3,430 matches
-
aurul lui") nu avea vreo o dorință. Această remarcă nu are legătură imediată cu evenimentele descrise în acel context, dar, prin materialitatea și subtilitatea ei socială, nu se arată a fi nici rodul unei minți bolnave, cu alunecări subite spre fabulos și haotic. Întocîndu-ne la conotațiile ei neașteptate, sîntem nevoiți să constatăm că motivul financiar ar fi putut fi foarte bine mobilul uciderii unui stăpîn bogat de către servitor și, intuindu-l, "psihopatul" lui Poe îl menționează îngrijorat, asemenea oricărui om perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de pe Ariel la profesionalismul și maturitatea de pe Grampus și, ulterior, Jane Guy. Surprinzătoare este însă natura faptelor prezentate. Dacă la început acestea sînt însoțite de nenumărate detalii științifice, menite să le verifice autenticitatea, spre sfîrșit, ele cresc în dimensiunea lor fabuloasă și abundă în elemente supranaturale. Oricine observă diferența uriașă între maniera științifică, scrupuloasă, cu care naratorul prezintă cauzalitatea tuturor incidentelor neobișnuite pe care le trăiește în cala vasului Grampus din prima jumătate a romanului și stilul exaltat, aproape oniric, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale celei ilustrate de Căpitanul Ahab. În plus, să nu uităm, prozatorul însuși a lucrat mulți ani ca navigator (inclusiv, transoceanic!). A fost marinar, între altele, și pe o balenieră. Neașteptat cu adevărat este că scriitorul extrage din aceste aventuri fabuloase foarte puțin epic "de acțiune" așa-zicînd, arătîndu-se preocupat mai curînd de o tematică pe cît de nouă, pe atît de puțin atractivă pentru publicul american al veacului al XIX-lea. Monstrul acvatic "Moby Dick" devine, pentru Melville, o metaforă extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unei castități absolute. Frank, prieten al lui Guy, o curtează pe doamna Peverel, dar încercările lui sînt sortite eșecului, atît timp cît femeia speră într-o răsturnare de destin. În aparență, "răsturnarea" are loc atunci cînd Domville moștenește o avere fabuloasă de la un văr pervertit moral. Administrarea banilor impune renunțarea la monahism și începerea vieții domestice. Peverel simte că a sosit și vremea sa. Totuși, familia lui Domville încearcă, prin manipulări, să impună acestuia o soție "de neam", catolică și aristocrată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bucăți. Conotația ascunsă se leagă de personali tatea multiplă (pînă la a trăda chiar o ușoară schizoidie!) a marelui prozator. Dacă pentru cei mai mulți dintre contemporanii noștri, inventatorul (estetic) al "mașinii timpului" rămîne doar un (într-adevăr, fascinant) explora tor al fabulosului epic, pentru societatea britanică a sfîrși tului veacului al XIX-lea și, cu precădere, a primei jumătăți din secolul XX, el a fost un intelectual complex (filozof de stînga, fabian, mare orator, publicist, teoretician al relațiilor de putere, etc.) și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Day și Ravelstein, ne oferă spectrul singular a unor lumi total diferite, istoric vorbind, deși complementare prin viziunea unificatoare a aceluiași autor. În mod similar, nuvelele din volumul de față (re)compun o Americă a "momentelor cruciale", ce se îmbină fabulos de la primii ani ai veacului trecut, prin conflagrațiile mondiale și marele crah capitalist, pînă la debutul postindustrializării. Liantul tuturor "palierelor" istorice rămîne Bellow însuși, în postura unui "observator" jamesian care nu irosește nimic din bogatul și, în egală măsură, complicatul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Sammler's Planet). Într-un dialog prelungit, din interiorul familiei Fonstein, se conturează, gradual, povestea lui Billy Rose care, în timpul răboiului anti-nazist, realizează o adevărată "filieră" de ajutorare a evreilor europeni (de către cei americani), sub masca "showbiz"-ului derulat la fabuloasa arenă new yorkeză Madison Square Garden. Discuția cazului devine însă mult mai complexă, abordînd aspectele delicate ale evreității din cele trei mari spații geografice Europa, America și Asia (narațiunea continuă și în intervalul postbelic, după 1950, în noul format stat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
narativ", ilustrat de povestea ca atare, bizară și terifiantă, a fetelor Lisbon, crescute într-o familie retrasă, din suburbia americană a anilor șaptezeci. Ele reprezintă un mister în sine, trezind fascinația băieților de prin vecini, care țes în jurul lor istorii fabuloase și dădătoare de fiori. Pe de altă parte, ne confruntăm cu un insolit tip de "voce narativă", în spatele căreia se ascunde un "reflector" colectiv (băieții în cauză, mesmerizați de cele cinci surori Lisbon și împărțiți, cronologic, între un timp actual
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede volumul tinerei și, mirat, îi cere să-i citească o poezie. John Grammaticus (lovit de partenerul lui Baxter) are o intuiție fabuloasă. Îi cere nepoatei să citească "poemul său favorit" (în fapt, nu se referă la un text al lui Daisy, ci la victorianul Dover Beach/Țărmul Dover, al lui Mathew Arnold, poezie învățată pe dinafară de nepoată, în copilărie, chiar de la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ficționale, menite să supraviețuiască mult timp în subconștientul comunitar european. Dimen siunea miraculoasă a Americii nu dispare nici mai tîrziu, cînd semnele sale culturale sint reperabile tot în sfera mitologicului: turnul din sticlă și oțel ca semiotică a Babelului, prezența fabuloasă în istoria mondială, experi ența "tuturor posibilităților", eliberarea ontologică ș.a. Dialogul cultural s-a focalizat astfel pe exacerbarea repre zentațională și devierea legendară. Realul a devenit, neștiut, ficțional. Se poate spune, prin urmare, că, invers decît marea majoritate a civilizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pornind de la stereotipul că ei vin dintr-o lume (comunistă) superi oară măcar în plan etic -, cei doi scriitori se lasă "anexați", pe măsură ce intră în interiorul marelui continent, de acest "Nou Canaan" care îi învăluie, fără voia lor, în mreaja mythos-ului fabulos și inexplicabil (complet diferit de logos-ul asumat inițial, prin natura lor pozitivistă, de autori), întocmai precum sirenele homerice își împresoară victimele cu cîntecul lor ireal de seducător. Odată captivi în "visul american", ei nu mai scriu un jurnal de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a localnicilor grabnic socializabili, deschiși, necondiționat, spre comunicarea cu străinii ș.a.m.d.), cei doi scriitori nu au cum să nege, gradual, evidența. Au pătruns într-un univers fascinant, a cărui "realitate" trece de limitele conceptului ca atare, mișcîndu-se către fabulos și oniric, intrînd adică, fără echivoc, în spațiul mitului și al ficționalului. Intuim aici fascinația oricărui newcomer pe pămînt american, newcomer poziționat față de Noul Canaan nu ca față de o societate, ci mai curînd ca față de un mit. Călătoria scriitorilor spre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cu unele inadvertențe și momente false ale narativității, nuvela, prin expresia sa, își salvează mult din calitatea artistică. Trăsătura caracteristică a nuvelelor și romanelor care pot fi încadrate într-o a patra variantă stilistică este reprezentată de deplasarea narațiunii spre fabulos. Autorii avuți în vedere, Ion Pop-Florantin și George Baronzi văd istoria timpului foarte îndepărtat ca întrepătrunsă cu basmul, în special cu ceea ce reprezintă, în cadrul acestei specii populare, evaziunea în fantastic. În cazul acestor romane și nuvele, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în cărțile populare de tipul Alexandriei, unde împăratul dă șfară în țară pentru a se găsi viteazul, vraciul sau cărturarul în măsură să poată soluționa criza amenințând regatul său. Motivul eroului salvator apare, cu structură similară, și în contextul deloc fabulos al Țărilor Române aflate în criză culturală identificată, și a cărei soluție nu va mai fi nașterea miraculoasă a moștenitorului sau uciderea zmeului, ci oferta sapiențială cartea/ scrierea, precum în splendidul fragment din predoslovia la Carte românească de învățătură, 1646
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pururea izvor de viiația în veaci nescădzut și nesvârșit."58 Dincolo de frumusețea imaginilor construite, probabil inconștient, în oglindă, prin activarea unui fond ancestral latent 59, rămân semnificative, pe de o parte, această trăire a realității imediate după ritmurile și modelele fabulosului exemplar și unic (susținut și de insertul de tip narratio din structura discursului retoric al predosloviei), pe de alta, permeabilitatea unor medii ce se alimentează reciproc: cultura populară și cultura cultă, fantasticul și istoria trăită zi de zi, în desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care seamănă cu un înscris. Dacă înfruntarea ar fi câștigată de erou, atunci capul de ivoriu și-ar revela înțelesul său ascuns și ar umple lumea de "fericire deplină", dând vieții "un sens precis, adevărat" (p. 209). În spatele psihodramei acesteia fabuloase, în care eroul își înscenează propriile perplexități și aspirații, se găsește codificat sensul ultim, visat, al unei interpretări fericite a absurdului lumii. Scrisul figurează ca metaforă a atingerii unei lizibilități totale a realului, o lizibilitate care nu poate fi, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Histoire d'Oh 158 "Friedrich Nietzsche o fi Halal?" 162 En Garde... Feel it! 166 Un capăt de lume 172 Toamna celor 555 175 Dragostea, poveste veche... 179 Născut? Ba nu, făcut... 183 Tăcerea umbrei 186 3. CRONICI DIVERSE 191 Fabulosul destin sau nevroza Amélie 193 Istoria se îneacă la mal 198 "Scriu pentru 300.000 de oameni..." 201 Cercul cojilor de portocală 204 Vizitatorul de peste Ocean 208 Lupi și rîndunici 213 Dialoguri pariziene 216 Timpul scrisorilor 221 Zarurile aruncate au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ocol provocator exprimat sub mască și suprimarea vorbirii bărbatului pentru ca femeia să se poată exprima fără piedici, iată drumul întortocheat, plin de renunțări și revelații, pe care ni-l propune scriitorul afgano-francez. Syngué sabour este piatra răbdării răsturnată, acea piatră fabuloasă pe care, potrivit legendei persane, o așezi în fața ta pentru a-i spune în șoaptă toate secretele, toate durerile tale, zi de zi, seară de seară... pînă ce explodează. În vreme ce războiul face ravagii la Kabul, o tînără femeie își veghează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
familială și publică, în sfîrșit liniștită, ea dispare pentru toți, mai puțin pentru omul ei care, la final, aduce o ofrandă simplă și sublimă Celui care a permis unei străfulgerări amoroase să dureze: "Mulțumesc", regăsind începutul care deschidea deja poarta fabulosului: "Și eu am căzut într-un vis." Houellebecq este imens de departe și foarte aproape în același timp. În mod curios, și el le omoară pe eroinele romanului său; această constanță sadică le răpește pe Christiane și Annabelle chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
codurilor societale nu a putut fi niciodată cu adevărat remediată, iar modelul civilizațional pierdut nu a fost pe deplin înlocuit cu altul la fel de viabil. Dar cine, dintre noi, are puterea sau căderea de a măsura responsabilitățile istorice? 3. Cronici diverse Fabulosul destin sau nevroza Amélie Nu e vorba despre delicata Amélie Audrey Tautou și nici despre drăgălașa comedie romantică franceză din 2001, ci despre o altă fragilă Amélie, Nothomb după numele ei belgian și aristocratic de familie, fată de diplomați născută
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe rînd toți călăreții și se întorc din drum cu excepția unuia care continuă să galopeze, avînd astfel iluzia că simte răcoarea valurilor. În proza contemporană, ca și în lumea de azi, calul își estompează imaginea și devine un animal aproape fabulos.
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
a sufletului, chiar dacă uneori, Theodor Răpan ne plimbă pe sub un cer de stele reci. Cu mască sau fără mască, iubirea Își face jocul până la capăt! Într-un dans, ca și ritualic, prin poeme separate, sau unite Între ele de ilustrația fabuloasă a Aurorei-Speranța Cernitu, Theodor Răpan duce firul basmului său până la capăt. Asistăm fără voie la o inițiere masculină la care participă martori, personaje mai mult sau mai puțin mitice. Senzualitatea clipei, În care dragostea pare aproape lumească, este redată cu
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
unei creaturi care-i va distruge deopotrivă pe el și pe cei dragi lui este atât de fertilă imaginativ, încât monstrul devine, printr-o stranie contaminare terminologică, el însuși Frankenstein în conștiința publicului nespecialist 28. În cele din urmă, succesul fabulos al romanului 29 s-ar putea datora faptului că, după cum sugerează Northrop Frye, sâmburele său nu marșează în sens ficțional, ci existențial. Criticul canadian afirmă următoarele: Povestea nu este, cum se spune adesea, precursoare a science fiction-ului: este, mai degrabă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
suicidare. Dar să nu anticipez. Este evident, încă de la debut, substratul de basm al nuvelei, căreia i se aplică un strat viguros de identificare descriptivă de sorginte realistă. Rezultatul este un tablou rural descris convingător, nu vidat de tușe ale fabulosului straniu: În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. [...] Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care numai necuratul trăgea brazdă cu coarnele". Sugestia diabolicului este augmentată prompt, într-o rescriere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
epică a nuvelei, insistând și asupra caracterului eminamente vizual al descrierii: "Exemplară sub raportul viziunii și al comunicării, Moara lui Călifar propune un sistem de convenții asociate cu finețe și cu simțul nuanțelor. Hiperbola intervine pentru a da dimensiuni necesare fabulosului (moara, lacul), iar timpul se relativizează după modelul basmului. Se impune stăruitor o viziune plastică; receptarea naturii, a peripețiilor evocate se face vizual (subl. în text), certificând o coordonată a eposului" (1972: 84-85). Vizualul prezent la Galaction nu se reduce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]