2,397 matches
-
critice și interpretării textelor. 3.2. Specificul exegezelor în domeniu De-a lungul timpului, creația eminesciană a atras atenția unui număr impresionant de exegeți români și străini, fiind abordată din perspective și cu instrumente variate. În contextul unei atari bogate exegeze, este greu de crezut că se mai pot găsi căi inedite de interogare a obiectului sau domenii ale operei care să nu fi fost investigate. Cu toate acestea, publicistica eminesciană continuă să rămână, cu rare excepții, un domeniu abordat tangențial
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cât și de natură subiectivă, vizând impactul personalității unor exegeți, situație ce a generat preluarea necritică și promovarea fără rezerve a judecăților lor de valoare. Apropierea de opera eminesciană poate părea o întreprindere aventuroasă pentru orice cercetător, date fiind multitudinea exegezelor și autoritatea unora dintre interpreți. Ce șansă mai poate avea un cercetător să acceadă la lumea de sensuri a textului eminescian? Ce posibilitate există să străbați platoșa de judecăți formulate de-a lungul timpului în legătură cu creația geniului? Cum să nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
punctelor de convergență, a liniilor de continuitate, amputând înțelegerea adecvată a scrisului eminescian. Prezentarea principalelor modalități de reflectare a publicisticii eminesciene în spiritul critic al generațiilor posterioare a vizat identificarea constantelor înregistrate la nivelul receptării, a formulelor recurente ce caracterizează exegeza eminesciană în diacronia ei. Abordarea și valorificarea publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații a condus la confirmarea sau reevaluarea judecăților anterioare, dar identificarea unor constante la nivel de receptare este posibilă prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
analizelor anterioare. Propunerea unei noi abordări a publicisticii eminesciene, care să depășească "redescoperirile vulgar-conținutiste"168 și punerea între paranteze a epocii pe care o exprimă articolele jurnalistului, are ca punct de plecare recenzarea principalelor atitudini pe care le-a manifestat exegeza eminesciană până astăzi. Parcurgerea literaturii de referință relevă oscilația interpreților între două atitudini extreme: pe de o parte, înregistrăm tendința de supralicitare a tot ce a dat pana poetului, de cealaltă parte, identificăm poziția detractoare, de contestare a oricărei valori
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ambele atitudini sunt condamnabile din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivel de interpretare: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio nu oferă soluția unei apropieri adecvate de creația poetului. O altă tendință, manifestă la nivelul exegezei jurnalisticii eminesciene, are în vedere excerptarea tendențioasă a unor fragmente din corpul articolelor și formularea, pe baza acestora, a unor judecăți de valoare mistificatoare privind gândirea politică a gazetarului. Aprecierea de reacționarism, formulată de critici precum Dobrogeanu Gherea și Eugen
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
astfel interpretările ulterioare pe tema naționalismului radical și a xenofobiei jurnalistului. Interesul pentru realitățile prezentate de articolele eminesciene, pentru capacitatea acestora de a oferi tabloul unei epoci extrem de agitate în planul politicii internaționale și naționale, reprezintă o altă dimensiune a exegezei. În acest sens, principalul editor al creației lui Eminescu, Perpessicius, afirma: "imaginea cea mai variată și cea mai autentică a contemporaneității lui Eminescu se oglindește în ziaristica lui și îndeosebi în aceea a sextenatului de la Timpul. Istoria României, în toate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român"193. Păcatul eludării contextului social, istoric, politic al scrisului jurnalistic eminescian și erijarea publicisticii în matrice absolută a creației lui Eminescu sunt doar două din tarele care au vitregit exegeza în materie. "Trebuie să vorbim, din când în când, și despre un Eminescu care e în sală. Este bine să-l luăm uneori din icoană, să-l facem să coboare din Olimp și mai ales să-l scoatem din ospiciul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
raportare la fiecare dintre polii situației de comunicare pe care o presupune publicistica poetului și identificarea relațiilor, a potențialului semnificativ pe care îl manifestă articulațiile întregului. 3.3. Etape în activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu O problemă ridicată de exegeza eminesciană vizează continuitatea atitudinilor, concepțiilor și, implicit, a limbajului publicistic de-a lungul celor șapte ani de activitate jurnalistică. Lectura articolelor relevă transformări, schimbări de direcție, nuanțe la nivelul expresiei jurnalistice și al subiectelor abordate, dar și linii de continuitate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pace de la Berlin (1878), care impune României ca preț al recunoașterii Independenței, abolirea articolului 7 din Constituția de la 1866, prin care li se interzice evreilor care nu sunt de rit creștin, dreptul de a dobândi cetățenie. Un alt neajuns al exegezei eminesciene constă în preluarea necritică a unor judecăți de valoare fără acoperire în textul articolelor: "Publicistica eminesciană, pe cât este de "citată", blamată sau înălțată, pe atât este, în fapt, de puțin cunoscută pe text și în context. Mai nimeni nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la Eminescu, materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"231. În acest sens, lectura contrastivă a creației beletristice și a celei publicistice relevă o serie de mijloace comune și înclinația spre retorism, specifică întregului limbaj eminescian. Exegeza eminesciană consacră pagini numeroase recurenței unor teme, imagini, motive, expresii în poezia și publicistica eminesciană, apropierile dintre cele două domenii relevând încă o dată organicitatea scrisului eminescian. În fond, și creația literară și publicistica sunt moduri de manifestare a personalității creatoare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sau ale unor cuvinte mai vechi, al căror sens original se demonetizează în practica discursivă curentă. Eminescu susține de la tribuna paginii de ziar adevărate "prelecțiuni populare", menite să faciliteze accesul cititorilor la subiectele dezbătute. Concluzii Dacă în ceea ce privește creația literară eminesciană, exegeza se dovedește extrem de generoasă, în cazul publicisticii, literatura critică este net inferioară ca volum. Faptul este generat pe de o parte de apariția relativ târzie a unei ediții integrale a publicisticii (ultimul volum de publicistică din ediția Perpessicius apare abia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
același timp o mostră a stilului jurnalistic al vremii. 4.3.2.Orizonturi ale receptării Între toate domeniile de activitate ale lui Eminescu, publicistica are o situație aparte: cu cât interesul publicului pentru scrisul jurnalistic al poetului crește, cu atât exegeza în domeniu se îndepărtează de sensurile acestuia. În încercarea de a surprinde profilul spiritual al gazetarului, interpreții sunt atrași de amănunte biografice sau de impactul unor etichete (antisemit, xenofob, naționalist, reacționar) preluate necritic și fără verificări în planul scrisului eminescian
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o atitudine fiziocratică față de "clasa sterilă"282, G. Călinescu își exprima în 1946 speranța că lucrurile vor fi puse la punct în această privință. Din păcate, la peste un secol de la moartea poetului, asemenea acuze mai pot fi întâlnite în exegeza eminesciană. Cert este că gazetarul nu era exclusivist în judecarea evreilor, declarându-se în repetate rânduri împotriva violenței față de aceștia și lăudând meritele lor în plan economic. Diferențele înregistrate la nivelul receptării publicisticii eminesciene sunt explicabile, în parte, prin eludarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
însemnările pe care le face însuși autorul, atât în cadrul textelor jurnalistice, cât, mai ales, în manuscrisele rămase ca semn al frământărilor și preocupărilor sale. Care sunt rațiunile care stau la baza activității jurnalistice eminesciene? reprezintă o întrebare cu ecou în exegeza specifică. O astfel de interogație propune Dan Mănucă într-un articol din Cronica: Ce îl va fi atras totuși pe Eminescu în politică? Oare numai simpla și fireasca obligație a unei meserii, gazetăria, bine remunerate? Oare numai simpla pasiune pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reciproce atât la nivelul expresiei verbale, cât și la cel tematic. Dincolo de limitele unui astfel de demers analitic, care se rezumă la cuantificarea inventarului lexical pe clase semantice, procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a permis nuanțarea judecăților radicale pe care exegeza le-a formulat de-a lungul timpului în legătură cu gândirea politică eminesciană. Naționalismul, antisemitismul, xenofobia, reacționarismul dobândesc o lectură particulară, în lumina problematicii epocii eminesciene și a specificului discursului publicistic cultivat în acele timpuri. Folosirea unor instrumente noi de analiză, aparținând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
precum lingvistică, sintaxă, semantică, pragmatică, favorizează o mai bună înțelegere a structurii și funcționalității limbajului obiect, în cazul nostru a limbajului politic eminescian. Asumarea ca obiect a operei eminesciene poate părea o întreprindere aventuroasă pentru orice cercetător, date fiind multitudinea exegezelor și autoritatea unora dintre interpreți. Ce posibilitate există să străbați zidul de (pre)judecăți ridicat de-a lungul timpului în jurul creației lui Eminescu? Cum să nu fii copleșit de personalitatea creatoare a celui considerat "omul deplin al culturii românești"505
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reliefat existența unor constante tematice (chestiunea evreiască, problemele de politică externă, admirația față de trecut, tarele "păturii suprapuse", situația țărănimii) și accentuarea spiritului polemic, a verbului virulent, care îi va atrage jurnalistului atâtea critici din partea colegilor de breaslă și, ulterior, din partea exegezei. Situate în perioada studiilor vieneze, debuturile carierei jurnalistice a lui Eminescu sunt strâns legate de viața culturală și politică a studenților români aflați la studii în străinătate. Publicistica eminesciană de factură politică este prefațată de un număr de trei articole
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scrisul jurnalistului. Abordarea și valorificarea publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații au condus la confirmarea, respectiv reevaluarea judecăților anterioare, dar decelarea unor invariabile la nivel de receptare este posibilă, prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l operează lectura. Exegeza publicistică eminesciană, net inferioară ca volum celei poetice, nu a fost scutită însă de excese. Încă de la apariția primelor volume de publicistică, se configurează două atitudini dominante de interpretare: pe de o parte, atitudinea encomiastică, de supralicitare a scrisului jurnalistic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și spunem în schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de orice explicație; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"515. Comoditatea unei astfel de atitudini a făcut ca, cel puțin în cazul publicisticii, exegeza să fie extrem de parcimonioasă, iar apropierile critice de jurnalistica eminesciană să fie privite ca un act de impietate 516. Conștienți că "Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
De aici pesimismul profund, care străbate întreaga creație a poetului, înregistrând forme distincte de manifestare: pe de o parte detașarea superioară a Luceafărului și conștiința neîmplinirii, de cealaltă parte, dezamăgirea jurnalistului față de actele prezentului și critica virulentă la adresa clasei politice. Exegeza publicisticii eminesciene a relevat de-a lungul timpului deschideri și limite care așteaptă încă soluții din partea interpreților. Asumarea creației eminesciene ca obiect al cercetării implică opțiunea pentru o perspectivă sau alta, pentru un inventar metodologic sau altul, în funcție de finalitățile investigației
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și le consideră ca pe un document al vitalității Bisericii, care le aprobă, spre deosebire de alte mișcări ambigue. Această temă este reluată și sublimată poetic de Dante (cf. Paradis, XI-XII). Referința la valdezi și umiliați este evidentă. Acest contrast corespunde unei exegeze istorice exacte. Mai mult de atât, Burcard este singurul care menționează numele inițial de «pauperes minores». Acest nume nu este amintit în niciun alt document, el oferind și o explicație plauzibilă a schimbării numelui. Mărturia pare să fie și mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
clasice românești și procesul integrării acestuia în circuitul valorilor spirituale europene. Pentru a înțelege mai bine creația de exil a lui Ovidiu ne vom referi, în paginile care urmează, la enigma relegării și la metamorfoza poeziei ovidiene, fapte controversate în exegezele de profil. ENIGMA RELEGĂRII. Augustus, prin edictul său fulminant, a schimbat destinul lui Ovidiu. Ce fapt a determinat relegarea poetului? Cartea de față, a lui Demetrio Marin, și, mai recent, cartea lui J. C. Thibault, The Mistery of Ovid's
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acestă taină. Teze și ipoteze despre motivele relegătii lui Ovidiu, s-au scris, până azi, peste măsură de multe. Cercetarea lui Demetrio Marin le ordonează și le analizează cu sagacitate, ca într-o patetică anchetă judiciară. Autorul cărții depășește însă exegezele precedente, propunând o interpretare sintetizatoare, în care cauzele morale și religioase se cumulează cu cele politice. Iată cum formulează Demetrio Marin această conjugare a motivelor de exil: Non crediama che ci sia incompatibilita fra le varie categorie di soluzioni proposte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
apă insalubre, lipsă de medici, triburi războinice și, mai ales, de criza necomunicării în limba latină. Evident, toate sunt hiperbole într-un univers imaginar conceput de un spirit mediteranean 33. Istoria receptării poeziei de exil a lui Ovidiu, cunoaște, în exegeza academică, judecăți de valoare inadecvate. Exegeți celebri, în frunte cu R. Pichon 34, au analizat poezia lui Ovidiu prin criterii etice sau retorice, nu estetice. Critica modernă din ultima jumătate de secol, disociind universul literar de referentul său istoric, a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
veac în urmă, este reprezentativă pentru judecarea motivelor care au schimbat destinul marelui poet latin. Cercetările din ultimile decenii (ne referim, îndeosebi, la cartea lui I. C. Thibault, The Mystery of Ovid's exil, Berkeley - Los Angeles, 1964) confirmă concluziile acestei exegeze de referință. Lucrarea are un profil monografic. Întîlnim aici o patetică examinare a dosarului ovidian întru descifrarea enigmei relegării poetului din Sulmona. Tipărirea acestei cărți reprezintă un act de cultură care răspunde unui vechi orizont de așteptare în filologia clasică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]