2,597 matches
-
altă piesă, Zgârcitul risipitor, Sandu Napoilă este un om simpatic și serios, personajul din piesă care reprezintă cumințenia, bunul-simț. Așadar, ar fi o contradicție în privința lui Sandu în două piese. În realitate, nu e. În Sandu Napoilă, e o ușoară exagerare a unor sentimente ale lui Sandu făcută cu umor și cu simpatie, și poate am avea dreptul să spunem că "ultra-retrogradul" e un epitet ironic la adresa "revoluționarilor". Acum, când bonjuriștii și duelgiii, în sfârșit, triumfă (să ne aducem aminte cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în vechime cu multă putere de a învins pe daci"... ceea ce, dealtmintrelea, nu zice țăranul, dovadă că Alecsandri, în tinerețe, și într-un moment de "patruzecioptism", când putea să se aprindă pentru ideile noi, putea să cadă și el în exagerare, 1 Proză, p. 198 ă Românii și poezia lor, Paris, 1848î. în fatala exagerare. Acum, în 1860, când tendința cealaltă din el a nimicit aproape pe cea patruzecioptistă, Alecsandri, desigur, n-ar mai fi căzut în "ridicol", ca la 1848
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
țăranul, dovadă că Alecsandri, în tinerețe, și într-un moment de "patruzecioptism", când putea să se aprindă pentru ideile noi, putea să cadă și el în exagerare, 1 Proză, p. 198 ă Românii și poezia lor, Paris, 1848î. în fatala exagerare. Acum, în 1860, când tendința cealaltă din el a nimicit aproape pe cea patruzecioptistă, Alecsandri, desigur, n-ar mai fi căzut în "ridicol", ca la 1848. Latinistul Galuscus, pe care l-am văzut admirând pe Clevetici, face și el "ultra-demagogism
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a trezit de la începutul culturii din veacul al XIX-lea. Alecsandri a combătut franțuzismul, ridiculizîndu-l în diferite tipuri, ca Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița, Gahița Rozmarinovici etc. Desigur că franțuziții nu vorbeau chiar așa cum îi pune Alecsandri să vorbească, dar exagerarea este un drept al scriitorului satiric. Poate că Alecsandri a fost chiar prea pornit, nedrept sau puțin comprehensiv, căci, odată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare și era de asemenea fatal ca acele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în Muntenia. - Sinteza de criticism și patruzecioptism: A. Odobescu Am văzut că în Muntenia, din deosebite cauze, nu s-a putut dezvolta un curent critic, ca în Moldova. De aici nu urmează că toți scriitorii din Muntenia au căzut victime exagerărilor novatoare. Un Alexandrescu, un Bălcescu, un I. Ghica au rezistat contagiunii. Dealtmintrelea, criticismul moldovenesc, care a luptat împotriva curentelor extrem novatoare din toate părțile locuite de români, nu și-ar fi ajuns scopul dacă n-ar fi dat rezultate și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
caută, analizând geneza formelor culturii în România oglindite în operele scriitorilor mai importanți dintre 1840 și 1880, precursori ai doctrinei poporaniste, înțelese drept cultură pentru popor. Burghezia munteană în ascensiune, explică el, și-ar fi însușit grabnic noutățile și chiar exagerările, în vreme ce clasa boierinașilor din Moldova, revoluționară și ea, dar înfrîntă în lupta cu boierimea, a reprezentat, prin simpatie, interesele claselor apăsate, mai cu seamă interesele țărănimii. Este, prin urmare, creatoarea spiritului critic, reprezentat de M. Kogălniceanu, G. Asachi, C. Negruzzi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
concepții s au revigorat în secolul XX, atât prin violența comunistă, cât și prin bunele intenții, prin tendința de hipercorectitudine (politică!) a democrațiilor occidentale. Să nu uităm, însă, zicala care spune că drumul spre Infern este pavat cu bune intenții. Exagerarea concepțiilor egalitariste poate duce, uneori, la anihilarea încă din faza inițială a personalităților și, deci, la întreruperea progresului omenirii. Cap. II - Copilul cu dizabilități - ce este diferit? Motto: ALBATROSUL Charles Baudelaire Adesea marinarii, voind să se desfete, Atrag pe punți
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Pogoneștiul este un sat care a cunoscut din plin progresul, deoarece se află în imediata apropiere a municipiului Bârlad), tradițiile pot fi cunoscute și cultivate în tot ce au ele mai frumos. CERAMICA DE BRĂDEȘTI Ceramica poate fi considerată, fără exagerare, drept unul dintre factorii determinanți ai civilizației umane, iar meșteșugul său și tehnicile aferente își au începuturile în zorii preistoriei. Plămădirea lutului și alcătuirea unor noi realități după trecerea sa prin botezul focului, după ce a trecut prin cel al apei
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
prin căldură uscată. Aceasta nu este, deci, o vindecare, ci numai o Înăbușire a reumatismului. Ea se depărtează natural mai cu greutate decât reumatismul și presupune, așadar, o Încărcare laterală stângă, pe care dacă o dovedim, atunci putem spune fără exagerare că sunt suspectate reumatismul și podagra (guta). Pericolul mai mare este atunci când survine și Încărcarea dorsală cu boala de rinichi, deoarece rinichii nu funcționează atunci regulat și, În consecință, rămâne În corp o cantitate Însemnată de materii, care de altfel
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
orice caz, nu poate constitui etalonul unei shakespearologii marxiste, cel puțin atât timp cât există excelenta monografie al lui Jan Kot, cu totul ignorat, pare-se, de Wellek și Warren. Critica marxistă actuală, în ansamblul ei, a încercat și încearcă să depășească exagerările perioadei interbelice. Apoi Garraudy, Gaetano Dalia Volpe, Ernst Fischer și atâția alții necitați nu sunt oare tot critici marxiști și încă de prestigiu ? Dezbaterile aprinse din presa noastră literară au certificat necesitatea unei critici care să aibă în vedere în
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
a poziției lui Wellek și Warren o constituie și modul în care pun ei problema sociologiei. Nu numai că cei doi autori nu resping principiul dependenței urnii scriitor de o anumită clasă ori de un anumit grup social (deși unele exagerări se strecoară în evaluarea spiritului aristocratic în literatura engleză ori rusă, cf., p. 135), dar chiar remarcă, cu regret, faptul că studierea acestei dependențe se află încă la început, afirmație susținută de cercetările lui Lucien Goldmann, dar și de amploarea
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
prin reflex segmental sau suprasegmental, cu rolul de a menține homeostazia prin contracții sau spasmele musculaturii scheletice, reacții glandulare, vasomotorii, cardiovasculare și respiratorii, răspunsuri endocrine multiple; secundar, conștient, cortical, proporțional cu experiența emoțională a durerii, afectivitate, răspuns operant caracterizat prin exagerarea comportamentului dureros, verbal sau non verbal. Bonica și Chapman identifică noțiunea de "percepție dureroasă" care Înglobează componentele individuale ale comportamentului dureros și ale nocicepției. Pragul la durere În legătură cu aceste două componente se definește și pragul dureros. În 1957 Beecher a
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
fi somatotopizată și integrată doar la nivel talamic, studiile ulterioare au dovedit că ablația girusului postcentral determină creșterea marcată și imediată a pragului durerii față de stimulii sosiți de pe suprafața centrolaterală a corpului, stare care este urmată frecvent și rapid de exagerarea unor eventuale dureri preexistente, ca și de accentuarea durerii prin stimuli ce depășesc pragul crescut pentru durere (Mountcastle, 1980 citat de Badiu, 1986). S-a precizat de asemenea că există o reprezentare soinatotopică a durerii În girusul postcentral iar hiperpatia
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
suportat.” (articol scris la moartea poetului; este posibil ca Scipione Bădescu să fi fost să-l vadă pe Eminescu în spital, pentru că am văzut și alte persoane din Botoșani venite aici în vizită, de pildă primarul urbei, Hasnaș.) Se cunosc exagerările lui Scipione Bădescu, redactorul de la Curierul român din Botoșani care și cât timp a stat poetul în urbe (9 aprilie 1887 - 9 aprilie 1888) a scris prăpăstii despre boala sa. Din această „vulgară de Boala și clamațiune”, însă, G. Călinescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Azi sunt convinsă că nu i se întâmplă nimic, căci l-a dus doctorul la plimbare.” Nu este pentru prima dată când aflăm că poetul refuză medicamentele. În curând, însă, vom afla că și doctorul Isac bea cam mult. Desigur, exagerările Hanrietei trebuie luate ca atare. Vinul îi era recomandat lui Eminescu, câte o litră pe zi, vezi mai sus; cât rachiu ar fi putut bea el cu acel „bonjurist” încât să-i fie cu adevărat rău?! Mai degrabă, sora sa
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fie trași la răspundere. Să nu mă înțelegeți greșit (înțelegeți-mă greșit!), dar (contradicție) se înțelege de la sine (încercare de a forța interlocutorul să fie de acord) că oficialitățile din guvern trebuie ( După părerea mea) să stea deasupra oricărei bănuieli (exagerare pentru a obține acordul). Sincer, aceasta este părerea mea despre problemă! (în alte probleme nu am fost sincer. ) Ei bine, (etalarea frustrării) tot ceea ce putem spune (părere ostilă) este să mulțumim Cerului (exagerare) pentru metalimbaj, căci altfel majoritatea politicienilor ar
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
părerea mea) să stea deasupra oricărei bănuieli (exagerare pentru a obține acordul). Sincer, aceasta este părerea mea despre problemă! (în alte probleme nu am fost sincer. ) Ei bine, (etalarea frustrării) tot ceea ce putem spune (părere ostilă) este să mulțumim Cerului (exagerare) pentru metalimbaj, căci altfel majoritatea politicienilor ar trebui să-și caute alte profesii. Nu este surprinzător nici faptul că pentru a-și exercita metadeprinderile atât de mulți își aleg profesii juridice. ÎN REZUMAT Pentru a fi eficientă, conversația trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
jucător din cadrul clubului pentru că până acum nimeni nu te-a învins. Care e secretul tău?" Un agent comercial care telefonează unui posibil client pentru a-i cere o întâlnire poate folosi liniștit acest tip de compliment, care chiar dacă este o exagerare, e totuși compliment și îl face pe client să râdă. Prin aceasta CUM SĂ PRIMIM COMPLIMENTELE Atunci când începem să facem altora tot mai multe complimente, vom începe să primim și noi tot mai multe. Dacă vrem ca aceste schimburi pozitive
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
față de rival. Individul poate extinde aceste sentimente și asupra persoanei care îl preferă sau îl protejează pe rivalul ipotetic, găsind-o vinovată de protecția rivalului. Ultimatumul dat prin acest complex este "el sau eu" și este spus cu impulsivitate și exagerare. O formă compensată a acestui complex se exprimă prin înțelegerea situațiilor de cuplu, familiale, sociale, ca și rivalitate, dezvoltându-se astfel un puternic spirit de competiție, făcând să fie distrusă corectitudinea sau spiritul de echipă. O astfel de persoană preferă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
sexe. Amândoi au fost „eretici” prin excelență, căci au negat existența unui Zeu suprem și au denunțat inutilitatea și caracterul crud al sacrificiilor. Între doctrina lui Mahăvīra și cea a lui Buddha există însă și semnificative deosebiri. Astfel, extremismul și exagerarea mijloacelor austere, ascetismul radical, a făcut ca secta jainistă să nu depășească hotarele Indiei, în timp ce buddhismul prin caracterul său tolerant și mai moderat, s-a răspândit în peste jumătate din continentul asiatic. Apoi, Mahăvīra susținea doctrina karmavăda, despre eficacitatea actului
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
noua Constituțiune. Acesta este un timp foarte scurt în teorie; iar în practică, când lucrurile merg rău, cinci ani de anarhie sunt îndestul pentru a dezorganiza și a pierde o țară întreagă. Cine ar putea zice că aceasta este o exagerare? Oare nu am văzut momentul unde principele domnitor era să părăsească tronul, fiindcă licența și anarhia domneau în țară? Oare Puterile mari garante, cari au dat patriei noastre atâtea probe de bunăvoință și ne-au încuviințat toate cererile noastre, oare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
facă să privească Lumea mare cu ai săi, 90 bucureștii de altădată 53. Aluzie la fanteziile puriste și italienizante referitoare la limba română propovăduite de I. Heliade Rădulescu după 1840 (v. Paralelism între limba română și italiană, 1840) precum și la exagerările unor cărturari, mai ales ardeleni, care prin eliminarea unor cuvinte de origine străină și printr-o ortografie etimologizantă voiau să dea limbii române un caracter latin pur (v. Dicționarul limbii române de A.T. Laurian și I.C. Massim, 1871-1876). S-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
slugi și rândași, bucătărese și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai sus (și care aprecia, cu exagerare, că în „târgul Moșilor“ s-ar fi aflat atunci 200 000 de persoane), scria concluziv în editorialul nesemnat, dar care ar putea să-i aparțină lui Cezar Bolliac: „Nu, cocoanelor elegante, domnilor consuli și domnilor străini veniți invitați și nein
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Enășoae, Ioan Popovici, un student (Simion și nu mai știu cum), profesorul Alexandrescu. Toți au evocat o (mare) personalitate locală, didactică și culturală. Dar singur studentul a surprins o notă distinctă a adevăratului Alistar, amintind de ironia sa. În rest, exagerări proprii „orațiilor funebre”, menite să amplifice o tristețe care nu era generală. S au căutat diverse apropieri simbolice, mai mult sau mai puțin inspirate. Cineva a dedus că moartea lui în vacanță e un semn de discreție, parcă spre a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mică enciclopedie”: politică, literară, artistică, socială etc. În doi, în trei, în patru, ilustrăm ideea de diversitate, controversăm, ne plasăm divergent față de o chestiune sau alta. E genul în care mă ambalez și arunc uneori (o spun fără pic de exagerare) o profuzie de informații pentru adunarea cărora cheltui și bani, și timp. Cuprins de elan, fac cadouri din cunoștințele mele. Ulterior, cînd îmi dau seama la ce risipă m am expus, mă consolez (aidoma ardeleanului din bancul cu tichetul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]