3,103 matches
-
țin cont de importanța acestui fapt. Dacă am avut dubii În legătură cu decizia mea, dacă m-am gândit uneori să mă Întorc, să fug Înapoi la părinți și la Clinică și să mă dau bătut, ceea ce m-a oprit a fost extazul privat dintre picioarele mele. Știam că mi-ar fi fost luat. Nu vreau să supraestimez latura sexuală. Dar pentru mine a fost o forță importantă, În special la paisprezece ani, când ai nervii tăioși și ațâțați, gata să se lanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a dat întotdeauna certitudinea leșinătoare că am fost odată acolo), iar noaptea vedeam mai clar locuri pe care le uitasem de mult, locuințele unde stătusem până la doi ani, apoi până la patru, la cinci... Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe Paul de Man și Jauss, așa încît o expresie ca 96 "pisicuța mea" prilejuia un eroic excurs în istoria simbolului pisicii de la sumerieni până la Allan Poe și Baudelaire, cărora, se arăta cu satisfacție patriotică, Eminescu le era evident superior. Extaze culturale de acest fel, încă majoritare la noi, nu arată nici admirație reală pentru un autor, nici mândrie națională, ci prostie, pur și simplu, prostie gongorică și provincială. La fel, altădată, Mihail Dragomirescu analizase pe zeci de pagini " Somnoroase păsărele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
despre Securitatea ta, despre Ceaușescu al tău, despre Casa ta a Poporului. Despre câinii tăi, copiii tăi de pe străzi, țiganii tăi. Mîndrește-te cu disidența ta din perioada comunistă. Lasă-ne pe noi să scriem despre dragoste, moarte, fericire, agonie și extaz. Lasă-ne pe noi să facem avangardă, să inovăm, să respirăm normalitate culturală. Singura ta șansă e să exprimi mica ta lume exotică la o mică editură care, eventual, te-ar putea, aici, la noi, accepta. Fiindcă, în definitiv, cui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu Încăpățânare. — Deci care e treaba cu Rumi? Întrebă Diane, singura de la masă care nu știa nimic despre poetul iranian. — E un fel de Shakespeare al persanilor... răspunse Desert Rose cu mândrie. — Un mistic. Scrierile lui inoculează o senzație de extaz, ca un drog, adăugă Kitty. — Ce interesant! se entuziasmă Diane, fidelă consumatoare de iarbă. M-ați făcut curioasă, spuneți-mi mai multe despre el. — Iranian, născut În Afganistan În secolul al XII-lea. Poeziile lui sunt uimitor de moderne! Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am numărul lui de telefon. M-a sunat. Nu l-am sunat Înapoi. Tăcu, se uită În jur, apoi Începu să vorbească afectat, extaziată: — Dumnezeule, e atât de minunaaat! — Ce, expoziția? Întrebă Kitty uimită. Nu i se părea că merita extazul la care era martoră. — Nu! Mâncarea! Privește! Toate restaurantele mari din L.A. au un stand de prezentare! Și e gratis! Erau munți de mâncare delicioasă, Înconjurați de mirosuri ațâțătoare. Oamenii se Înghesuiau să apuce cele mai bune plăcinte cu crab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
noaptea asta. Uitați-vă cum se revarsă prin fereastra asta. E un pictor cosmic, pictează tot, toarnă lumină În loc să se folosească de pensule și de culori și renunță la toate convențiile motivului central, ca Jackson Pollock. A dansat aproape În extaz pe pânze Împrăștiate pe podea, lăsând să curgă culoarea cu un control deplin. Luna plină din noaptea asta. Are viața ei proprie, am Încercat să o las să intre. — De aceea ați stins luminile? Întrebă el. — Da. Vedeți luna? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îndrăgostise de un alt bărbat la fel cum se Îndrăgostise el de ea - fără ca sentimentul să fie reciproc. M-am Îndrăgostit. El tăcu șocat. — Felicitări! Mă bucur pentru tine! zise În cele din urmă, mai degrabă În agonie decât În extaz. Tăcu iarăși. Imediat deveni bănuitor. — Și unde este el acum... astăzi? — La Paris. Cu altcineva. Și sunt cam tristă. Dar m-a inspirat, m-am apucat de scris o piesă În trei acte... prima mea piesă. Am atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a anunțat că va imita. Ea reprezintă jocul suprem al actorului care se joacă pe sine. "Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va trece dincolo de ea; nu va înfățișa corpul în carne și oase, ci corpul în stare de extaz, și, în timp ce va răspândi un spirit viu, se va drapa într-o frumusețe de moarte"11. Ca și Craig, Emil Botta este conștient de primejdia afectării, dar fără a reuși să o evite ("Unii poate vor vedea, pe nedrept, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vezi... zise el uitându-se pe cer, Cassiopeea e tot acolo, ca și Andromeda și Perseu... și vor fi mereu tot acolo... ca și Orion. Il vezi... Sus, sus de tot.... Cât e de frumos !” Se minuna el căzând în extaz. Povestea lui e scurtă. Să ți-o spun. Cică, un pământean vestit vânător, în timp ce vâna în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos !” murmură ea fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți !” murmură Iorgu și el cuprins de extaz. ”- Crezi în destin... în soartă ?... îl întreabă ea direct. Ce e destinul, ce e soarta ?!” și se lipi mai mult de el. După o clipă de ezitare, Iorgu îi răspunse. ”- Da !... Simplu vorbind, da, cred! Vezi, tu, Fata, totul este
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spăimântate, negrele lor discuri. Ci pe noi, schimbații mai presus de îngeri, Vipiile sacre slobozi azi ne lasă... Doar atât să spunem, tari, fără de-nfrângeri: Noi copiii Slavei, ne’nturnăm acasă... ” - Ce frumos!... Sublim de frumos!... murmură Iorgu căzut în extaz. Oare, unde le-am citit, unde?!... se întrebă el. Ah, da, da!... mi-am amintit. Era târziu... Se chinui să adoarmă dar, somnul tot nu-l prindea. Și , fără să știe cum s-a pomenit cu Biblia, Cartea Cărților, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiască 72 a fiarei. Privindu-l în ochii rotunzi ca niște pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cum teroarea crește în mine până la infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
motiv vag. Ca și cum s-ar fi simțit mai viu în albastrul întunecat al oceanului. În apropierea rechinilor se înălța propriul sentiment vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când Beppo tocmai se pregătea să plătească și să plece, ochii lui au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și se uită din nou la bilet. „Plec ca să mă gândesc la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază povestind despre lipsurile ei și-și provoacă extaze de autocompătimire. Wilt parcă o auzea și acum dondănind despre afurisitul ăla de manager de bancă și despre cum ar fi trebuit să se mărite ea cu el în loc să se lege la cap cu un bărbat care nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se sărutau. Gingășia și langoarea cu care ea se lipea atunci de el, și care aveau atât de mult din gestul somnoros al unei fetițe care-și îmbrățișează mama, mi se păreau atitudini inexistente în realitate, lumi aurii, grele de extaz și emoție și suferință, lumi în care nu aș fi fost în stare să respir nici o secundă. Și totuși sufeream ca un câine în momentele acelea, mă simțeam din nou exclus, rămas pe dinafară, oprit de la o experiență terifiantă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a început să spună rugăciunea clar și nefiresc de convingător. Pe deasupra, mai făcea și crucea într-un fel aparte, cu pioșienie, cu ochii închiși, aplecându-se ca un actor și dându-și apoi capul pe spate pentru a privi în extaz icoana atârnată pe peretele clasei. S-au auzit imediat niște chicote, căci toți bănuiau că Egorov glumește. Bănuiala a devenit certitudine când chicotele izolate s-au contropit într-un hohot de râs general. Iag și-a întrerupt rugăciunea și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am întors capul către ea, am observat că plângea. Lacrimile îi curgeau în neștire. Gulerașul alb era umed. M-a cuprins un val de duioșie și inima-mi bătea cu putere. Doar ea îmi dădea stările acelea de bucurie și extaz. Și-a culcat capul pe umărul meu și am stat așa îndelung. Și-a strecurat mâna în palma mea. Ce-ți fac copiii? Am tresărit. Pentru o clipă uitasem de toți. Începuse să-mi vâjâie capul. Cred că nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă, învârtindu-și ca o morișcă vârful alb și privind cu ochii albaștri, de lapte, la Ana. Ana îl privi în extaz, îl luă în brațe, cățelușul o lingea cu limbuța lui roz pe față... Era o dragoste la prima vedere! Toni, care observă scena, era mulțumit de spectacol, gândind poate: "domnișoară, eu am stăpânul meu, ăsta micu' e al matale"! Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
străină, iar dintre sponsori nu lipsea, din nou, "Hotelul Irbis"! Mihai alesese o piesă de mare virtuozitate și audiție Imperialul lui Beethoven. A cântat magistral, la final chiar și Președintele se ridică în picioare și aplaudă, iar sala era în extaz. Scena se umplu de coșuri și buchete de flori. Bis și iarăși bis. Mihai mai execută o piesă de Enescu și, în pauză, a fost invitat în loja oficială pentru a fi prezentat Președintelui. Acesta îl felicită pentru concert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
103 O alegorie cu anonimul provincial / 107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI DIN ZIARE / 127 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (I) / 129 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) / 133 Politica fostei Securități în anul 1990 (I) / 137 Politica fostei Securități în anul 1990 (II) / 145 Descentralizarea angajamentului public / 155 Câteva dintre principiile Memorandumului în dezbatere publică / 161
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI DIN ZIARE / 127 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (I) / 129 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) / 133 Politica fostei Securități în anul 1990 (I) / 137 Politica fostei Securități în anul 1990 (II) / 145 Descentralizarea angajamentului public / 155 Câteva dintre principiile Memorandumului în dezbatere publică / 161 Un gest pur teatral... / 171 Informatorii lor și ai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
proaspăt periat, cu pantaloni proaspăt călcați, toți, cum zic, stând ei acolo, în rândurile acelea frumos aranjate, și privind la steaua singurătății cu ochi păgâni și plini de suferinți. Partea a doua Tăieturi din ziare Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (I) În preajma unor posibile greve în mediile didactice a venit vremea să încercăm să privim dincolo de sloganurile demagogice, hilare deja, de felul "învățământul prioritate națională". Suntem de acord că există problema constrângerilor bugetare și că sectorul educației este cel
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
era mereu același: teoria ca teoria, dar pe noi, nu-i așa, practica ne omoară. Această zicală proletcultistă nu mai ține: stăm rău la teorie și de aceea nici cu practica nu ieșim la liman. Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) Așadar, în mare parte, "lumea dascălilor" nu este pregătită pentru reformă. Este adevărat, pe de altă parte, că și ministerul este la fel. Altfel nu se poate explica inexistența unei politici coerente de pregătire profesională, dar și civică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]