9,869 matches
-
de diseminare, precum și de sistematizare a cunoștințelor. Aici, noile cunoștințe generate În faza „externalizare” se transformă În semnale analoge sau digitale, adică o formă de cunoaștere „tangibilă”. Practic, faza „combinare” constă În trei procese: a) captarea și integrarea noilor cunoștințe explicite sunt esențiale. Această etapă poate presupune colectarea cunoștințelor externalizate (ex: date publice) din interiorul sau exteriorul organizației și combinarea acestor date; b) diseminarea cunoștințelor explicite se Întemeiază pe procesul de transferare directă a acestui format de cunoștințe, prin folosirea prezentărilor
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
cunoaștere „tangibilă”. Practic, faza „combinare” constă În trei procese: a) captarea și integrarea noilor cunoștințe explicite sunt esențiale. Această etapă poate presupune colectarea cunoștințelor externalizate (ex: date publice) din interiorul sau exteriorul organizației și combinarea acestor date; b) diseminarea cunoștințelor explicite se Întemeiază pe procesul de transferare directă a acestui format de cunoștințe, prin folosirea prezentărilor sau Întâlnirilor (meetingurilor). În această etapă, cunoștințele sunt diseminate printre membrii organizației; c) editarea și procesarea cunoștințelor explicite le fac pe acestea mult mai accesibile
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
și combinarea acestor date; b) diseminarea cunoștințelor explicite se Întemeiază pe procesul de transferare directă a acestui format de cunoștințe, prin folosirea prezentărilor sau Întâlnirilor (meetingurilor). În această etapă, cunoștințele sunt diseminate printre membrii organizației; c) editarea și procesarea cunoștințelor explicite le fac pe acestea mult mai accesibile. În procesul de combinare, justificarea - baza consensului - are un rol important și permite organizației să facă pași concreți pe drumul creării cunoștințelor; internalizarea - reprezintă transformarea cunoștințelor explicite În cunoștințe tacite ale organizației. Acest
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
organizației; c) editarea și procesarea cunoștințelor explicite le fac pe acestea mult mai accesibile. În procesul de combinare, justificarea - baza consensului - are un rol important și permite organizației să facă pași concreți pe drumul creării cunoștințelor; internalizarea - reprezintă transformarea cunoștințelor explicite În cunoștințe tacite ale organizației. Acest lucru presupune ca indivizii să identifice cunoștințele relevante pentru sine printre cunoștințele organizației. Această etapă se materializează prin interacțiunea dintre individ și grup. A Învăța prin a face, instruirea și practica permit indivizilor să
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
presupune ca indivizii să identifice cunoștințele relevante pentru sine printre cunoștințele organizației. Această etapă se materializează prin interacțiunea dintre individ și grup. A Învăța prin a face, instruirea și practica permit indivizilor să acceseze „comoara” cunoștințelor grupului sau organizației. Cunoștințele explicite trebuie să fie Încorporate În activități și practici. Astfel, procesul de internalizare a cunoștințelor explicite readuce În discuție aspectele legate de strategie, tactici, inovații și Îmbunătățire a activității. De exemplu, programele de instruire În cadrul marilor organizații ajută beneficiarii acestora să
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
materializează prin interacțiunea dintre individ și grup. A Învăța prin a face, instruirea și practica permit indivizilor să acceseze „comoara” cunoștințelor grupului sau organizației. Cunoștințele explicite trebuie să fie Încorporate În activități și practici. Astfel, procesul de internalizare a cunoștințelor explicite readuce În discuție aspectele legate de strategie, tactici, inovații și Îmbunătățire a activității. De exemplu, programele de instruire În cadrul marilor organizații ajută beneficiarii acestora să Înțeleagă mai bine organizația și pe ei Înșiși. Se are În vedere un proces de
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
aspectele legate de strategie, tactici, inovații și Îmbunătățire a activității. De exemplu, programele de instruire În cadrul marilor organizații ajută beneficiarii acestora să Înțeleagă mai bine organizația și pe ei Înșiși. Se are În vedere un proces de absorbție a cunoștințelor explicite prin folosirea simulărilor sau experimentelor pentru a exersa cele Învățate. Noile concepte și metode Învățate pot fi puse În practică În situații virtuale. 3.4.4. Spațiul În care se creează cunoașterea Același profesor Nonaka numea locul În care se
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
Cetatea este asemuită cu un text identic cu primul, scris cu „aceleași litere, dar mai mari și pe un fond mai întins”, și prin urmare, mai ușor de descifrat. Se poate susține, prin urmare, că referirea lui Platon, în mod explicit, la condiția sufletului individual în interpretarea pe care el o dă mitului lui Glaucos nu trebuie să ne amăgească: de vreme ce, pentru el, Cetatea este un „suflet mare”, sufletul omului este o „Cetate mică”, iar „textul” ambelor entități este scris cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
astfel că filozofii-regi ocupă două poziții strategic distincte în reflecția asupra modelului Cetății optime: pe de-o parte, ei formează clasa conducătoare, corespunzătoare părții raționale a sufletului; sunt, deci, un element constitutiv al modelului. Pe de altă parte, în chip explicit, tocmai prezența filozofilor-regi este ceea ce asigură „inserția în realitate” a modelului în ansamblu: căci numai dacă o cetate ajunge pe mâna filozofilor, ea poate fi în mod real, efectiv transformată în bine. Se sugerează aici că, de fapt, dacă nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
felul în care Creatorul a construit Universul vizibil ca pe o desăvârșită și bună copie a Universului inteligibil. În ziua următoare, Critias va relua, în dialogul Critias (rămas neterminat), povestirea sa despre Atena arhaică și Atlantida - povestire care, în mod explicit, fusese declarată de Socrate „nu un mit plăsmuit, ci o istorie adevărată” (Timaios). Întreg restauraționismul platonician stă, prin urmare, în această coincidență (care desigur nu este o „simplă coincidență”): Cetatea bună, cea durată cu mintea în Republica, ar fi existat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
receptarea a fost de-a lungul ultimului secol una preponderent politică, însă și aceasta plină de interpretări de pe poziții contradictorii. De exemplu, Popper declară cu convingere că Republica este prima dintre cele mai mari utopii totalitariste de la care, implicit sau explicit, se vor revendica nu numai creatorii fascismului, dar și Hegel, Marx, comunismul și alte curente precum meritocrația, feminismul și multe alte sisteme educaționale cu tentă reformistă profundă. Acest curent de interpretare politică a platonismului în general, dar mai ales a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să nu reținem, în fond, mai ales această ultimă semnificație, părându-ni-se foarte plauzibil ca Platon să fi fost interesat chiar într-un dialog timpuriu de posibilitatea falsului și urmărind o asemenea problemă pe diverse registre până la enunțarea ei explicită în dialogul Sofistul. Ulise rămâne astfel, în acest dialog de tinerețe, o emblemă posibilă a conștiinței de sine manifestă în mod asumat (e(kw/n). Totuși, nu am fi reținut acest dialog ca pe unul major în dilema rostirii falsului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
puterii. Orice formă de exercitare a puterii care aspiră la legitimitate, implică mitizare. Dacă demitologizarea se produce într-un orizont „echipat” cu o tehnologie specifică, mitizarea presupune o artă. Arta mitizează în sensul în care cultivă cu metodă implicitul în detrimentul explicitului. Respingând inovația în artă (pe linia exigențelor platoniciene) și, în general orice derapaj de la linia tradițională, se încearcă strategic evitarea pulverizării unei semnificații direcționate care legitimează un raport de putere determinat. Pericolul pe care îl poartă cu sine orice inovație
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
față de procedurile eficiente de căutare a adevărului. Cuvântul (concept) se pliază mult mai bine pe acea logică binară (adevăr-fals) care, de la Aristotel încoace, întreține orgoliul raționalismului occidental. Nu mai este o simplă presupunere faptul că postmodernul este azi o reacție explicită față de exclusivismul valoric pe care îl implică principiul terțului exclus. Imaginea nu oferă poate „claritatea și distincția” ideilor carteziene dar, în egală măsură nu riscă să rămână aproximată de enunțul reducționist pe care îl presupune orice silogism. Nu este vorba
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
toți adepții lui să devină creștini ar fi necesară doar „schimbarea câtorva cuvinte și idei” (cf. De vera religione, IV, 7). Augustin subînțelege prin Platon și Socrate și pe neoplatonicieni, după cum exclude pe Stagirit (nu subînțeles, ci de-a dreptul explicit). Interesant că Evul Mediu trece într-un con de umbră pe Socrate, ca și pe Platon, de altfel (cf. Karl Jaspers, Oameni de însemnătate crucială, Ed. Paideia, București, 1996, pp. 33-34). Redau în continuare un pasaj din Iustin Martirul și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
platonician, ci profund grec. Cred că despărțirea lui de Platon e de pus în legătură și cu succesiunea la conducerea Academiei care se făcea pe linie homoerotică, și am senzația că Etica Nicomahică (în special cărțile VIII-IX) e un răspuns explicit la felul în care phylia e tratată de Platon. Citez un loc semnificativ: „cei după opinia cărora există o singură specie de prietenie pentru că prietenia admite plusul și minusul acordă credit unui indiciu neconcludent; în fapt, și lucruri diferite ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pedagogic și realismul pedagogic Ă își bazează argumentația pe dinamica și ponderea factorilor ereditate-mediu-educație, în ontogeneză (vezi figura 1). Fără a fi numai atitudini teoretice, scepticismul, realismul și optimismul pedagogic există în mentalitatea și conduita oricărui pedagog și, în mod explicit sau implicit, își fac simțită prezența în conceperea și realizarea oricărui act didactic și educativ. 2. Repere psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltăriitc "2. Repere psihogenetice [i psihodinamice ale dezvolt\rii" Fără a fi singura perspectivă asupra structurării devenirii psihice, promotorii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
utilizat pentru urmărirea și înțelegerea dezvoltării raționamentului moral. Cu titlul de referință doar, semnalăm că stadii psihogenetice pentru dezvoltarea afectivă apar în lucrările de factură psihanalitică, stadialitate care își are punctul de plecare în concepția lui S. Freud). O prezentare explicită, bogat ilustrată cazuistic, este acum și la dispoziția cititorului român (Dolto, F., 1993). În ceea ce privește dezvoltarea psihosocială, cea mai valorificată stadialitate rămâne cea propusă de E. Erikson (1950). Teza centrală a teoriei sale este că potențialul de dezvoltare al individului capătă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
recompense interne) ale comportamentului valorizat pedagogic și social, putem spune că educația a condus elevul pe drumul auto-împlinirii sale. 6. Rolul expectanțelor în dezvoltarea personalitățiitc "6. Rolul expectanțelor în dezvoltarea personalit\ții" Expectanța este probabilitatea subiectivă sau ipoteza implicită ori explicită privind apariția unui rezultat, voluntar sau nu, ca urmare a unui anume comportament; ea are o importanță deosebită în organizarea câmpului cognitiv al persoanei, în procesul de structurare a situației în care se găsește și în alegerea comportamentului ce va
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reprezintă esențialul, care poate permite identificarea caracteristicilor fundamentale și diferențierea acestora. Pe lângă posibilitatea unei cunoașteri empirice, realizată în timpul activităților cotidiene, utilizându-se observații implicite și limbajul comun, există și o cunoaștere sistematică, realizată cu mijloace științifice, mult mai obiective (observație explicită, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele etc.). Cunoașterea elevului trebuie să se realizeze urmărindu-se atât evoluția sa în timp, cât și nivelul de reprezentare a caracteristicilor sale la un moment dat. În primul caz organizarea investigației se va realiza folosindu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Dacă din punct de vedere al procedeelor utilizate nu sunt divergențe majore, acestea apar în legătură cu evaluarea cantitativă sau calitativă a potențialul de învățare. Tendința cantitativă (Brown, Ferrara, 1987). În faza de învățare se furnizează subiectului ajutoare standardizate, care devin din ce în ce mai explicite pe măsura rezolvării sarcinii până la criteriul reușitei. Acest ajutor standardizat și graduat este un criteriu care permite diferențierea subiecților în funcție de capacitatea de învățare. Se caută o măsură cantitativă a efectelor învățării, având ca obiectiv studierea componentelor inteligenței și influența acestora
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Teoria lui J. Piagettc "3. Operațiile specifice ale gândirii. Teoria lui J. Piaget" A. Încă din secolul trecut, filosoful E. Mach a formulat constatarea: „gândirea este un experiment mintal”, intuind prezența în procesul reflexiunii a unor acțiuni mintale. În mod explicit se va referi la ele Edmond Goblot, în tratatul său de logică apărut la sfârșitul primului război mondial. Capitolul referitor la raționamentul deductiv scoate în relief sterilitatea silogismului a cărui concluzie nu aduce nimic nou față de premise. Progresul gândirii, arată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
fragment, e luată în considerare la început. La a doua lectură, se înregistrează o nouă fază: acum desprindem ideea principală din fiecare fragment. În minte ea îmbracă forma unui titlu. Este o deosebire între titlu și idee: aceasta afirmă ceva explicit, pe când titlul dă numai o indicație. De exemplu: „timpul probabil de mâine” este un titlu, dar „mâine va fi timp frumos” este o judecată. În etapa a treia, ideile principale, titlurile sunt organizate și sistematizate formând un plan mintal similar
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
grupe și cele realizate individual în clasă. Apoi, ca metodă principală de predare-învățare a fost instaurată problematizarea sau învățarea prin descoperire. În acest caz preocuparea dominantă este ca noile cunoștințe să nu fie prezentate copiilor în forma lor finală, deplin explicită, ci în situații care să ridice probleme. Reorganizând datele, transformându-le, elevii să ajungă la formularea lor definitivă consacrată de știință (Ausubel, D., p. 569). Faptul de a avea mereu de soluționat probleme nu e singura caracteristică a metodei amintite
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
două modalități: doar prin cuvânt (liniar ca tonalitate, intonație, mimică, într-un cuvânt, ca un robot vorbitor) și apoi în formulă mixtă: cuvânt hotărât, ton ridicat, sprâncene „de amenințare-avertizare”. Veți sesiza imediat diferența în reacția clasei. • Dacă în situația conținuturilor explicite, CNV are un rol diminuat, de regulă, explicativ și ilustrativ, situația se schimbă radical în situația conținuturilor implicite, detectabile mai ales pe calea CPV și CNV; • Între cele trei forme de comunicare se stabilesc anumite relații temporale și de sens
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]