4,085 matches
-
Cuvîntul Creator fiind echivalentul unui cîmp de energie pură, încărcat de semnificațiile unei informații pure), din semnele materiale (substanțial-energetice) deja create, mai apoi. Oricum, o atare "anamneză" pe care Creatorul trebuie să i-o fi îngăduit creaturii încă din clipa facerii sale, îi va descoperi omului că de la bun început a fost înzestrat și cu germenele unor vicii posibil a se manifesta în multiple forme, ale minciunii inclusiv. Pentru că, dacă n-ar fi fost așa, nu s-ar fi povestit... Urmărind
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poată înțelege și respecta sensul poruncii adresate lui: "Poți să mănînci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreșit" [Facerea, 2:16, 17]; pentru ca Adam să poată numi în mod adecvat toate viețuitoarele lumii rezultate în urma actului de creație divină. Faptul că Adam a fost capabil de performanța numirii viețuitoarelor pămîntului nu presupune implicit și concluzia că omul ar fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pare să sugereze fragmentul: "Și Domnul Dumnezeu, care făcuse din pămînt toate fiarele cîmpului și toate păsările cerului, le aduse la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa că toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam" [Facerea, 2:19]; sau, așa cum consemnează o altă variantă a textului biblic [Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, f.a.]: "Și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele" [Facerea, 2:19]. Sintagma "acela
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le va numi Adam" [Facerea, 2:19]; sau, așa cum consemnează o altă variantă a textului biblic [Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, f.a.]: "Și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele" [Facerea, 2:19]. Sintagma "acela-i era numele" sugerează în același timp două lucruri: "dreapta potrivire a cuvintelor-nume", așa cum argumenta Platon în dialogul Cratylos, respectiv consemnul de utiliza cu constanță am putea spune "pentru vecie" numele dat ființelor în contextul vieții
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată, dintre exterioritate și interioritate. O anume unitate caracterizează totuși această situație primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de facerea lumii "după chipul proiectului divin". La nivelul existenței edenice, această relație este mult mai puternică decît aceea care se va instaura ulterior în viața mundană a omului, mult îndepărtată de arhetipurile originare. Tocmai în această "îndepărtată apropiere" se va ascunde
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nou "CINE": arhetipul "eternului feminin". Femeia a fost concepută de Dumnezeu în urma constatării că, pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Adam nu avea un "ajutor de potriva lui": Nu e bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el" [Facerea, 2:18, 20], își spune Dumnezeu. Concret, modelarea "magică" a femeii este realizată de divinitate prin următoarele operații: " Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam" [Facerea, 2:21-22]11. Actul facerii femeii generează cel puțin trei motive arhetipale pe care creația colectivă le-a prelucrat în felurite variante: a) Actul "suspendării" de către Dumnezeu a conștiinței masculine, pentru a putea modela femeia, poate fi considerat un simplu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
somn greu; și dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam" [Facerea, 2:21-22]11. Actul facerii femeii generează cel puțin trei motive arhetipale pe care creația colectivă le-a prelucrat în felurite variante: a) Actul "suspendării" de către Dumnezeu a conștiinței masculine, pentru a putea modela femeia, poate fi considerat un simplu gest de "anesteziere fiziologică". Simbolic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numele comun de "femeie" simbolizează desprinderea sa din trupul bărbatului; căci, așa cum Adam însuși spune: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie [ishshah], căci din bărbat [ish] a fost luată" [Facerea, 2:22-23]. Se regăsește aici mitul arhetipal al androginului, prin care Platon sugera zbuciumul celui hărăzit să își caute întreaga viață jumătatea (partea), pentru a se întregi ca entitate. c) Geneza femeii este legată de înzestrarea ei cu o funcție
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
omenirii căzute în păcat): aceea a procreației prin iubire trupească. Din acest motiv, așa cum sugerează textul biblic, "va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi amîndoi un trup" [Facerea, 2:13]. Ulterior, după ce alungarea din Eden va fi pronunțată, numele comun de "femeie" va fi înlocuit de Adam cu numele propriu de "Eva" (în limba ebraică Hawwah înseamnă în egală măsură "femelă" și "cea care dă viață"). Grație acestei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
natural-biologice" (de maturizare și de înmulțire) și cele de "putere" (de stăpînire). "Creșteți, înmulțiți-vă spune textul biblic umpleți pămîntul și supuneți-l; și stăpîniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pămînt" [Facerea, 1:28]. Simbolistica acestei meniri trebuie asociată tot relației instituite între om și Dumnezeu; căci, înmulțirea omului (nașterea) se va realiza prin desprinderea copilului din trupul părinților tot așa cum Dumnezeu a desprins-o pe Eva din trupul lui Adam, dăruindu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
creadă orice i se spune cu un anume ton, într-un dialog aparent firesc și limpede. * Un astfel de dialog este prilejuit de apariția în scenă a șarpelui, "mai șiret decît toate fiarele cîmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu" [Facerea, 3:1]. Existența acestuia, anterioară celor două personaje umane, simboliza conform mitului biblic prezența întrupată a răului în lume. Diavolul, Satan(a) sau Lucifer înaltul înger căzut își ascundea chipul sub o formă mincinoasă; căci, o minciună implicită poate fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de Satan pentru a ascunde: • semnificația adevăratei morți a omului moartea spirituală pe care ruperea de Dumnezeu o presupune, semnificație infirmată de șarpe printr-o "nevinovată" și aparent adevărată constatare: Atunci șarpele a zis către femeie: "Nu, nu veți muri!"" [Facerea, 3:4]; • consecințele pe care cunoașterea binelui amestecat cu răul, cunoaștere încă nepotrivită pentru stadiul de evoluție a primilor oameni, sînt puse sub semnul îndoielii prin comentariul imediat următor al lui Satan: "Dar Dumnezeu știe că în ziua în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primilor oameni, sînt puse sub semnul îndoielii prin comentariul imediat următor al lui Satan: "Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mînca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele și răul" [Facerea, 3:5]. Tocmai în tactica pe care șarpele o utilizează avem cel dintîi exemplu al pericolului pe care amestecul dintre bine și rău îl presupune. Satan trișează amestecînd adevărul cu minciuna și transformînd acest "amestec" într-un instrument de putere
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărului", cum s-a întîmplat în Eden pînă la apariția șarpelui, sau primează "răul minciunii", cum s-a petrecut ulterior căderii în păcat. Altfel spus, libertatea binelui este ontologic cuplată cu aceea a răului, binele însuși permițînd (nu fără de culpabilizare) facerea răului în libertatate. Singurul lucru care profilactic i s-a îngăduit omului a fost acela de a evalua dinainte consecințele faptelor sale. Judecata reală a lui Dumnezeu sau a semenilor este întotdeauna ulterioară actului (mincinos inclusiv). Gravitatea acestei judecăți este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
alterare a raporturilor dintre om și lume, o extragere a ființei din "sînul firii" în favoarea cercetării ei din afară, în scopul de a stăpîni și poseda deplin natura, prin mistificarea chipul ei. Căci, imaginea biblică a "pămîntului netocmit și gol" [Facerea, 1:2] se regăsește la nivelul tot mai multor fețe ale unui Pămînt posedat de "minciuna tehnologiei"; minciună pentru că, ceea ce azi pare a fi benefic, poate determina mîine, prin dezechilibrele ecologice generate, catastrofale consecințe. Prin această încărcătură semantică, pe care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interpretăm, în acest sens, un relevant fragment din textul biblic: "De aceea femeia, socotind că rodul pomului e bun de mîncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mîncat ... " [Facerea, 3:7]. Așa cum observă Jean Kovalewski, trei pofte vicioase se regăsesc în această atitudine a femeii: posesia trupească inclusiv ("socotind că rodul pomului e bun de mîncat", plăcerea ("plăcut ochilor") și puterea ("vrednic de dorit pentru că dă știința") [1996:153-157
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mult putința de a se hrăni cu efemeritate. Căci, în planul existenței mundane, obsedantul "a avea" s-a transformat în sursă a tuturor celorlalte rele pe care decalogul biblic le va interzice oamenilor căzuți în păcat, începînd de la cel al facerii din sine un idol pînă la poftirea bunului aproapelui. Cum a încercat omul să își mascheze alegerea răului în defavoarea binelui pe care Dumnezeu i-l propusese? Ascunzîndu-se, desigur. Regăsim în formele simbolice ale ascunderii dinaintea lui Dumnezeu expresia unei arhetipale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conștiința păcatului originar s-a instaurat în lume: constatarea efectelor actului comis, prin deschiderea ochilor: Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperămînt" [Facerea, 3:7]; această simbolică deschidere a ochilor echivalează cu înțelegerea de către păcătos a gravei semnificații a actului comis, pe de o parte, a adevăratului chip al lumii, pe de altă parte; or, pentru întîia oară, omul va privi și va
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam și femeia lui de fața Domnului Dumnezeu printre pomii raiului" [Facerea, 3:8]; acest act semnifică tentația celui care greșește de a se retrage din fața celor în măsură să îl dea în vileag; temerea conștientă de pedeapsa divină: "Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam, și i-a zis: "Adame, unde
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vileag; temerea conștientă de pedeapsa divină: "Și a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam, și i-a zis: "Adame, unde ești?". Răspuns-a acesta: Am auzit glasul tău în rai și m-am temut, căci sînt gol, și m-am ascuns" [Facerea, 3:11]; descoperirea păcatului și cercetarea lui: Și i-a zis Dumnezeu: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănînci?"" [Facerea, 3:11]; o procedură de "coborîre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt gol, și m-am ascuns" [Facerea, 3:11]; descoperirea păcatului și cercetarea lui: Și i-a zis Dumnezeu: Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănînci?"" [Facerea, 3:11]; o procedură de "coborîre" a judecătorului cunoscător la nivelul celui pe care trebuie să îl cerceteze se manifestă în acest context; cu siguranță că Dumnezeu cunoștea actul comis de Adam, dar recunoașterea lui explicită de către vinovat reprezintă o
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mîncat". Și a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Șarpele m-a amăgit și eu am mîncat" [Facerea, 3:12,13]; clasicul lanț al slăbiciunilor și circumstanțelor atenuante se desfășoară în acest context; pedepsirea este actul din urmă prin care judecătorul suprem decide gravitatea faptelor celor direct implicați și rostește sentința-blestem pentru fiecare în parte: "... blestemat să fii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să mănînci toate zilele vieții tale!", îi hărăzește Dumnezeu șarpelui; femeii îi spune: Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copiii; atrasă vei fi de către bărbatul tău și el te va stăpîni" [Facerea, 3:16]; iar lui Adam i-a zis: "...blestemat va fi pămîntul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba cîmpului! În
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba cîmpului! În sudoarea feții tale îți vei mînca pîinea, pînă te vei întoarce din pămîntul din care ești luat: căci pămînt ești și în pămînt te vei întoarce." [Facerea, 3:17,18,19]; stigmatizarea constituie motivul însemnării distinctive a oamenilor deja căzuți în păcat, cu care Dumnezeu le va însoți destinul: Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui haine de piele și i-a îmbrăcat" [Facerea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]