3,970 matches
-
era deja diminața de luni, 8 decembrie. J.G. Ballard PARTEA I „Poate fi tocmai acel mare roman englez despre ultimul război pe care a trebuit să-l așteptăm timp de patruzeci de ani. În mod destul de semnificativ, nu există fapte eroice - foarte puțini comabatanți, de fapt. Doar un elev britanic pierdut În Shanghai În momentul cînd l-au invadat japonezii, o vastă companie a celor osîndiți, Shanghai-ul Însuși și În fundal, istoria care se desfășoară. O realizare extraordinară.“ Angela Carter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
docurile de la Nantao. Un vas japonez de trupe, aplecat pe bancurile de nisip, era bombardat Întruna, pînă cînd Jim putea vedea lumina zilei prin suprastructura lui. Cu toate astea, pista de ciment de la aerodromul Lunghua rămînea intactă. Printr-un efort eroic, inginerii japonezi continuau să astupe craterele după fiecare raid, de parcă s-ar fi așteptat ca o flotilă de salvare să sosească din Insulele de Acasă. Albul pistei Îl emoționa pe Jim, suprafața ei albită de soare amestecată cu oasele calcinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care nu o cunoscuse niciodată și de o grămadă de nume de neimaginat - Patton, Eisenhower, Himmler, Belsen, jeep, GI, AWOL Utah Beach, von Rundstedt, the Bulge și o mie de alte amănunte În legătură cu războiul european. Laolaltă, acestea descriau o aventură eroică de pe altă planetă, plină de sacrificii și stoicism, de nenumărate acte de vitejie, un univers departe de războiul pe care Îl cunoscuse Jim la estuarul fluviului Yangtze, acest mare fluviu aproape insuficient de lat ca să tragă spre gurile lui toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muștele cu un exemplar din Life, Jim ședea pe șasiul unui camion. Studia o fotografie a unor marinari americani care ridicau steagul În vîrful muntelui Suribachi, după bătălia pentru Iwo Jima. Americanii din aceste reviste au luptat Într-un război eroic, desprins din cărțile cu benzi desenate pe care Jim le citise În copilărie. Chiar și morții erau Înfrumusețați, reflectînd ideea celor vii despre morți. Două avioane de luptă Mustang trecură pe deasupra capului lui, conducînd un Superfortress care venea dinspre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iernii. Prima iarnă a vieții tale. Și vine popa, cu botezul. Se aude că vor să naționalizeze principalele mijloace de producție. Afară cu proprietarii, jos cu exploatarea omului de către om. Trăiască Republica Populară Română (pe soartă stăpână), În frunte cu eroica noastră clasă muncitoare. TU, clasă nemuncitoare. Stai culcat pe spate cu fața spre tavan. De sus te privește, blând, chipul unui bărbat cu barbă frumoasă, cu privirea tristă dar plină de lumină, cu degetul arătător petrecut peste al doilea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dintre care unul era pentru ouă. Toate din material plastic. Adormi În iarba jilavă a primăverii, adoarme o parte din tine, partea subconștientă (aia cu libidoul) și probabil și astăzi doarme acolo În curtea Închisorii Doftana, citadela de luptă a eroicei noastre clase muncitoare. Restul, În stare de veghe, e frenetic și zburdă ca un pui Într-un incubator. În jurul tău, medici, ingineri zootehniști, brigăzi de muncitori de Înaltă calificare, specialiști și fetele În halate albe, operatoarele de incubație. Un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bunuri materiale, avutul a mii de cetățeni. Lupta cu forțele dezlănțuite ale naturii se desfășoară pretutindeni Într-o Încordare greu imaginabilă. În această Încleștare fără precedent, oameni de toate vârstele, muncitori, țărani, ostași ai armatei noastre fac dovada unei bărbății eroice, a voinței de a Învinge, de a depăși marile dificultăți și prejudicii, depun eforturi pe care numai conștiința unui ideal măreț ce-l au de Înfăptuit - edificarea socialistă a țării - le putea genera. Stau mărturie dăruirea cu care acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
au avut un puternic răsunet În rândul cetățenilor Sighișoarei. Locuitorii și-au organizat rândurile Într-o acțiune multiplă și de amplă anvergură. Problema numărul unu În Întreprinderile inundate este punerea În funcțiune a tuturor utilajelor... În primele rânduri, ca Întotdeauna, eroica noastră clasă muncitoare cu puternicul sprijin frățesc al țărănimii cooperatiste... Mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, Organizația județeană Hunedoara a partidului, În numele muncitorilor, țăranilor, intelectualilor, al tuturor locuitorilor de pe meleagurile hunedorene, greu lovite de furia apelor dezlănțuite, adresează conducerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
răsturnat-o, Însoțită de voința de a nu permite sub nici un motiv, sub nici o formă revenirea la Întunecata perioadă pe care am trăit-o, trebuie să se manifeste prin unitatea Întregului popor, prin lupta sa dârză, În primul rând a eroicei clase muncitoare, a viteazului tineret al României. Cetățeni ai României, Tovarăși! Organizați cât mai prompt, Întăriți formațiunile de luptători, gărzile patriotice pentru a veni fără Întârziere În sprijinul armatei. Libertatea merită orice sacrificiu, iar cetățenii țării au dovedit În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toate veniturile. Și biata fată se îndârjește să economisească din munca ei ca să strângă bani pentru răscumpărarea ipotecii. Imaginează-ți, nici dac-ar da lecții de pian șaizeci de ani la rând! Augusto concepu pe loc un plan generos și eroic. — Fata nu e rea - continuă mătușa -, dar nu-i chip s-o înțelegi. Dacă ați învăța esperanto... - începu don Fermín. — Dă-ne pace cu limbile tale universale. După ce nu ne-nțelegem nici în ale noastre, vii tu cu alta... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto simți că valul de foc îi străbătea corpul, inima îi bătea ca un ciocan în piept și capul stătea parcă să-i explodeze. — Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o!... Da’ de unde, sunt încântat, doamnă, încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-și: „Ah, sunt atâtea femei frumoase de când am cunoscut-o pe Eugenia...“, își reluă mersul, apucând-o pe drumul către Club. „Dacă ea stăruie să-l prefere pe celălalt, cu alte cuvinte pe singurul, eu sunt capabil de o hotărâre eroică, de ceva neapărat uluitor prin mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e doar teoretic... Mă străduiesc s-ajung la perfecțiune, dar... — Fericirea este și ea teoretică! - exclamă Augusto, îndurerat și vorbindu-și parcă sieși, după care -: Am decis să mă sacrific pentru fericirea Eugeniei și m-am gândit la un act eroic. — Ce act? — Nu mi-ați spus chiar dumneavoastră, doamnă, că locuința pe care i-a lăsat-o Eugeniei nefericitul ei tată ... — Da, bietul meu frate. — ... e grevată de o ipotecă ce-i înghite toate veniturile? — Da, domnule. — Ei bine, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei tată ... — Da, bietul meu frate. — ... e grevată de o ipotecă ce-i înghite toate veniturile? — Da, domnule. — Ei bine, știu ce am de făcut! - și se îndreptă spre ușă. — Dar don Augusto... — Augusto se simte capabil de cele mai eroice hotărâri, de cele mai mari sacrificii. Și acuma se va ști dacă e-ndrăgostit doar cu capul sau și cu inima, dacă doar crede că e îndrăgostit fără să fie. Eugenia, doamnă, domnule, m-a trezit la viață, la adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
drept soț!... Renunț la propria-mi fericire sau, mai bine zis, fericirea mea constă în faptul ca dumneata să fii fericită cu soțul pe care ți-l alegi în deplină libertate!... Ah, acum înțeleg, dumneata îți rezervi rolul de victimă eroică, de martir! Păstrează-ți casa, repet. Ți-o dăruiesc. — Dar Eugenia, Eugenia... — Destul! Și fără a-i mai arunca vreo privire, cei doi ochi de foc dispărură. Augusto rămase o clipă ca scos din minți, fără a-și da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
también“, în Cum se face un roman, p. XXX. Vezi articolul „Pirandello și cu mine“, inclus în volumul de față. Trimit pe cei interesați la paginile patetice consacrate de scriitorul francez pe jumătate spaniol, ca și Cassou, spiritului și sfârșitului eroic ale lui Unamuno în cartea sa Dictionnaire amoureux de l’Espagne, Plon, Paris, 2005, pp. 363-373. Observația referitoare la substituția lui o cu i îi aparține lui Germán Gullón. Unamuno propune termenul în Ceață, cap. XVII. Oricum nu sunt câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici tu n-ai pe nimeni În afară de mine. Zilele trec fără scop, fără bucurie, fără rost. Peste cincizeci sau o sută de ani vor locui fără Îndoială În această odaie oameni care Încă nu s-au născut, o generație curajoasă, eroică, iar dacă tu și eu am fost vreodată aici sau nu, iar dacă am fost - pentru ce am fost și ce-am făcut În viața noastră, dacă am fost cinstiți sau ticăloși, veseli sau nenorociți, dacă am fost de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Moarte. Scheletul cenușiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie, când tărgile veneau și plecau cu carne însângerată de om, un băiat cu două trese, frumos ca un zeu, în dolman cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca întunericul să-i pună stavilă. - E smintit, mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri și cred că, dacă nu scrii birjărește, te-ai putea folosi de funestul meu bilanț. Căci o carte despre carne înseamnă, firește, o eroică și aproape imposibilă realizare de artă. Încearcă totuși. Să vezi, - reîncepu Ferdinand Sinidis, luând cuvântul în chestie personală: duhul n-are nici un preț. Nu poți cere negustorului să-ți vândă suflet, așa precum îl rogi să-ți cântărească un kilogram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont al oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul mi-l deschid cu coarnele și rumeg gândul sinuciderii numai când rămân în urmă”. ...Și fiindcă veni vorba de sinucidere, Ferdinand Sinidis îmi vorbi de domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înghețat, urmă el, cu resemnare. Din faimoasa falangă a scriitorilor lirici germani, din ultimele două decenii, s-a desprins să treacă „dincolo”, cel mai mistic din ei, cel mai răsfățat mai târziu, după consacrare, prietenul meu, care în marșul său eroic prin această lume, a făurit pentru înțelegătorii de frumusețe și adevăr, o frescă uriașă de poezie sonoră. Sărăcia, iubirea și moartea: iată materialul cu care acest vrăjitor suia pe scara cerului. Întreaga sa operă este străbătută de noțiunea celor veșnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-o niciodată, de nici o parte. Eram amândoi foarte tineri - abia Împliniserăm douăzeci de ani - și ea avea mulți admiratori. Războiul Civil abia se terminase și În cercul nostru din New England erau mai mulți tineri care aveau de povestit Întâmplări eroice. Eu fusesem exclus... adică eliminat... scutit de serviciul militar din pricina bolii de coloană, care Îmi este și acum cruce de purtat, de aceea mă simțeam un pic... ăă... intimidat, lăsat În umbră s-ar putea spune... de acești... acești veterani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tipic feminin pus pe tema iubirii și a căsniciei, le găsise pline de tușe vesele, de observații ascuțite asupra oamenilor și locurilor, și de semne ale unei integrități artistice reale. Înclina mai cu seamă către povestiri despre acte de renunțare eroică și sacrificiu de sine, comise de femei, În chestiuni sentimentale, și, dacă uneori conflictele emoționale pe care le concepea pentru eroinele sale păreau puțin forțate, lucrul acesta era infinit preferabil obstacolelor banale și hotărârilor facile tipice pentru „poveștile de amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i-am spus - nu mi-am dat seama că sunteți un gentleman.“ Henry râse, chiar dacă mai auzise și altă dată povestea, care era o legendă În familie. Acum Îi era greu să și-l Închipuie pe Du Maurier comportându-se eroic, la cât părea de fragil, cu bastonul și ochelarii Întunecați. — Trebuie să ai grijă să nu te suprasoliciți cu conferințele astea, Kiki, Îi zise. Programul pare teribil de chinuitor. — Emma merge cu mine peste tot și are grijă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]