KorAP: Find »[drukola/base=enzimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...374 >

9,341 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

apariția leucemiei limfocitare cronice, limfom al cortexului cerebral și mielom (Călin și Croce, 2006). În diferite forme de cancere sunt implicate și dereglări în funcția unor proteine cu rol de modificatori ai cromatinei, funcționând ca remodelatori ai conformației cromatinice. Câteva enzime cu rol în modificarea histonelor, cum ar fi proteina Policomb (PcG), proteinele EZH2 și Tritorax (trxG) sau proteina MLL pot avea potențial oncogenic prin perturbarea identității epigenetice a celulei care conduce invariabil la silențieri sau activări neadecvate (aberante) ale genelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
macrofagul devine „killer” potențial al celulelor tumorale. Macrofagul activat nu interacționează cu antigenele tumorale specifice dar, ca și celulele NK, pare să distingă între celulele maligne și cele normale, prin mecanisme moleculare încă nedescifrate. Macrofagele activate secretă diferite molecule antitumorale: - enzime hidrolitice care degradează țesutul conjunctiv; - IFN-alfa, activator al celulelor NK și al macrofagelor; - IL-1, cu efect stimulator asupra celulelor B, T și K. IL-1 produce efectul febril în reacția inflamatorie; - TNF-alfa (cașectina) poate omorî celulele tumorale prin efecte toxice directe

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mitogeneza limfocitelor. Arginina favorizează răspunsul antitumoral față de o varietate de tumori (transplantate, induse chimic sau viral), reducând rata creșterii, diseminarea metastazică și creșterea perioadei de latență a dezvoltării tumorii. Macrofagele citotoxice generează NO și distrug celula țintă prin inhibiția aconitazei (enzimă a ciclului Krebs), a respirației mitocondriale și a sintezei ADN. 29.6. MECANISME DE SCĂPARE (EVAZIUNE IMUNOLOGICĂ) A CELULELOR TUMORALE Pe suprafața celulelor maligne se găsesc antigene tumorale. Ele sunt antigene cu specificitate tumorală pentru celulele T (TSTA), mai concentrate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a determina eliberarea totală a conținutului mitocondrial. Proteina proapoptotică intramitocondrială BAK are capacitatea de a determina eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul intramembranar mitocondrial este dispus și AIF (factor inductor al apoptozei) care faciliteaza fragmentarea ADN, cât și proteinele SMAC/DIABLO care inhibă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu rol de stabilizare a membranei nucleare, cu condensarea cromatinei; d) distrugerea proteinelor participante la reglarea funcției citoscheletului; e) alterarea funcției proteinelor care participă la replicarea și repararea ADN și la splicing-ul ARNm. Ținta caspazelor este poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), enzimă care participă la repararea ADN. Pe baza rolului lor general în apoptoză, caspazele au fost împărțite în două grupe: inițiatoare și efectoare. Caspazele efectoare asigură desfășurarea apoptozei și induc paleta de schimbări morfologice care au loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și caspaza-8 (FLICE/MACH). DISC mai conține cofactori adiționali și proteine reglatoare precum FLIP. 30.2.5.1. Caspaza-1 (ICE) Caspazele -1, -8 și -10 activează caspaza-3. Primul omolog (ICE) al lui ced-3 de la nematod, identificat la mamifere, a fost enzima transformantă a interleukinei 1β (IL-1β) (Xue și colab., 1996). Gena ced-3 prezintă omologie de 29% la nivelul structurii primare cu această enzimă. Liniile celulare stabilizate secretă forma matură IL-1β fără a induce apoptoza. Șoarecii cu mutații în gena Ice, care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-8 și -10 activează caspaza-3. Primul omolog (ICE) al lui ced-3 de la nematod, identificat la mamifere, a fost enzima transformantă a interleukinei 1β (IL-1β) (Xue și colab., 1996). Gena ced-3 prezintă omologie de 29% la nivelul structurii primare cu această enzimă. Liniile celulare stabilizate secretă forma matură IL-1β fără a induce apoptoza. Șoarecii cu mutații în gena Ice, care sunt incapabili de a genera IL-1β activă, nu manifestă un deficit apoptotic pronunțat. Într-un model apoptotic in vitro, extractele obținute din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
nu manifestă un deficit apoptotic pronunțat. Într-un model apoptotic in vitro, extractele obținute din celulele DU249 de la puiul de găină nu au clivat substratul primar al lui ICE, PRO-IL-1β. Activitatea proteolitică a acestor extracte, denumită PRICE, a indus clivarea enzimei de reparare a ADN, poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), în fragmente apoptotice specifice. ICE pur nu a clivat PARP, sugerând că PRICE este distinctă de ICE (Tewari și colab., 1995). 30.2.5.2. Caspaza-2 (ICH-1) Caspaza-2 este cea de a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
determinată de interacția cu Apaf-1 (de la apoptosis proteaseactivating factor-1). Domeniul BIR3 al XAIP formează un heterodimer cu caspaza 9 monomerică și astfel previne dimerizarea și activarea acesteia. În plus, blocarea caspazei 9 într-o formă monomerică menține situsul activ al enzimei într-o conformație inactivă (Shiozaki și colab., 2003). De asemenea, legarea proteinelor IAP de caspaza 3, substrat al caspazei 8, inhibă cascada proteolitică și calea apoptotică - Fas/caspaza 8 (Deveraux, 1997). Supraexpresia proteinei ILP2 nu inhibă apoptoza indusă de către receptorii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
c-IAP2 se leagă direct și inhibă caspaza 2 prin intermediul domeniului BIR2. O altă modalitate de inhibare a caspazelor se realizează prin ubiquitinare, proces care joacă un rol important în apoptoză și transducerea semnalelor celulare. Procesul de ubiquitinare este mediat de către enzimele E1 (ubiquitin activating enzyme), E2 (ubiquitin conjugating enzyme) și E3 (ubiquitin protein ligase). Domeniul RING al unor elemente IAP (c-IAP1, c-IAP2, XIAP, ML-IAP) posedă activitate de ubiquitin-ligază (E3), suficientă pentru a determina ubiquitinarea și proteoliza ulterioară mediată de proteosomi (Vaux

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cele trei subunități ale receptorului GABA a fost demonstrată prin utilizarea transferului de cromozomi mediat prin microcelule (Falls și colab., 1999). Tehnica microarrays este utilizată pentru explorarea paternului metilării (Carter și Vetrie, 2004). De asemenea, în acest scop sunt utilizate enzimele de restricție sensibile la metilare sau tehnica PCR cu amplificarea diferențiată a locilor metilați și nemetilați (Hatada și colab., 2002). Ulterior produșii obținuți sunt hibridizați și este posibil studiul hipermetilării. O metodă alternativă utilizează modificările ADN induse de bisulfit - conversia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de tumori (carcinoame hepatocelulare, tumori de sân, glioame) complexul M6P/IGF2R localizat 6q26 este inactivat încă din stadiile timpurii ale transformării maligne (De Souza și colab., 1995; Hankins și colab., 1996), fiind parte integrantă a sistemului de sortare intracelulară a enzimelor lizosomale și intervenind în activarea TGFβ1 și degradarea IGF2. În cancerele de sân și în carcinoamele hepatice inactivarea alelică a M6P/IGF2R apare în etapele inițiale, în timpul inițierii tumorigenezei. Pentru locusurile amprentate, a fost descrisă o serie de polimorfisme funcționale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aceasta, necesitatea analizei moleculare a țesuturilor tumorale în practica clinică. Încă din ultimele decenii ale secolului XX, s-a descoperit faptul că virusurile oncogene animale codifică pentru tirozinkinaze și s-a întrezărit posibilitatea unei terapeutici țintite spre acest grup de enzime esențiale în inițierea și promovarea dezvotării tumorale. La început au fost efectuate experiențe în culturi de celule și de țesuturi in vitro prin care s-a dovedit că unele medicamente precum herbimicina și staurosporina prezintă acțiune antiproliferativă față de celulele tumorale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
la baza unei asemenea acțiuni selective. Cercetările lui J. Kurian (2000) au elucidat mecanismul prin analiza structurii cocristaline a lui STI.571, legat la domeniul Abl kinazei. Medicamentul se leagă preferențial la conformația inactivă a kinazei, blocând astfel activarea acestei enzime. Deși kinazele sunt foarte asemănătoare în starea lor activă, ele prezintă particularități individuale în conformațiile lor inactive, ceea ce reprezintă o premiză a țintirii selective a acestor actori esențiali ai mecanismului transformării maligne, astfel că țintirea selectivă a kinazelor este în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
domeniul genomicii, proteomicii și metabolomicii țesuturilor tumorale. 32.3. UTILIZAREA INHIBITORILOR TELOMERAZEI ÎN TERAPIA CANCERULUI În condiții normale, celulele embrionare au cromozomi care prezintă la capete (telomere) secvențe repetate de nucleotide numite repetiții telomerice. Acestea sunt adăugate prin activitatea unei enzime speciale, numită telomerază - o reverstranscriptază celulară cu o structură complexă, alcătuită dintr-o parte proteinică ce efectuează activitate de polimerizare de deoxiribonucleotide și o parte prostetică reprezentată de un segment oligoribonucleotidic (un ARN de lungime scurtă de câteva ribonucleotide) cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
5’ al fiecărei replici leading, la care, în urma exciziei ARN primer rămâne un gol, deoarece nu există posibilitatea de a se oferi ADN polimerazei un capăt 3’-OH de la care să inițieze activitatea polimerazică de umplere a acestuia. Telomeraza este enzima diferențiată în celula eucariotă și înzestrată cu capacitatea de a umple un asemenea gol, prin adăugare în repetiții multiple de deoxiribonucleotide complementare matriței sale interne ARN, după care, adoptându-se mecanismul obișnuit de replicare a ADN, are loc convertirea monocatenei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
muscular este slabă și o supraviețuire de cinci ani de la consemnarea bolii este de 50%, chiar după eliminarea chirurgicală radicală. Toate acestea arată clar că se impune identificarea de noi căi terapeutice în cazul acestei boli maligne. Telomeraza este o enzimă ribonucleoproteinică care asigură completarea golurilor rămase în urma exciziei ARN primer de la capătul 5’ al replicilor „leading” din procesul de replicare a moleculelor liniare, bicatenare de ADN, respectiv de la capetele cromozomilor eucariotici (Harley și colab., 1995, a și b). Majoritatea celulelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
golurilor rămase în urma exciziei ARN primer de la capătul 5’ al replicilor „leading” din procesul de replicare a moleculelor liniare, bicatenare de ADN, respectiv de la capetele cromozomilor eucariotici (Harley și colab., 1995, a și b). Majoritatea celulelor normale nu conțin această enzimă și pierd sectoare din ADN telomeric, în fiecare ciclu celular, ceea ce , în final, conduce la senescență și la moartea celulei. În cazul celulelor tumorale, în aproximativ 90% dintre toate tipurile de tumori se înregistrează expresia telomerazei și numai astfel ele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-5’) desemnat 2-5A-anti-hTR și au demonstrat efectul său citotoxic in vitro și in vivo, asupra celulelor maligne din glioame umane. Acest 2-5A este un mediator al unei căi metabolice în care intervine interferonul, având efect de activare a RNAzei L, enzimă prezentă ubicvitar în celulele mamiferelor, prin care se realizează tăierea ARN monocatenar, după secvențele UN (Clemens și Williams, 1978; Zhou și colab., 1993). ARN antisens împotriva unei anumite ținte lincate la 2-5A determină degradarea ARN țintă cu mare specificitate și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a fost considerată 1,0 și aceasta a fost comparată pentru fiecare probă (din Koga și colab., 2001). Spre a constata dacă 2-5A-anti-hTR a determinat apoptoza celulelor canceroase de vezică urinară, Koga și colaboratorii (2001) au aplicat procedeul utilizării de către enzima terminal deoxiribonucleoridiltransferază (Tdt) a capetelor crestăturii monocatenare și marcajul radioactiv, cunoscut sub acronimul de procedeu TUNEL. Ei au constatat că în celulele tratate doar cu lipofectamină colorarea este foarte puțin evidentă, pe când celulele tratate cu spA4-anti hTR se colorează foarte

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celulelor fagocitice. Rămâne de realizat un aspect important legat de modul în care 2-5Aanti-hTR pătrunde în țintă și blochează expresia hTR. Deoarece activitatea telomerazică este abolită în majoritatea celulelor normale, dar intensificată în celulele tumorale, este de așteptat ca această enzimă să altereze proprietățile de creștere ale tumorilor și astfel să supreseze creșterea acestora. Deoarece componenta ARN a telomerazei umane a fost cunoscută inițial, s-au realizat numeroase încercări de țintire a componentei ARN a telomerazei umane cu ARN antisens, cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ARN antisens, cu ribozimă cap de ciocan, sau cu combinații peptide-acizi nucleici (Feng și colab., 1995; Kondo și colab., 1998; Glukhov și colab., 1998; Kanazawa și colab., 1996; Norton și colab., 1996). Ulterior, au fost identificate alte două componente ale enzimei telomerazice umane - proteina asociată telomerazei (TEP1) (Harington și colab., 1997) și subunitatea catalitică a telomerazei sau reverstranscriptaza telomerazică umană (hTERT) (Meyerson și colab., 1997; Nakamura și colab., 1997). Expresia hTERT este intim asociată cu activitatea telomerazică. De aceea hTERT este

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
unui complex enzimatic care s-a numit RISC (de la RNA Induced Silencing Complex) adică complex de silențiere indus de ARN. Acest RISC este foarte eficient și reduce ARNm al majorității genelor până la nivele cantitative nedectabile. Interesant apare faptul că aceeași enzimă Dicer procesează ARN-uri mici de scurtă durată de viață, dar care interferă cu expresia genelor endogene. Utilizarea fenomenului de interferență ARN (iARN) în inhibarea acțiunii unei alele mutante este considerată ca o metodă de anihilare a defectelor ereditare, incluzând

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mutante este considerată ca o metodă de anihilare a defectelor ereditare, incluzând cele legate de imunoeredodeficiențe și maladia canceroasă. siRNA-uri reprezintă molecule dublu-catenare de ARN, de 21-23 ribonucleotide cu terminali 5’ fosforilați și cozi monocatenare 3’ de două ribonucleotide. Enzima Dicer clivează ARN-urile dublucatenare lungi în siRNA-uri la multe organisme. Sistemul nu este funcțional în celulele umane, dar asemenea siRNA-uri pot fi produse în celulele umane prin transcripția unor vectori potriviți. Transcriptele ARN sunt astfel proiectate încât

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de protocoale de terapie genică aprobate până în prezent, 63% se referă la boala canceroasă, 12% la eredopatii monogenice, 6% la boli infecțioase și 8% la boli vasculare (Strachan și Read, 2004). Un asemenea protocol reușit este elaborat pentru condiția SCID. Enzima adenozinădeaminază (ADA) joacă un rol crucial în diferențierea și maturarea limfocitelor T. Mutația în gena ADA stă la baza apariției condiției SCID (imunodeficiență severă combinată). Copii afectați de o asemenea imunodeficiență severă sunt sensibili la agenți patogeni de toate categoriile

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]