2,988 matches
-
neputința resimțită de protagonist ca un complex psiho-social. Dania este bogată, călătorește în marile capitale europene, face risipă de lux, în timp ce Sandu se plasează în postura unei rude sărace, se crede în permanență umilit, intrus într-o lume pe care eroina o guvernează strălucit: „Dania este o fată foarte bogată. Prilej ca să mă consider mereu în inferioritate. Nu ține nici o socoteală la banii pe care-i are mereu la îndemână.(...) Nu-mi găsesc nici o valoare, mă doare bogăția ei, față de care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pentru resuscitearea sentimentului. În mod paradoxal, finalul romanului și al relației, după o perioadă de tatonări, reveniri și sincope în comunicare, deși consfințește despărțirea, este o declarație de dragoste din care rezidă gustul amar al pasiunii neîmplinite și frustrarea. Profilul eroinei se conturează fragmentar și discontinuu, prin însumarea de notații și de reflecții, valorificând sugestia proustiană a semi-absenței, „o absență căutată și uneori provocată de autor, în mod inconștient; pentru creația sa literară va fi în cele din urmă propice o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bani. Am simțit- o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată.” Acest scurt fragment rostit de Sandu pe aleile gradinii parziene din Luxembourg, prezintă pe una din cele mai nedreptățite eroine ale literaturii române: Irina. Personajul definit prin categorii subiectivității negative bărbatului este jertfit misogin. pe altarul Literatura la persoana întâi oferă avantajul sincerității dar unul din efectele perverse ale metodei este cel al conferirii de puteri discreționare naratorului care nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
asupra dragostei. Naratorul nu urmărește iubirea, ci posesiunea. Aceasta transformă ființa iubită într-un obiect, a cărui pierdere provoacă chinurile de nesuportat ale unei false gelozii pe care o întreține în jocul imaginației. În acest joc se lasă prinse și eroinele. Astfel, într-un orășel din Ardeal, Irina și Sandu aflați pe o bancă dintr-o grădină publică, asistă la o scenă între doi îndrăgostiți, fără să fie capabili să audă replicile, ca într-un film mut: “El - uscățiv, cu mustățile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
la mărturisirile iubitei: “Insensibilitate? Nu. O simplă întâmplare, un capriciu al memoriei de a reține un lucru neînsemnat.” Romanul O moarte care nu dovedește nimic poate fi rezumat printr-o singură propoziție: “Romanul bărbatului care nu voia să ia pe eroină în căsătorie.” <footnote George Călinescu, op.cit., p.875 footnote> Bărbatul nu-i face daruri, în afara câtorva bomboane, cei doi plătesc nemțește, iar Sandu îi declară, meschin, că nu vrea să o transforme într-o femeie întreținută, oferindu-i doar “satisfacții
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea tulburată de fericirea ei ca să mă analizeze.” Ioana însă nu mai e o victimă sigură așa cum a fost Irina, căci bărbatul nu mai apare ca dominator. Fiecare aspect ce o privește pe eroină e însoțit de o expresie critică: “Ce rochie urâtă! E lipsită de logică după obicei, căci de atâtea ori a fost îmbrăcată cu gust.” În satul Cavarna, Sandu are posibilitatea de a analiza alte două tipuri feminine. Viky, sora Ioanei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ombre de jeunes filles en fleurs nu poate fi analizat decât pornind de la mesajul intertextual din titlu. Profesorul de franceză dă un test unei clase de eleve de liceu în care le cere să-și exprime preferința pentru cele două eroine ale lui Racine, Andromaca și Hermiona. Faptul că portretele eroinelor tragice îl au ca autor pe profesor, indică predilecția acestuia pentru personaje literare. Holban este primul scriitor român pentru care constructul livresc este mai important decât ființa concretă, cea din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
decât pornind de la mesajul intertextual din titlu. Profesorul de franceză dă un test unei clase de eleve de liceu în care le cere să-și exprime preferința pentru cele două eroine ale lui Racine, Andromaca și Hermiona. Faptul că portretele eroinelor tragice îl au ca autor pe profesor, indică predilecția acestuia pentru personaje literare. Holban este primul scriitor român pentru care constructul livresc este mai important decât ființa concretă, cea din carne și oase. În O moarte care nu dovedește nimic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
va crește în sufletul nostru inegalat de nobilă, de pură, de tristă. În lumea romanului modern, saturată de drame conjugale, gestul aparent fără motiv al posibilei sinucideri, în pura tradiție gidiană a actelor gratuite, o transformă pe Irina într-o eroină de tragedie. Femeia pe care o căutase se afla lângă el, și deși o prezintă ca fiind „fadă”, aceasta este capabilă de sacrificii, învățând de la Sandu să interpreteze partitura tragică a eroinelor lui Racine. Profesorul de franceză le ghicește fetelor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
actelor gratuite, o transformă pe Irina într-o eroină de tragedie. Femeia pe care o căutase se afla lângă el, și deși o prezintă ca fiind „fadă”, aceasta este capabilă de sacrificii, învățând de la Sandu să interpreteze partitura tragică a eroinelor lui Racine. Profesorul de franceză le ghicește fetelor „en fleurs” destinele și le analizează. Magda, premianta, cu „chipul ei net, perfecta ei cărare din mijlocul capului, cu silueta proporționată, care trăiește exact, fără nici o îndepărtare de a îndatoririle cele mai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care o face adunăturii de <<jeunes filles en fleurs>>, își închipuie că <<fiecare din fete tresărea, poate cu gândul la dragostea ce trebuia să vină și luase, pentru moment, aspectul meu>>.”<footnote Al. Călinescu, op. cit., pp. 64-65 footnote> Antonia este eroina unei posibile nuvele rusești, deși se regăsește prea puțină psihologie etnică în profilul ei de fată a unor ofițeri ruși. „Blondă, cu obrazul alb, de porțelan, cu ochii albaștri și surâs grațios”, fata îl atrage pe elevul de liceu îndrăgostit
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o invitație, dar idila se sfârșește pentru că japoneza coboară în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
p. 151 footnote> E de ajuns ca Irina să nu mai răspundă la scrisori pentru ca „ o neliniște bruscă” să pună stăpânire pe Sandu. Gravitatea romanului constă în intuiția plină de nuanțe a sufletului bărbatului. „Am citit o admirabilă carte și eroina seamănă mult cu Irina mea, eroul este mai calm decât mine: Deux ou trois Graces de sir Aldous Huxley.” Golul interior al Irinei este demonstrat prea puțin prin fapte, cât mai ales prin caracterizări indirecte, prelucrate de subiectivitatea lui Sandu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și de timp, corespondentele unei culturi burgheze. Muzica simfonică, devenită personaj în romanul lui Proust, păstrează în cazul lui Holban o încărcătură puternică de snobism, fiind unul din motivele principale ale ascendentului pe care eroul masculin îl are asupra tuturor eroinelor sale. Nicolae Manolescu observa în Lecturi infidele că „ muzica aceasta a patefonului înlocuiește susurul izvoarelor din celebrele elegii eminesciene pe tema morții.”<footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 35 footnote>, iar o asemea observație poate fi pusă pe seama avansului tehnic. Nuvela
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
emoție este însoțită de reflecția asupra ei. Muzica simfonică, devenită personaj în romanul lui Proust, păstrează în cazul lui Holban o încărcătură puternică de snobism, fiind unul din motivele principale ale ascendentului pe care eroul masculin îl are asupra tuturor eroinelor sale. Prozatorul este inconfundabil în cadrul noii orientări din literatura interbelică mai ales pentru că își propune analiza zonelor abisale, fără ca să se producă o schimbare la nivelul conștiinței personajelor. Întreaga literatură a lui Anton Holban este proiectul unei autoficțiuni avant la
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
patriotică. A decretat ideologia multiplelor datorii pentru femei. Clonele sale din alte state, mai ales Ceaușescu, un Stalin retardat și naționalist, au ridicat pe „înalte culmi” glorificarea femeilor comuniste abstracte: muncitoare fără preget, mame, adesea cu de-a sila, eventual eroine entuziaste, magiciene ale unei bucătării fără resurse, constructoare devotate ale comunismului. Ceaușescu a etatizat facultățile reproductive ale femeilor, extinzând totalitarismul până la controlul uterin. Comunismul a sprijinit creșterea copiilor și dependența femeilor și bărbaților față de partidul-stat-„bun părinte”, infantilizând pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
până acum și ne face să ne gândim că amănuntul asupra căruia s-a oprit el ar putea să fie mai edificator pentru ceea ce s-a întâmplat decât arma crimei. Pentru că ne-ar ajuta să înțelegem mai bine tragedia acestei eroine care nu a putut să opteze până în ultima clipă între iluzia salvării prin căsătoria cu prințul Mâșkin și acceptarea destinului prin fuga cu Parfion Rogojin, care era situat la antipodul fratelui său de cruce, dar nu o iubea mai puțin
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
România literară. Întâi, pentru că andrisantul a fost de-al casei. Apoi, pentru că visul lui Brumaru de a deschide într-un târg de provincie o prăvălioară cu lenjerie de damă la care să ajungă - printr-un coridor îngust și umed - toate eroinele celebre din literatura universală nu este al unui pervers, așa cum ar putea să pară la prima vedere, ci al unui cititor rafinat, dispus să le acorde amănuntelor intime de natură să definească un personaj literar exact atât cât trebuie să
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
a murit în anul 1519. Viața complicată și agitată a Lucreziei Borgia a inspirat mai mulți artiști. Compozitorul Domenico Donizetti a scris o operă, în 1833, "Lucrezia Borgia". Victor Hugo a scris, tot în 1833, o dramă, având-o ca eroină pe Lucrezia Borgia. Scriitorul francez a pus-o pe ducesa de Ferrara în postura incestuoasă cu tatăl și cu frații ei: Jean și Cesare. (Cesare l-a omorât pe Jean). Din relația cu Jean ar fi provenit Gennaro care a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
familiei Chigi, după ce papa a absolvit-o de păcate. Despre ea se spune că a avut 1000 de amanți și i se atribuie butada: Copilă, am iubit plină de speranță, adultă, am iubit plină de pasiune. Frumoasa curtezană este și eroina unui film actual în interpretarea actriței italiene Manuela Arcuri. Angela del Moro A fost prietena spirituală a pictorului Tizian (1490-1575) care, inspirat de ea, a realizat capodopera Venus din Urbino și a poetului Pietro Aretino (1492- 1556), autor de comedii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
De tonuri de albastru vinețiu Și-n sunet desuet și neștiut Dansez și cântă Pentru că știu! De aș uita de gândul meu târziu De sunetul ce-a fost și nu mai este Voi ști că pot încă să fiu Doar eroina principalăă. Din poveste! UITARE Ți-am rătăcit chitara-n viitor Și a-nceput să-mi plouă cântec Prezent păstrat într-un decor În armonia falsului descântec. Mi-ai presărat o gamă inventată Un gând uitat în amintire Ai răvășit în
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
par a fi zâmbetul hidos al unei vrăjitoare. Zarea este pierdută într-un nesfârșit de căldură. Ca și Mura, fetița de șase ani a bunicii. Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce topeau pământul, Mura, eroina povestirii noastre, caută în zare cu privirea. Teama de a se fi pierdut face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi de pe masa bunicii: tic-tac, tic tac, tic - tac... Dar, să vă povestesc pe îndelete ce s-
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
care urma să-i fie mamă. A fugit de un alt destin. A fugit cât o țineau piciorușele ei mici. Voia la bunica! Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce urmau să topească pământul, Mura, eroina povestirii noastre, căuta în zare cu privirea. Voia la bunica! Teama că s-ar fi pierdut, face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi de pe masa bunicii: tic-tac, tic - tac, tic - tac... Niciunde nu va fi mai
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
ironică din ultimele două fraze: naratorul își poate asuma niște păreri atât de ingenue. În alte texte, discordanța ar fi perceptibilă prin prezența unor cuvinte, a unor turnuri sintactice care nu aparțin neapărat de registrul narativ. Atunci își aminti de eroinele din cărțile pe care le citise, și mulțimea lirică a acelor femei adultere începu să îi cânte cu glasuri de surori care o vrăjeau. Ea însăși era o părticică reală a acelor închipuiri și își împlinea îndelunga visare a tinereții
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât cu greu se poate determina dacă este vorba de un DIL. Ar putea fi doar punctul de vedere al Emmei. Dacă discursul indirect liber nu are mărci proprii, acest fapt nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]