3,312 matches
-
organizații, instituții și reprezentări, schimbă mize ale societății urbane, schimbă datele libertății individuale și ale cetățeniei). Trebuie analizate impactul schimbării domiciliului, a locului de muncă, ritmurile mobilității, interacțiunile, schimbările de rol și statut, efectele mobilității produse de "dorința de a evada" etc. 4. Ce fel de oraș vrem? Specialiștii 1 ne spun că ar trebui să asistăm la emergența unui nou tip de sistem urban, în care orașele să fie noduri de importanță decisivă pentru coordonarea internațională, transnațională, că ar trebui
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai mers niciodată. Și că toți m-au vorbit de bine! Contează mult să te vorbească un sătuc italian de bine. N-am făcut umbră degeaba în timpul ăsta! În zori am plecat cu sentimentul unei fărădelegi, cu sen zația că evadez, cu frică pentru ziua de mâine. M am trezit în autocarul spre Roma cu același sentiment că sunt puternică. Trecusem un alt prag. Apoi mă simțeam iar slabă: de ce-s atât de multe praguri? Scrisoarea 57 Ascult Enya. Și mă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
exhaustiv: asistăm atunci la un fenomen care, înăuntrul unei literaturi, nu se produce decât o singură dată, la un caz miraculos de aberant, acela al unui scriitor care, pentru că se simte prea strâm torat într-o limbă, o depășește și evadează din ea - cu toate cuvintele pe care le conțineă Le siluiește, le smulge din rădăcini, și le însușește, ca să facă tot ce i se năzare, fără nici o considerație pentru ele, nici pentru cititor, pe care îl supune unui de neuitat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1848. MIRABEAU, HONORÉ GABRIEL RIQUETI, conte de ăLe Bignon, 1749-Paris, 1791). Om politic, orator, epistolier. Urmaș al unei familii florentine stabilite încă din secolul al XIII-lea în sudul Franței, a avut o tinerețe furtunoasă; încarcerat de mai multe ori, evadează, se refugiază în Olanda, unde fugise cu soția bătrânului marchiz de Mounier. Este depistat și arestat la Amsterdam și închis pentru patru ani ă1777-1780) la Vincennes, de unde îi scrie iubitei, aflată acum într-o mânăstire, niște scrisori de dragoste publicate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prezent care le devorează ființa, îi neagă, îi destramă. Lanark al lui Alasdair Gray descoperă că i-a venit vremea să moară. Profesorul de istorie al lui Graham Swift încetează să mai fie profesor. Eroii lui Ackroyd nu au stare, evadează în alte lumi, în alt timp. Eroii lui Barnes, Bradbury și Lodge se hrănesc cu ironie, ca să uite că prezentul fuge, timpul real nu durează. Durata nu e în prezent. Cum opera Desperado e o continuă întretăiere de linii cronolgice
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe amândouă, fie pentru a anula, fie când nu reușește să anuleze pentru a discredita prezentul. Ceea ce face de fapt autorul în aceste condiții, nehotărât cum să se mute mai bine în trecut fără a ieși din actualitate, este să evadeze din convențiile literare cunoscute, creând altele. Fiecare autor, în felul lui, se eliberează de timpul real, și povestește în ritmul lui, în maniera lui de rememorare. Trecutul capătă felurite valori. Unii eroi recurg la reverie, și prin ea se scufundă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să faci un lucru nou. După cincizeci de ani de distrugere comunistă, și politica și literatura traversează un deșert în acest moment. Adevărații autori Desperado au fost în țările comuniste scriitorii care nu au vrut, sau nu au putut să evadeze. Ei au fost nevoiți să inventeze un gen de literatură care să țină piept "realismului socialist" și au izbutit să păcălească cenzura, comunicând în felurite moduri cititorului mesajul că lucrurile stau foarte rău, iar el, cititorul, nu e singurul care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
terminus. Literatura Desperado, fie ea din est sau din vest, este deci diabolic de ingenioasă. 1.7. Libertatea Desperado Robii convenției Fluxul conștiinței, care precede epoca Desperado (plasată în anii de după 1950), a fost o libertate iluzorie. Dorința de a evada din realismul veacului al XIX-lea, din omnisciența devenită o convenție atotputernică, din ordinea intrigii și personajelor predictibile, a dus la o sfidare frenetică. Pentru Joyce, Woolf, Conrad, personajul nu mai reprezenta o istorie, o viață: el era un flux
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în seamă încercările lor de a te categorisi. Nu există nicio teorie valabilă în afara propriei tale teorii. > Scrie cu sufletul, dar și cu memoria (mai ales cea literară). De ce să fii liber: * Fiindcă trebuie să te găsești pe tine însuți, evadând din tiparele preconcepute. * Fiindcă ai nevoie de forță pentru a atrage cititorii (nu totdeauna maleabili). * Fiindcă ești pe punctul de a face descoperirea cea mai formidabilă a tuturor timpurilor: opera perfectă. * Fiindcă știi că nu e sănătos să te dai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
refuz; romanele ei nu scapă tiraniei convenției anterioare. Odată ce terminăm de citit unul dintre ele, episoadele lui sofisticat amalgamate se rearanjează în mintea lectorului tocmai după cele două principii pe care Woolf le detestă: cronologie și intrigă amoroasă. Cei care evadează din convenție și realmente dau un sens nou literaturii și lecturii sunt Joyce și Eliot. Ei privesc literatura într-o dispoziție care nu e nouă, dar care devine predominantă de la ei încolo: ironia. Ironia se exercită cu predilecție asupra a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndrăzneala lui intelectuală imaginează un viitor surprinzător pentru omenire. Umorul îl ferește de melodramă. În loc să-și impresioneze lectorul cu sentimente sumbre (v. Orwell), Huxley inspectează psihologia unei lumi de roboți, o viitoare existență lipsită de gândire. El ne învață să evadăm din tragedie în comedie. Râdem, ne desolidarizăm de coșmar și lăsăm în urmă o cale spre dezastru. Cu Orwell suferim, cu Huxley zâmbim și ne retragem. Destinul strivește personajele lui Orwell. Eroii lui Huxley nu simt că ar fi pierdut
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aventura unui suflet, sufletul poetului, care rar vorbește la persoana întâia. Recurgând la tehnica punctului de vedere, la monologul dramatic și la monologul interior, Eliot descrie o lume stearpă, lipsită de viața, de apa emoției adevărate, și încercarea de a evada din ea. Încercarea e sortită eșecului. Poemul se eliberează nu prin fugă, ci prin creație. Eliot e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini sunt cel mai adesea obsedante (grădinile, Maria, apa și reînvierea, marea, oasele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecut Cortina de Fier și au încropit pentru poet o casă care nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rămâne totuși nevoia de a înțelege. Există atâtea locuri din viață și istorie despre care n-am idee deloc și pe care am încercat, pe cât am putut, să le pricep... Student: Ați recurs vreodată la scris fiindcă ați vrut să evadați din real, din viața Dvs, ori din viața contemporană în general? PA: Nu mi s-a întâmplat. E drept că mi-e absolut imposibil să scriu despre viața de azi. Nu pot afla motivul. Poate altcineva o să-și dea cândva
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se mai dă o șansă, tot pe el îl alegem și cu el trăim, și la bine și la rău. 23 februarie 2003 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" LIDIA VIANU: Ai scris romane care evadează în ceea ce numești "comic", romane care se hrănesc cu cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
abătuseră asupra societății românești. Instinctul de conservare și bucuria de a trăi, pe care o atribui acum tinereții, ne susțineau. Astfel că, deși trăiam în prezent, înhămați la munci sau la sarcini 55 imediate și obscure de supraviețuire, reușeam să evadăm în momentele în care ne regăseam la unul sau altul dintre noi. Ne păstraserăm un fel de libertate restrânsă la limitele camerelor noastre, dar era o libertate reală, ca o respirație în poziție verticală. Când mă gândesc acum, ne revăd
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să zicem, pe stradă aș fi zis că-i nebun. Eram condiționați de frică, deja normalizați, acționam în funcție de ceea ce ne dicta sistemul, adică tăceam. Trăiam adânciți în preocupările noastre imediate: munca și aprovizionarea. În momentele libere, făceam abstracție de realitate, evadam. Învățaserăm să ne lăsăm încadrați într-o anumită formă de viață, sub un călcâi invizibil. Ne petreceam o grămadă de timp la cozi, la ghișee, în stații de tramvai sau de autobuz, la casele din magazine, la ușile birourilor. Intraserăm
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în spirit, la care se gândește filosoful francez, e fără îndoială, cea creștină. Căci nimeni n-ar putea depăși universul în spirit decât situându-se dincolo de marginile lui în perspectiva gândirii divine. Din lăuntrul lumii, care ne copleșește, nu putem evada în sensul ei divin decât numai dacă știm aprioric că ea e făptura lui Dumnezeu. Din afara ei însă, înțelesul i se luminează ca fața lunii bătută de dogoarea soarelui. Spre deosebire de toate religiile și filosofiile pământului, Iisus Hristos a adus omului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
negație. Curentele moderne de eliberare politică de sub puterea absolutismului medieval, de dreptate socială împotriva feudalismului, de umanism neopăgân împotriva disciplinei creștine, își găsesc expresia într-o filosofic sarcastică și impioasă, într-o artă și literatură satirică, într-o știință care, evadând din propria-i metodă, vrea să construiască o nouă imagine a lumii, contrară celei religioase. În măsură enormă au contribuit la această descreștinare și ateizare a culturii europene Revoluția franceză, ridicată tocmai împotriva așezămintelor medievale, organizația ocultă a francmasoneriei, iudaismul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare ce pe izolează în vremelnicie și în nimicnicie. Arta religioasă e amintirea sensibilă a acestui adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează în vagul unei idealități posibile ca arta profană, ci în cerul populat cu formele pure ale existențelor îndumnezeite. Ea are într-adevăr un caracter sofianic de vreme ce, prin chipurile modelate concret, ne actualizează bucuria regăsirii în rădăcinile lor transcendente, în arhetipurile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ucis trei (!) militari. În teritoriu (Marca- Márkaszék, Cosniciu de jos-Alsó Kaznacs, Cosniciu de sus - Felsőkaznacs, Lesmir-Lecsmér, Porț-Porc, Camar- Kémer) se desfășurau deja operațiunile de cercetare, soldate nu rareori cu morți. În rapoarte se menționa deseori împușcarea celor care încercaseră să evadeze și/sau să organizeze acțiuni de rezistență, explicație ce dădea de bănuit. Echipa locotenentului Bedő și-a început activitatea în comună, de altminteri cu populație majoritară maghiară, consemnând găsirea a 18 "suspecți de a fi legionari" care "au încercat să
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și/sau să organizeze acțiuni de rezistență, explicație ce dădea de bănuit. Echipa locotenentului Bedő și-a început activitatea în comună, de altminteri cu populație majoritară maghiară, consemnând găsirea a 18 "suspecți de a fi legionari" care "au încercat să evadeze", motiv pentru care 16 dintre ei au fost împușcați de militari. În mijlocul nopții, cineva a tras asupra soldaților încartiruiți în clădirea școlii, ostașii au răspuns atacului, "i-au și urmărit pe atacatori" și, în timpul acestei urmăriri, au împușcat 157 de
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
o categorie de evrei indispensabilă autorităților ungare datorită pregătirii lor profesionale, care ,,au fost lăsați să rămână locului"; așa a fost de pildă inginerul șef Szántó Mihály sau familiile Fried și Ackermann din Miercurea Ciuc. Pe lângă a te ascunde sau a evada, salvarea de ghetou a avut și o a treia cale: acțiunea care a purtat numele avocatului și ziaristului sionist Kasztner Rezső, așa-zisul tren Kasztner. Kasztner, la sfârșitul anului 1943, s-a raliat acțiunii de salvare întreprinse de un comitet
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
îndată după eliberare, au plecat în Occident. Ceilalți au fost uciși. Conform unei evaluări din noiembrie 1944, pe teritoriul Transilvaniei rămăseseră 7200 de evrei; dintre aceștia, 1000-1500 au avut parte de anume privilegii, s-au putut salva de deportare, au evadat și/sau întors acasă după munca forțată. Numărul acesta a crescut, trei ani mai târziu, la aproximativ 45 de mii - unii întorși din lagăre, în parte din teritoriile din afara Carpaților sau prin bunăvoința evreilor de limbă română din Transnistria. După
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ci în complementaritate. Atât poezia, cât și istoria constituie un ajutor dat științelor raționale. Științele rațiunii sunt cele mai numeroase și cele mai importante. Istoria are rolul de a aduna informațiile trecutului, poezia de a-l ajuta pe om să evadeze într-o lume perfectă. Rolul științelor rațiunii este acela de a descoperi esența lumii, cauzele existenței. Acestea din urmă sunt de două feluri: naturale și supranaturale. Cauzele supranaturale sunt cele care au dus la crearea naturii, cauze primordiale de care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]