6,056 matches
-
remorcă, plină cu Cleopatre și faraoni, parcată chiar în spatele mașinii mele. M-am întors s-o anunț pe Sheryl, dar ea ieșise deja pe ușă. • • • Ultima adresă pe lista lui Millard era North Orange Drive, numărul 1611, un motel cu fațada de stucatură roz, plasat în umbra liceului Hollywood. Când am parcat în fața clădirii, Koenig încetă să se mai scobească visător în nas și-mi făcu semn spre doi bărbați care citeau ziarul pe treptele de la intrare. — Mă ocup eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care mi le aminteam din ultimele meciuri de profesionist. Imaginile începeau să prindă contur. Apoi la orizont apăru cvartalul 11.00 de pe Ventura Boulevard și am dat peste femei combinate pe bune cu alte femei. The Swank Spot avea o fațadă de cabană din bușteni și o ușă dublă, batantă, ca a unui saloon din filmele western. Interiorul era îngust și slab luminat. Mi-a luat mult timp până să mă obișnuiesc cu întunericul. Când ochii mi s-au adaptat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
demarat. South Alameda, numărul 1701, se afla în zona industrială din estul L.A.-ului, la vreo doi kilometri distanță de închisoare. Cinci minute mai târziu am găsit adresa - un depozit enorm, înconjurat de alte depozite la fel de mari, dar singurul cu fațada luminată: CARMANGERIA KOUNTY KING - ÎN SERVICIUL COMUNITĂȚII DIN L.A. ÎNCĂ DIN 1923. În timp ce parcam, am claxonat. O ușă de sub firma luminoasă se deschise. Am stins farurile și l-am văzut pe Fritzie Vogel cu degetele mari vârâte sub curea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o caravană de mașini de poliție fabricate prin anii ’30, care trecea pe străduța cu bordeluri apoi am intrat pe o stradă paralelă cu plaja și iată-mă în fața secției de poliție. Cândva fusese biserică. Ferestrele aveau gratii, iar pe fațada albă din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe gazonul din față era instalat un reflector. Când am coborât din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe Betty, să mă mai împac cu ea. Am trecut pe lângă o cutie de scrisori pe care scria T. GILFOYLE, apoi am urcat la etaj. Am sunat la ușă. Dinăuntru se auzea muzică. M-am uitat pe singura fereastră a fațadei și am dat de un întuneric beznă. Apoi de dincolo de ușă se auzi o voce bărbătească și blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să discut cu clientul meu În particular. După asta, vă vom ajuta cu demersurile dumneavoastră. — Nu așa funcționează, zise Insch Încruntându-se la avocat. Nu ai nici un drept legal să discuți cu nemernicul ăsta Înainte. Tu ești aici doar de fațadă. Se aplecă spre el aproape atingându-l. — Eu conduc spectacolul, nu tu. Moir-Farquharson Îi zâmbi calm. — Domnule inspector, spuse el pe tonul cel mai conciliant, cunosc foarte bine capriciile legii scoțiene. Dar, ca un semn al Încrederii, vă cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
destule pe cap. Dar se simți vinovat aproape imediat. Bietul om Își pierduse fiul. Putea măcar să-l sune Înapoi. Simțea cum Începe să-l doară capul. — Spune-i că mă ocup de asta când mă-ntorc, da? Ieșiră prin spate. Fațada sediului poliției era luminată În Întregime, iar reflectoarele camerelor de televiziune scoteau totul În relief. Erau cu duzinile. Poza Hoitarului avea să fie În toată țara până la sfârșitul zilei. Și nu conta că era sau nu nevinovat, până mâine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre ele nu se obosiseră să deschidă În dimineața aceea. Se părea că magazinele turistice, sălile de jocuri și saloanele cu Înghețată nu vor avea parte de prea multe vânzări. Dar Miller și Logan erau postați la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene criptice. Fuseseră incizate adânc în piatră, ca să reziste de-a lungul mileniilor. Dar sensul lor rămânea de nepătruns. Germanicus puse mâna pe umărul fiului său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am trecut prin cel de-al șaselea și cel de-al cincilea și am ajuns la nivelul al patrulea, am văzut gravat numele lui Kheops. Atunci am înțeles că Ab-du e mult mai vechi decât marele edificiu magic, cu patru fațade și fără locuri de trecere, cel mai mare construit vreodată de oameni, pe care voi, grecii - tot în glumă -, l-ați numit pyramis, adică tort; dar numele său sacru este altul... Continuând să cobor, am văzut că temeliile lui Kheops
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa face el de obicei? Oare glumea cînd a zis că e hipersensibil la critici sau că, după părerea lui, această carte — indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de reverențios și de sclipitor pentru ca apoi — bam! — ca la o apăsare de buton să redevină ticălosul îngâmfat de care vorbea toată lumea. Se uită la ceas și văzu că mai avea o oră până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ura biciușca de călărie, dar Îi plăcea claxonul Packard-ului. Cel puțin, acesta acoperea zgomotul tunurilor sau urletul sirenelor care anunțau raiduri aeriene la Londra și la Varșovia. Se săturase pînă peste cap de războiul din Europa. Jim se uita la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek care, le cerea chinezilor să facă sacrificii tot mai mari În lupta Împotriva japonezilor. O lumină slabă, reflectată de un tub de neon defect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană de soldați chinezi Îl depăși pe Jim În Avenue Pétain, strigînd lozinci În aerul plin de zgomote. Mărșăluiră mai departe, bătînd stîngaci pasul pe loc sub fațada barocă a Cazinoului Del Monte, apoi alergară pe lîngă stadionul de curse de ogari, o armată de hamali În uniforme portocalii și pantofi sport după model american. LÎngă stația de tramvai, În Avenue Haig, sutele de pasageri rămaseră tăcuți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai-ului, vorbindu-le despre casele frumoase, pline cu mese de billiard, whiskey și bomboane de ciocolată cu lichior. Dar Își dădu seama că Basie și Frank așteptam să se lase Întunericul. Curînd după ora șase, lumina se risipi de pe fațadele clădirilor de apartamente din Concesiunea Franceză. Cei doi marinari Își ridicară geamurile. Frank ieși de pe Bubbling Well Road și o porni spre cartierele chinezești neluminate din nordul Shanghai-ului. — Frank, mergi În direcția greșită, Încercă Jim să-i spună. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umărul lui, gata să-l arunce În drum. — Am putea merge la mine acasă, zise Jim. E și mai luxuriantă. — Luxuriantă? Basie savură cuvîntul În aerul cenușiu. Se uită la casele din jurul lor, la frontoanele În stil Tudor și la fațadele albe moderne, la replicile de castele și la acele hacienda cu acoperișul de țiglă verde. Se urcă În camion și Închise portiera. — În regulă, Frank, o să aruncăm o privire la casa lui Jim. Înaintară pe sub copaci și o cotiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
idee În minte. Dar aici, În iarba Înaltă dintre clădirile În ruină, se simțea apăsat de o povară nefamiliară. Pentru prima oară, apreciindu-și inerția, Jim stătea culcat lîngă cursă. Un avion se ridica de pe aeroportul Lunghua, profilîndu-se clar pe fațadele galbene ale apartamentelor din concesiunea franceză, dar Jim ignoră avionul. Soldatul de lîngă Kimura striga la copiii care se jucau În balconul sălii de Întrunire. Kimura se Întorcea spre Îngrăditura de sîrmă. Cerceta suprafața canalului și mănunchiurile de trestie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al doilea cartof. Sub el, arcada avanscenei fusese bombardată și transformată Îmtr-o grămadă de moloz și grinzi de fier, iar peisajul expus acum vederii semăna cu o panoramă pe un ecran de cinema. Spre nord erau casele din concesiunea franceză, fațadele lor reflectîndu-se În cîmpurile de orez inundate. În dreapta lui Jim, rîul Whangpoo ieșea din districtul Nantao al Shanghai-ului, albia lui imensă străbătînd ținutul părăsit. În fața lui era aerodromul Lunghua. Pista de ciment era situată În diagonală pe Întinderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Împărțite. Jim făcu un pas Înainte, ținînd cutia de lemn În mînă, iar pantofii Îi străluceau În soarele fierbinte de pe Yangtze. Făcu semn cu mîna către sergentul japonez și o porni hotărît pe drumul de țară, privind țintă spre fațadele galbene ale clădirilor cu apartamente din concesiunea franceză, care se ridicau ca un miraj din canale și orezării. Ghidîndu-se după roiul de muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marcaj Încă se Întindeau În Întuneric. Vehicule avariate ale armatei erau parcate În șiruri drepte - camioane găurite de șrapnele și cisterne de combustibil, tancuri fără șenile, autoblindate ce trăgeau fiecare cîte două tunuri de artilerie. Jim se uită fix la fațada parcă ciupită de vărsat a stadionului. Fragmente de bombe dislocaseră bucăți de ipsos alb, iar caracterele chinezești originale, care proclamau puterea Guomindangului reapăruseră ca niște lozinci amenințătoare, care atîrnau ca reclamele deasupra cinematografelor chineze din Shanghai Înainte de război. Intrară Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tunurile ei antiaeriene Încă Îndreptate spre cer. Jim cercetă cu privirea hangarele ruinate, căutîndu-l pe pilotul kamikadze, părîndu-i rău că nu putuse să se revanșeze pentru mango. La doi kilometri spre răsărit, era stadionul olimpic de la Nantao. Caracterele chineze de pe fațada găurită de gloanțe, celebrînd generozitatea generalissimului Chiang, se ridicau și mai vii deasupra parcării, de parcă dispăruta Chină feudală s-ar fi Întors să-și ceară drepturile. Camionul coti, alunecînd peste bordură. Dintr-o toană, locotenentul Price se Îndreptase pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
blană, domnule Tulloch, și nici whiskey. Doar o mulțime de scaune și mese de sufragerie. Locotenentul Price Îl Împinse pe Tulloch la o parte. — Mese de sufragerie? Crezi că am venit aici să luăm masa de prînz? Se uită la fațada stadionului, de parcă albeața ei răpciugoasă era o provocare la adresa pielii lui palide. Jim evită țeava puștii Îndreptată spre capul lui. — Erau bufete și dulapuri. — Dulapuri? se băgă Tulloch Între ei. Locotenente, asta ar putea fi ceva. — Bine... Price se calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părea sumbru și amenințător, un loc prevestitor de rele. Aici văzuse strălucirea după explozia atomică de la Nagasaki. Lumina aceea albă Încă mai atîrna peste șoseaua marșului lor de moarte de la Lunghua, aceeași lumină pală pe care o putea vedea pe fațada de cretă a stadionului și pe pielea de groapă de var a locotenentului Price. Gonind muștele cu un exemplar din Life, Jim ședea pe șasiul unui camion. Studia o fotografie a unor marinari americani care ridicau steagul În vîrful muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Se opriră să tragă spre bărbații care fugeau, dînd drumul unei salve de gloanțe. Jim deschise ușa camionului și se urcă În cabina șoferului. La douăzeci de metri de la intrarea În tunel, Tulloch zăcea În praful alb care căzuse de pe fațada stadionului. Locotenentul Price alergă pe lîngă el spre șirul de camioane, cu fața ca o lanternă care cerceta pămîntul. Aruncîndu-și bandajele, el sări gardul din jurul parcării și se aruncă În orezăria inundată din partea cealaltă a șoselei. Ofițerul chinez mai trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pacific pentru a da populației din Shanghai o idee despre războiul care tocmai se terminase. Jim coborî ultimele trepte ale pasarelei mișcătoare, uitîndu-se În sus la imaginile tremurate, care abia puteau să facă față firmelor de neon și luminilor de pe fațadele hotelurilor și cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din Shanghai și Îl termina acum sub aceleași imagini care se repetau - mitraliori ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fost, cum am spus, fericit să mă aflu aici. Unde ai locuit la început? La o familie? Într-un adăpost? Adăpost. Un alt cuvânt reconfortant. Dar cum altfel puteai numi Marseilles? Nu mai era un hotel, în ciuda literelor sculptate pe fațadă, doar una dintre stațiile marelui tur al mizeriei; un loc zgomotos care se prăbușea, unde se opreau oamenii de 40-50 de ani care nu aveau să învețe niciodată engleză, pentru că se temeau de poveștile pe care le-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]