2,365 matches
-
editorialul, iar în dreapta jos, la încheierea lecturii lui, ochiul zăbovește pe unica imagine foto inclusă în număr, reproducere a câte unei opere plastice - o mască mortuară din Nereju, un desen de Rafael cu chipul lui Aristotel, un altul de Brâncuși, „exponent cu prestigiu universal” al unei „sinteze” românești, o sculptură de Michelangelo, o gravură de Goya, fiecare comentată în filele următoare de H.H. Stahl, Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu sau de Dan Botta, I.I. Cantacuzino. Din pagina a doua se deschide suita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
a format puterea-cunoaștere? 2) Cum funcționează puterea-cunoaștere în cadrul societății noastre? Două întrebări dificile, cărora am să încerc să le formulez posibile răspunsuri. Paradigma relațiilor cunoașterii cu puterea rămâne deschisă și cu atât mai puțin depășită de către gândirea din prezent. Istoricii-intelectuali (exponenții intellectual history!) au în natura gândirii lor o serie de concepte abstracte și confuze. Este și cazul lui Foucault, ce a inventat noțiunea de pouvoir-savoir, interpretată în mod straniu de LaCapra 87. În concepția istoricului american pouvoir-savoir e interpretat ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politic totalitar, unde oamenii devin "numere" și "funcții". Regimul politic folosește, de cele mai multe ori, această infrastructură socială în folosul său, al membrilor care-l compun, în detrimentul societății civile. Cele mai bune spitale, școli și alte organisme sunt puse în slujba exponenților de regimuri politice, de "orientări doctrinare", dar mai ales de funcții bine plătite. Așa numitele "nomenclaturi" au existat nu doar în regimurile comuniste, ci și în cele considerate liberale. Criticii societății și ai sistemelor (de putere) sunt marginalizați, puși pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ticăloșit). Astfel, orice atac intelectual, venit "de sus", își găsește finitudinea în prostia spuselor sale și în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența neviciată politic; dezautorizarea unor măști și etichete cu pretenții (politicianiste) de guvernare. Exponenții sistemului ticăloșit operează cu ideea că o minciună bine orchestrată prin grupuri media și autoritarism politicianist! valorează mai mult decât formele de adevăr la care se referă! Bineînțeles că într-o lume intelectuală neviciată politic și civilizată ar fi de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai vizibil și tonal, în cartea A supraveghea și a pedepsi: Nașterea închisorii (1975), dar numai din perspectiva tehnicilor de supraveghere și a posibilităților de control ce au fost proferate de către instituții și prin discursurile "filosofico-morale" difuzate în societate de către exponenții instituțiilor statului politic modern. Într-un mod esențial puterea nu se află în vârful ierahiei, la lideri. Puterea nu se manifestă, întotdeauna, de sus în jos, ci este mai mult o cascadă de efecte și contra-efecte la o serie de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Ar fi în folosul lor să se plaseze într-un spațiu social al neutralității în disputele dintre doi sau mai mulți oameni. Ele nu pot fi pe principiul stalinist! elemente de represiune, mașini impersonale de strivit oameni și destine prin exponenții înregimentați politic. Întreg factorul instituțional este de regândit dintr-o perspectivă pluralistă a exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile puterii-cunoaștere provine și din ipostaza sa de mare luptător
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc ca individul să fie "împotriva statului", pentru că acest stat modern nu a devenit decât o mașină de spălat individualități și de strivit destine, prin atacuri nihiliste venite din partea exponenților sistemului! Regimul politic e cu atât mai criminal cu cât vrea să asimileze anumite individualități, iar în caz advers, de neaderență, să le atace, să le pună pe linie moartă... Marx e un fel de liberal, atunci când îi cere individului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din Metahistory (1973) este greu de regăsit în următoarele trei volume de eseuri, denumite Tropics of Discourse (1978), The Content of the Form (1987) și Figural Realism (1999), în ciuda enunțurilor retorice, hiper-critice și a omniprezenței "ismelor" acest tipic pentru un exponent al intellectual history. Întotdeauna istoricii intelectuali au excelat în "-isme". Aceste formulări intelectuale (în sufixe) nu redau intenționalitatea și concretețea unor cunoașteri ci, dimpotrivă, le acoperă. Dinamica vieții și cea a istoriei nu au nicio treabă cu "-ismele". Ceea ce îi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tendințelor liberalismului, manifestate pe plan european, dar și idei vehiculate în mediile politice românești, îmbinându-le într-o manieră proprie. Astfel, el s-a apropiat și s-a delimitat succesiv de liberalii tradiționali (vintiliști, duciști sau diniști), ca și de exponenții declarați ai neoliberalismului românesc. În studiul intitulat Criza ideii de progres 300, Gheorghe Brătianu analizează evoluția conceptului de progres, noțiune de bază ale liberalismului, nuanțând punctele de vedere exprimate de liberalii români de până atunci 301. Folosind "metoda istorică" de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
totuși, că acest program nu reprezenta adevărata expresie a doctrinei economice a partidului pe care îl conducea, precizând că, rolul sporit al statului în economie "nu pornește dintr-un intervenționism teoretic, ci rezultă din necesitățile practice ale momentului"433. Deși exponent al neoliberalismului 434, în condițiile speciale ale crizei economice care a dezorganizat economia României la începutul deceniului al patrulea, Gheorghe Brătianu propunea, pentru rezolvarea acesteia, soluții care depășeau cadrul general al doctrinei partidului pe care îl conducea, acceptând, asemeni liberalilor
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
românești, de politicieni precum A.C. Cuza și Al. Vaida-Voevod. Georgiștii considerau că formula statului național unitar trebuia să asigure națiunii majoritare un loc dominant în societatea românească, înlocuind cu succes atât conceptele amintite, cât și politica guvernamentală față de minorități 699. Exponent al politicii guvernamentale față de această problemă, Istrate Micescu, președinte al baroului Ilfov, susținea, la rândul său, formule precum "numerus proportionalis", sau "numerus romanus", foarte apropiate de cele susținute de Al. Vaida-Voevod700. Politica guvernamentală era dăunătoare, potrivit georgiștilor, pentru că putea să
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pe o viziune nobilă asupra divinului (pentru filosofi și teologi, mitul va fi asociat cu scandalosul, sălbăticia, spaimele și experiențele primitive); c) identificarea unor sisteme de explicare pozitivă a universului Înconjurător (pentru primii „fizicieni” și filosofi, mitul va fi un exponent al necunoașterii cauzelor naturale, al ascunderii acestora sub haina unor povestiri infantile). Pe măsură ce logos-ul se va specializa În denumirea unui discurs bazat pe analiza faptelor și pe construcția argumentelor, mythos-ul va ajunge să preia sferele semantice opuse, rămase libere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sterilitatea și moartea. Ariciul creează o lume urâtă (râpoasă și deluroasă), dar eficientă, o lume În care contradicțiile (Îndeosebi sus și jos) permit circulația apei și, odată cu ea, dezvoltarea vieții. ș...ț Prin fapta sa, acest animal se manifestă drept exponentul contradicției necesare, al ideii că fără diferențe (și, implicit, imperfecțiuni), că fără mișcare, luptă și transformare, nimic nu poate viețui” (M. Coman, 1992, p. 55). Miturile etiologicetc "Miturile etiologice" Această familie de mituri instituie un continuum Între cele cosmogonice și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a caragialismului care își păstrează în timp esența, impunându-se prin anumite componente ale sale, într-un flux nesfârșit. Se justifică, în consecință, opțiunea noastră pentru o definire globală, care să cuprindă fără părtinire totalitatea constituienților caragialismului extrași succesiv ca exponenți ai acestuia. Acestea fiind spuse, rezultă firesc cea de a doua accepțiune a termenului de caragialism, și anume cea de descendență atitudinală și estetică a spiritului tutelar al lui Caragiale. În mod evident această perspectivă atrage numeroase teme de reflecție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decodării și atrage impresia ca parabola propusă este destul de străvezie. Pe de altă parte, anxietatea transferată asupra spectatorului prin farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta astfel: vina fatală, transferată de fapt asupra
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
omul actual să plutească haotic în gol. Sorescu străbate acest vid pentru a se întoarce la centrul de gravitate uman, care este legătura cu pământul, cu un anumit pământ". Pe acest considerent, Irina și bătrânul ei tată sunt văzuți ca exponenți ai unei lumi cu o filosofie stenică, potrivit căreia viața merită trăită, iar valorile umane trebuie protejate și perpetuate cu orice preț. Discuția dintre tată și fiică, din ceasul în care agonia morții coincide cu cea a nașterii, este semnificativă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ideologie este evidentă. K. Marx, încă din secolul trecut, vorbise de „formele ideologice” ale suprastructurii, între care arta și literatura. Literatura exprimă concepte, idei, concepții de viață reflectate în teme și eroi tipici, modelați ideologic. Eroii literari sunt purtători și exponenți ai unor ideologii. Scheme literar-ideologice sunt întâlnite în teatrul lui B. Brecht. Existența dramei de idei și conflictul de idealuri sunt prezente în teatrul lui Ibsen, Shaw, O’Neil. Existențialismul, prin J.P.Sartre, are finalități identice. Literatura este întotdeauna scrisă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
marelui humor și, în locul lui Solger, l-am preferat pe Jean Paul ca prim teoretician de seamă al humorului. Nu l-am putut situa pe Socrate decît ca pe un îndepărtat (și unic) precursor nu însă și ca pe un exponent integral al marelui humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și maieutica ironiilor sale, pe de o parte, și marele humor (care a apărut cu adevărat abia odată cu Chaucer, în medievalitatea europeană), pe de alta, există o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
1.7. Metoda Frisco Se bazează pe principiul brainstormingului regizat, în sensul că moderatorul atribuie fiecărui participant câte un rol care să-i acopere o anumită dimensiune a personalității. În consecință, pot apărea următoarele tipuri de personaje: 1. Tradiționalul: este exponentul structurilor vechi, rol atribuit celei mai vârstnice persoane din grup. El relevă cu luciditate principalele neajunsuri; 2. Exuberantul se comportă dezinvolt, furnizând cele mai îndrăznețe idei care-i vin în minte. Este ales dintre persoanele tinere și charismatice; 3. Pesimistul
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
competiții între clase paralele, campionate pe școală care să atragă majoritatea elevilor și cadrelor didactice din școala respectivă, constituie cheia în formarea unei tradiții puternice absolut necesare pentru viitorul echipei reprezentative de baschet. Astfel, echipa reprezentativă de baschet va constitui exponentul tuturor activităților sportive extrașcolare. Având în vedere toate acestea se poate spune că formarea și pregătirea echipei reprezentative școlare de baschet (masculină sau feminină) constituie un proces complex de management și, de buna lui desfășurare depinde succesul echipei în competițiile
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
lor, eroii și conflictele pe care le aducea în scenă (...). Succesul piesei Pentru fericirea poporului de N. Moraru și A. Baranga este rodul justei orientări a autorilor către conflictul esențial al vieții într-un anume moment istoric: lupta comuniștilor ca exponenți ai poporului muncitor împotriva regimului burghezo-moșieresc, împotriva regimului fascist și a politicii antisovietice (...). Lipsuri de acest gen există de pildă în piesa lui Mihail Davidoglu Cetatea de foc (în prima versiune), ca și în piesele altor tovarăși ai noștri. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acesta: „Orice om de cultură onest, care a citit Raportul de activitate al Comitetului Central al P.C.U.S. prezentat de tovarășul G.M. Malencov la Congresul al XIX-lea al partidului, va admira negreșit un fenomen necunoscut în viața politică burgheză. Un exponent de seamă al partidului, după ce a examinat toate problemele de stat, începând cu situația internațională, atacă chestiuni de literatură, vorbind despre importanța tipizării și despre genul satiric. Pentru noi, totuși, o astfel de manifestare apare firească. Problema tipicului - zice tovarășul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
concluzia că în satele noastre, cu o populație de 300 până la 500 familii în medie, trebuie să existe 15 până la 25 chiaburi. Calculul cronicarului este însă cu totul eronat. Dacă cei 15-25 chiaburi în medie din satele noastre au doi exponenți în romanul Ogoare noi, atunci restul de cca. 285-475 familii de țărani săraci și mijlocași ar trebui reprezentați, conform regulei de trei simplă, prin 38 de personaje. În romanul lui Aurel Mihale nu apar însă nici pe sfertul acestui număr
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
comunist. Retras cu familia la București, Ion Inculeț a murit de inimă rea, la 18 noiembrie 1940 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu. Academicianul Gheorghe Ionescu-Șișești, aflat la catafalcul colegului său, a spus: „Inculeț a fost în Academia Română un exponent al științei și un reprezentant al potențialului de cultură al poporului român de peste Prut. El a fost chemat în acest for după alți străluciți reprezentanți ai acestui minunat popor. Îi vom păstra veșnică amintire”. Legăturile sale cu Iașul au început
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
direcții de acțiune ale medicinei: medicina profilactică; medicina mediului ambiant (o adevărată medicină a muncii); asistența medicală primară (în teren și a serviciilor de urgență); asistența medicală secundară (în spitale și centrele de reabilitare); asistența medicală curativă (și alternativă un exponent important prin fitoterapie - bio/laserterapie). Ceea ce s-a impus ca un mare adevăr este teza, că sănătatea nu poate fi cumpărată doar prin cheltuieli pe medicamente și spitale, iar educația sanitară individuală este modalitatea cea mai puțin costisitoare de menținere
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]