7,503 matches
-
dură. Dar la muncă trăgea ca o sclavă, iar Derek Își bătea joc de ea. Ar fi trebuit să-i dea papucii. — E o partidă bună, am obiectat eu. — Atunci ar fi trebuit să-l aducă Înapoi, la ea. Se epuiza Încercând să le țină pe toate fetițele alea departe de el. Nu merita deranjul și supărarea. Ne mai turnă puțină cafea. — De asta se Împungea mereu cu Jeff. Îi ura pe cei care o provocau. Am Înțeles ideea, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă mai iubește, iar pe Devon Îl adoră. N-a fost nevoie să zic nimic. Am lăsat-o doar să-și spună povestea. Pentru ea, rana provocată de plecarea lui Derek era, În mod evindent, Încă proaspătă și probabil că epuizase deja de mult subiectul cu toți prietenii ei. În ciuda acestui lucru, bănuiam că mai exista un motiv pentru care vorbea atât de deschis cu mine, o persoană pe care de-abia o cunoscuse. S-ar fi putut spune că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
intrat În creșă. Era pustie, căci nu se deschidea decât pe durata anumitor lecții. În diminețile de sâmbătă, se mai organizau și niște activități distractive și extrem de dinamice, care Îți garantau că și cel mai neastâmpărat copil va fi complet epuizat În următoarele două zile, dar mă Împotrivisem cu dârzenie oricăror eforturi depuse În scopul de a mă implica și pe mine În ele. Aveam tot atâta instinct matern ca o femelă de cuc. Într-un colț, sub pervazul ferestrei, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fixativul părea a fi un solvent industrial. Am simțit că era de datoria mea să le ofer puțină ospitalitate. — Doriți niște ceai? am spus, sperând că vor simți, la rândul lor, nevoia să refuze politicos. De altfel, eram sigură că epuizasem Întreaga rezervă de pliculețe de zahăr cu ocazia vizitei sergentului Hawkins. Oferta mea a fost primită foarte bine. Felice, Încă pe post de antropolog, Își lovi palmele una de alta, de parcă tocmai executasem cine știe ce număr inteligent, și le spuse soților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cândva, cu un zâmbet pe care încerca să-l ascundă, „pentru că, din cauza zăpezii, forța de atracție a globului pământesc e mai mare și lumina cade mai repede din cer pe pământ. Când cantitatea de lumină prevăzută pentru o zi se epuizează, atunci ziua se termină și vine noaptea.” Așa îmi explicase el ziua și noaptea, iar eu îl crezusem, căci nu mi se părea improbabil ca lumina să cadă. Însă în iarna lui 1980, toate astea erau niște povești răsuflate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
scris cu numai două simple cuvinte, vei omorî, până la adendele și anexele cele mai recente, În care se află compilate toate modalitățile și variantele de a muri cunoscute până acum, și despre ele se poate spune că lista nu se epuizează niciodată. Moartea nu rămâne surprinsă de rezultatul negativ al consultării volumului, de fapt, ar fi nepotrivit, dar mai ales ar fi superfluu ca Într-o carte În care se stabilește, pentru fiecare reprezentant al speciei umane, un punct final, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
s-a terminat mai repede, ea își ridică ochii spre mine, nici măcar nu întreabă de ce, îi este clar faptul că nu va primi un răspuns satisfăcător, apoi murmură fericită, minunat, mă va ajuta cu temele la istorie. Suntem atât de epuizate de această după-amiază în care ne-am distrat împreună, încât chiar și el pare un minunat punct de sprijin, imediat ne va deschide ușa, va risipi tensiunea acumulată între noi, dar în timp ce urc scările în urma ei, îi văd picioarele înghețând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am de făcut în privința ei, îl privesc încordată, nu mai am ce să spun, dar îmi este frică să tac, pentru că atunci el se va ridica și va pleca, atâta vreme cât este încă aici, mai am o speranță, trebuie să îl epuizez prin vorbe, iar atunci va rămâne să se odihnească, iar eu mă voi întinde alături de el și îl voi strânge în brațe cu putere, poate că în timpul somnului voi reuși să îi reaprind dragostea, ca atunci când ne-am întors de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sărmanul său ajutor nu face decât să îmi amplifice și mai mult durerea care se cuibărise înăuntrul meu, apuc brațele ei, urmăresc pașii lui repezi, pentru a nu distruge compatibilitatea necesară a pașilor noștri. Când ajungem la mașină, sunt complet epuizată din pricina efortului, face loc, cu îndemânare, pe bancheta din spate, o așază, iar spre surprinderea mea, rămâne acolo, picioarele ei sunt întinse peste genunchii lui, eu îi așez capul pe banchetă, îi mai ating o dată fruntea, respiră cu dificultate, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu încearcă să facă nimic bun cu viața lui, părul îi cade într-o ușoară dezordine din creștet, privirile îi sunt plecate, buzele strâns încordate, chiar și oasele pomeților săi înalți, în jurul cărora se aranja întreaga lui figură, se retrăseseră epuizate înăuntrul pielii, și mâinile care țineau strâns punga aceea cu șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-a mai rămas pe lume, îi privesc brațele uscățive, le văd odihnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zdravene. Dacă mă uit bine la ele, n-aș zice. — Da, știu, răspunse ea. Toată lumea mă consideră fragilă, dar nu trebuie să judeci un om numai după aparențe, spuse ea, zâmbind. Îmi pare rău că trebuie să mărturisesc, dar sunt epuizat. — Regret nespus că te-am târât după mine toată ziua. — Îmi pare bine că am avut ocazia să stăm de vorbă. N-am mai făcut-o până acum, numai noi doi... am zis eu, încercând fără succes să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la activ? Dacă ți se par fără rost asemenea aventuri, asta dovedește că ești un individ cu mult bun simț. Felicitări! Nu ai nimic de câștigat dacă te culci cu femei necunoscute, una după alta. Nu faci decât să te epuizezi fizic și să-ți fie silă de tine însuți. Am și eu aceeași senzație. — Atunci de ce naiba mai continui? — Îmi e foarte greu să-ți explic. Știi ce spunea Dostoievski despre jocurile de noroc, nu? Așa și eu. Când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
legumele, trupul acela frumos, acoperit de pelerina cea galbenă cu glugă. Mi-am luat penisul în mână și m-am gândit la Naoko până am ejaculat. Creierii mi s-au mai limpezit puțin, dar tot nu puteam să adorm. Eram epuizat, nu-mi doream decât să dorm și cu toate acestea, somnul nu mi se lipea de gene. M-am ridicat din pat și m-am dus la fereastră. Am privit în zare și ochii mi s-au oprit pe catarg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum a fost. — Nu. — Cred că ar fi un lucru inteligent. Știi bine că tîmpenia asta-i o chestie a dracu’ de lungă și va trebui să ÎnvățĂm să ne acomodăm amîndoi cu situația. Și n-aș vrea să te epuizez. Știi... — Mi-ar plăcea să nu mai zici așa de des „știi“. — Vezi? Uite, asta-i una din chestiile despre care vorbeam. Aș putea Învăța să vorbesc Într-un fel care să fie mai puțin iritant. CÎnd te-ai Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mi-aș face griji În legătură cu progresul băiatului. O să vă trimit scrisoarea. N-aveți de ce să vă faceți griji. Ați vrea să vorbiți cu el? O să-i anunț pe cei de la spital. Da’ poate e mai bine mîine. Evident, e cam epuizat după tratament. MÎine o să se simtă mai bine. A, spuneți că n-a făcut ședința? Corect, domnu’ Wheeler. Habar n-aveam că băiatu’ Ăsta e atît de puternic. Corect, așa e. MÎine Îi facem ședința. O să-i măresc doza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
baghete pentru micul dejun, iar el pregătea uneori cina, când se întâmpla să nu comandăm ceva. Ce bine era să pot bate străzile în fiecare zi știind că seara îl voi vedea! Nu mă suna să-mi spună că era epuizat și se trântea în fața televizorului. În cele două săptămâni era în întregime al meu. Pe el situația asta îl înspăimânta. El, care nu avusese înainte nici o prietenă și care fugise toată viața de legăturile serioase, deoarece, conform experienței din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
film, ediții În Braille pentru orbi, concesiunea rezumatului pentru Reader’s Digest, garanții În caz de proces pentru calomnie, dreptul autorului de a aproba modificări de redactare, competența tribunalului din Milano În caz de litigiu... Bietul ASP probabil că era epuizat, cu privirea deja pierdută În vise de glorie, până să ajungă la acele clauze În paguba sa, În care se spune că zece mii e tirajul maxim, dar nu se vorbește de tirajul minim, că suma ce trebuie plătită nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de unchi și de mătuși, după care ușa de scândură se trântește în trombă de peretele coșcovit, iar pe pat se prăbușesc de-a latul, încleștați într-o îmbrățișare soră cu moartea, Marele Sile și Micuțul van Vierme! Acesta, ultimul, epuizat de povară, era stacojiu la față. Toc-toc! Ce priveliște duioasă, de cuplu, pe toți dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau... că ești pe invers! Pompa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adică în UE, de parcă până la această dată ar fi fost pe alt continent sau pe planeta Marte. La petrecerea onomasticei sale, Ion Ion a povestit ce a putut să vadă, să audă și să trăiască în acea zi. Cum își epuizase vinul și țuica la Crăciun și Anul Nou, s-a hotărât să se reaprovizioneze de la socrii lui cu o damigeană de vin, cu vreo butelcă de țuică de prune, fiindcă aceștia au vie și o duzină de pruni în grădină
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
baie și să-i dau forma normală de om. Cazul 4. La înmormântarea unei femei, una din fiicele ei, cea mai mică (de 12 ani), așa de tare s-a zbuciumat și a plâns pe drumul până la cimitir. La cimitir, epuizată de puteri, s-a așezat pe o bancă și a leșinat. Le-am întrebat pe rude cine vrea să o ajute. S-au oferit două tinere și le-am spus ce să facă. O persoană și-a pus mâinile pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lumea exegezei știe că unele convingeri destul de firești pot fi clătinate. Ceea ce părea de neatins se arată deodată fragil. Adevărata credință este însă o căutare permanentă. Nu poate fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevărului și al libertății, nu avem motiv să ne temem că vom „pierde” ceva esențial în timpul călătoriei. Putem pierde numai ceea ce a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cuvinte, trebuie să explicăm sfârșitul culturii cananeene, bazată în special pe cetăți fortificate și apărate de o armată dotată cu care și cai, și începutul culturii mai agricole și pastorale a lui Israel. Pentru unii specialiști, sistemul cananean s-a epuizat de la sine. Mai întâi s-a fărâmițat și apoi s-a prăbușit. Construirea și întreținerea zidurilor, întreținerea unei armate de profesie și a efectivelor de cai apăsa puternic asupra economiei unei țări în care resursele erau mai degrabă limitate. Taxele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lupta pentru sens, pot fi identificate câteva puncte de referință esențiale pe care vom încerca să le expunem aici, ținând cont de legătura dintre ele. Discursul prejudicial se pune astăzi la nivel epistemologic. Ceea ce dă forță pretenției științei de a epuiza în sine întreaga cunoaștere, este concepția sa de a fi singura validă, întrucât pot fi verificate condițiile obiective ale propriei cunoașteri. Însă, natura cunoașterii, ca și însăși conceptul de obiectivitate, sunt puse în discuție de cerința sensului, de întrebarea existențială
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
însă, sub aspect teoretic, e clar că se diferențiază în așa fel încât duce la scoaterea din generalitate a noțiunii de angajament. Dacă angajamentul ar fi de așa natură încât, tot sensul ideal pe care filosoful îl consideră, s-ar epuiza în acțiunea politică, ne-am afla în fața acelor poziții de totalitarism spiritual de care am amintit mai devreme. Cu totul altceva este însă situația ce permite angajamentul și mărturia. Acțiunea publică a filosofului trebuie să fie întotdeauna o acțiune rodnică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]