și întărit sensul de poziție (atitudine) al aspectului formal al judecății, iar pentru aceasta trebuie avut în vedere și predicatul logic, pentru că și acesta desemnează o poziție în judecată și o "atitudine" specifică. De altminteri, enunțarea (logos apophantikos ) se împlinește prin ambele poziții, S și P, iar sensul de poziție și atitudine trebuie condus până la limitele logos-ului formal. Nu poate fi reconstruită legătura constitutivă a timpului cu subiectul logic fără a deschide problema raportului timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în judecată, însăși condiția de posibilitate a verbului. Condiționând astfel verbul, fiind el însuși condiționat verbal, timpul aduce la semnificație adevărul, anume adevărul în sens judicativ. Și astfel pot fi declanșate operațiunile proprii relației de corespondență dintre "ceea ce spune o enunțare" (sensul său) și "faptul la care aceasta se referă" (semnificația sa; referința), apoi operațiunile formale corespunzătoare regulilor de corectitudine, funcțiilor de adevăr, ambele rânduri de operații fiind esențiale pentru acreditarea (ordonarea, autorizarea) producțiilor judicative ale conștiinței (sensibilității, gândirii etc.) și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rost. Dar tot din această slăbiciune a timpului urmează și considerarea lui, în unele filosofii și științe, alături de spațiu, drept coordonată a ființării "obiective" sau a celei "subiective". În orizont judicativ, "ființa ca ființă" reprezintă un gând acreditat, posibil prin enunțarea identității cu sine a ființei, aceasta din urmă reprezentând potrivit autorizărilor judicative însăși identitatea absolută. Nu se află însă și "timpul ca timp" în aceeași postură; expresia aceasta nu poate căpăta un sens deplin, fiindcă transcendența și ierarhia țin, constitutiv
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a convențiilor logicii simbolice. Dar înaintea sa, Frege, Husserl, Russell au tematizat judecata și structura acesteia, provocând, totodată, cunoscutul fenomen al "turnurii lingvistice". Am putea spune că tocmai prin linguistic turn, judecata a fost recondiționată categoric și radical ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
radical ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă "eliberarea" gândului (a elementului propriu-zis logic). Abia acum expresia (sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte, date fiind cercetările din filosofia limbajului și cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teoriilor recente ale adevărului, dar și celor ale semnificației, strâns legate de cele dintâi, o asemenea relație între verb și timp (care dă valoarea de adevăr propoziției și componentelor propoziționale) trebuie avută în primul rând în vedere atunci când sunt cercetate enunțările cuprinse în fel de fel de unități lingvistice (limbajul natural, limbajul unei științe, limbajul filosofic, un metalimbaj oarecare etc.) Fără îndoială, relațiile noi pe care le angajează veri- condiționalitatea (condiționarea valorii de adevăr a unei propoziții compuse de valoarea de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că, odată petrecută reformalizarea logos-ului, devine firească reatribuirea aspectului formal nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi posibil, statutului de variabilă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi posibil, statutului de variabilă, ale "substratului" și "generalului". Prin reformalizarea logos-ului și recondiționarea formală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea regăsim problematizate tocmai actele de constituire subordonate fenomenului reformalizării logos-ului. Fără îndoială, argumentele cele mai puternice în sprijinul ideii despre încadrarea judicativă a logicii noi vizează sensurile pe care aceasta le propune pentru cele două aspecte ale judecății (enunțării), aspectul formal și cel alethic, apoi pentru elementele acestora, subiectul și predicatul, "este" și timpul; fiindcă tocmai acestea sunt constituite prin operații specifice cu sensul restructurării însuși obiectului judicativ. Aspectul alethic și cele două elemente ale sale, "este" și timpul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne poate fi clar, în privința acestei putințe, decât următorul lucru: un răspuns capătă șansă în urma unei experiențe prin care să înțelegem faptul că discursul nu iese din "regula" judicativului decât printr-o formă negativă a sa: tăcerea. Îndemnul wittgensteinian din Enunțarea a 7 a din Tractatus-ul său are toată îndreptățirea aici, lângă zidurile împrejmuitoare ale judicativului constitutiv, înlăuntrul cărora suntem noi înșine închiși, gândind, totuși, asupra unei putințe de a înțelege, printr-un gând firav măcar, ceea ce ar putea fi dincolo de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logicului) se deschide astfel către tot ceea ce reprezintă "semanticul"; acesta este, acum, aspectul său cel mai important. De asemenea, avem, odată cu subiectul astfel instituit, o regulă: sensul cuvintelor este contextual; adică: sensul oricărui cuvânt care ocupă o poziție într-o enunțare este dependent de contextul folosirii lui. Se poate obiecta, însă, față de o asemenea însărcinare a subiectului-poziție-logică: în structura judecății se află și predicatul; și alături de acesta, ca elemente ale aspectului alethic al judecății, verbul și timpul. Și atunci, regula de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai rosti; ele spun, totuși, ceva, dar numai dacă etimologia este legată de un sens mai general care justifică însuși studiul etimologic; de exemplu, dacă anumite sensuri ale cuvântului cercetat nu mai sunt active în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
inclusiv în sistematica logicii clasice, care se ocupă de "noțiune" (în context propriu-zis clasic), de "termen" (în context "simbolic"). Dar cercetarea noțiunii sau termenului se face după regulile judicativului și în vederea pregătirii noțiunii, termenului, pentru utilizarea sa în judecată, propoziție, enunțare. De exemplu, operațiile cu noțiuni și raporturile dintre acestea sunt cercetate în vederea confirmării valabilității unor reguli foarte generale, cum sunt așa-numitele principii logice, sau cu scopul proiectării unor scheme logice mai ample, care au, desigur, "formă" propozițională. Din perspectiva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chestiuni terminologice și celelalte ediții indicate în Bibliografie. Citările s-au făcut însă, în toată lucrarea, doar după ediția românească.) 32 " A enunța că ceea ce este nu este, sau că ceea ce nu este este constituie o propoziție falsă; dimpotrivă, o enunțare adevărată e aceea prin care spui că este ceea ce este și că nu este ceea ce nu este." Aristotel, Metafizica, IV, 7; 1011 b; (1965) p. 155. 33 Cf. Heidegger, "Doctrina lui Platon despre adevăr", în vol. Repere pe drumul gândirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie să le îndeplinească, pentru fiecare indicator, în vederea obținerii autorizării de functionare provizorii. Domeniul: A. Capacitatea instituțională; criteriul: a) structurile instituționale, administrative și manageriale * 1.1. Existența, structura │ orice alt nume admis pentru acest tip de document. 1.1.9. Enunțarea indicatorilor de realizare și a │ │ │ │ modalităților de evaluare a atingerii țintelor propuse. 1.1.10. Definirea mecanismelor de asigurare a calității 1.1.13. 1.2. Organizarea internă 1.3. Existența și 1.3.1. Definirea sistemului de comunicare formală
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184450_a_185779]
-
56). La acești autori, tranzitivitatea este un continuum 60 − de la cea înaltă, la cea slabă − în funcție de anumiți parametri ai tranzitivității (Desclés 1998: 163). Hopper și Thompson (1980: 252) au stabilit câteva criterii de tranzitivitate în funcție de actanță, aspect, determinarea nominală și enunțare, pe care le voi prezenta în reorganizarea propusă de François (1998: 183): Categoria gramaticală Trăsăturile tranzitivității prototipice ACTANȚĂ − participanți − doi sau mai mulți − kinesis − acțiune − agentivitate − grad înalt de agentivitate − afectarea obiectului − obiect total afectat − caracter voluntar − voluntar ASPECT − aspect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
François (1998: 183): Categoria gramaticală Trăsăturile tranzitivității prototipice ACTANȚĂ − participanți − doi sau mai mulți − kinesis − acțiune − agentivitate − grad înalt de agentivitate − afectarea obiectului − obiect total afectat − caracter voluntar − voluntar ASPECT − aspect − telic − punctualitate − punctual DETERMINAREA NOMINALĂ − individualizarea obiectului − puternic individualizat ENUNȚARE − afirmație − afirmativ (polaritate pozitivă) − mod − indicativ (realis) Problema tranzitivității scalare apare însă și în alte studii. Hagège (1982: 49−51)61 arată că aplicarea generală a opoziției tranzitivitate slabă/tranzitivitate forte privește mai multe aspecte: gradul de voință a agentului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prealabile, așteptând să descopere relații cauzale sub forma regularităților empirice. O asemenea speranță este însă neîntemeiată. Faptele, identificabile în mod natural, nu coincid cu cauzele și efectele căutate. Faptele sunt informații despre fenomene complexe, multidimensionale, în timp ce termenii care figurează în enunțările cauzale în calitate de cauză și efect sunt proprietăți abstracte ale fenomenelor sau tipuri de fenomene care nu există neapărat ca atare în experiență. De regulă, ele sunt formulate mai întâi teoretic, ca entități abstracte, și apoi operaționalizate printr-un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au scos în evidență faptul că o asemenea alternativă este realizabilă și că ea este asociată efectiv cu avantaje sensibile, inclusiv de ordin productiv. Din acest motiv, descrierea diferitelor experimente de îmbogățire a muncii este mult mai convingătoare decât simpla enunțare a teoriei. Care anume cunoștințe sociologice ar trebui difuzate în masa unui sistem social, în ce formă, prin ce canale, cum sunt ele receptate de către sistem, în fine, cum sunt utilizate de către acesta sunt probleme care nu au fost încă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care dispune subiectul într-un anumit moment al vieții sale. Acest studiu recunoaște importanța determinismelor biologice și psihologice fără a li se atribui cu ușurință statutul de variabile cruciale, așa după cum se întâmplă în abordarea psihodinamică. Datele obținute conduc la enunțarea unor ipoteze de tip dispozițional, subliniind rolul predispozant al factorilor legați de istoria subiectului. Ele permit explicarea unor noțiuni cum ar fi atribuirile cauzale (teorie personală), motivația sau flexibilitatea subiectului la schimbare, care sunt importante pentru posibilitățile și prognosticul tratamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reacția punitivă a justiției. Încălcarea normelor morale generează reacția opiniei publice. La rândul ei, sfidarea convențiilor sociale provoacă reacțiile celorlalți, în așa fel încât ironia, râsul și alte sancțiuni cu caracter informal produc aceleași efecte ca și o pedeapsă propriu-zisă. Enunțarea caracterului obligatoriu al respectării normelor sociale pare un truism, dar ea are meritul de a evidenția faptul că, în viața socială, majoritatea acțiunilor și conduitelor umane, exceptându-le pe cele ce caracterizează indivizii asociali, bolnavii psihic, de exemplu, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
personal și client care să determine un înalt grad de satisfacție, condiție esențială de afirmare a calității. Relația strategie-personal. Strategia firmei trebuie să se bazeze pe prioritatea acordată purtătorilor cererii, iar conceptul de marketing să fie conștientizat de întregul personal. Enunțarea unor principii, fără o direcție clară de orientare și de selectare a priorităților, nu duce la aplicarea strategiilor propuse. Strategia calității presupune ca personalul să-și mențină permanent atenția asupra acestui obiectiv, sacrificând, dacă este cazul, costurile sau timpul, pentru
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
din PIB, cu adoptarea de măsuri corective la pragurile de 35% din PIB și 40% din PIB plus Reguli fiscale privind cheltuielile bugetare (în fapt, funcționalizarea celor stabilite deja în Legea responsabilității fiscale) plus Completarea sistemului de reguli fiscale cu enunțarea clauzelor exoneratorii privind atingerea țintelor și cu un sistem de sancțiuni plus Ajustarea țintei fiscale la inflație, eliminându-se componenta inflaționistă a serviciului datoriei din soldul bugetar (vezi tabelul 4.5). Riscul supraestimării potențialului de ajustare fiscală în România. Ținta
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
din PIB, cu adoptarea de măsuri corective la pragurile de 35% din PIB și 40% din PIB plus Reguli fiscale privind cheltuielile bugetare (în fapt, funcționalizarea celor stabilite deja în Legea responsabilității fiscale) plus Completarea sistemului de reguli fiscale cu enunțarea clauzelor exoneratorii privind atingerea țintelor și cu un sistem de sancțiuni plus Ajustarea țintei fiscale la inflație, eliminându-se componenta inflaționistă a serviciului datoriei din soldul bugetar. În acest subcapitol argumentez detaliat nevoia de îmbunătățire a regulii fiscale propuse de
România spre Compactul Fiscal by Cristian SOCOL () [Corola-publishinghouse/Science/206_a_422]
-
ceea ce se întâmplă în străinătate, marginal. "Actualitatea culturală internațională este foarte puțin acoperită în mass-media, care preferă mediul național."48 Impresia degajată din această stare de fapt este că ea ține de aroganța culturală. Din punct de vedere metodologic, o enunțare a disciplinelor și a metodelor de studiu care pot fi folosite în interculturalitate este foarte riscantă, și se poate vorbi de o bătălie care nu are cum să fie câștigată din primul asalt. Însă acest enunț, deși tributar unei viziuni
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]