2,723 matches
-
evrei se apropiau de chivot: „Să n-aveți a face cu vreo femeie“, le poruncea atunci Iehova. Zile-ntregi, uneori săptămâni înainte de-a ajunge la mare îmi refuz sexualitatea, și asta-mi dă o ciudată voluptate. Fiindcă-n toate fantasmele mele trăiește marea, care-mi inundă craniul și se revarsă din el ca vinul ce se varsă peste buza unui potir. Iar la mare nu fac dragoste decât o singură dată, de obicei în ultima noapte, cu o femeie pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui familie - din care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea, asemenea unui cer vestitor de furtună, puterea imperială. La fiecare popas, mulțimi de oameni adunate spontan îl aclamaseră pe tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius. — Lucrătura Mașterei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi aplecat n-ar fi auzit vreun zgomot. Se trezi și începu să vorbească în gând cu mama lui moartă, îngropată pe cealaltă insulă, mai mică, unde nimănui nu-i era îngăduit să debarce. Mintea lui se învârtea în jurul acelei fantasme, al fumului în care se transformase amintirea ochilor, a gesturilor, a glasului ei. Trecuseră șapte ani de când o văzuse plecând, escortată de pretorieni, punându-și pe umeri șalul acela subțire. Deschise ochii; se iveau zorii. În cameră intră încet Helikon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
voiam cu adevărat să-l ucidem, nici unul dintre noi nu va mai putea ieși pe stradă“. Se gândi îndelung și hotărî: „Va trebui să le spunem romanilor că Împăratul se sperie de orice fleac, că peste tot vede persecuții și fantasme“. Iar colegilor înspăimântați care nu-i dădeau pace le spuse: „Febra aceea i-a afectat creierul; devine un pericol pentru mulți oameni nevinovați. Roma trebuie să afle asta, începând de mâine“. A doua zi însă, Împăratul nu ieși din zothecula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i cu putere mâna, străbătu puntea și o conduse la bord. Ea mergea fără să se uite pe unde pășeau sandalele ei ușoare; își ridicase capul, fiindcă îi ajungea până la umăr, și se uita numai la el, ca la o fantasmă. Așa cum prevăzuse Euthymius, corabia de aur era imobilă; ușoara mișcare a apei dispărea lângă coca ei. Intrară în portic printre umbrele coloanelor. El îi simți brațul și șoldul, pașii mici, repezi, și se gândi că nimeni nu stătuse vreodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
drept scop „căutarea poemului unic, himericul poem total, adică o formă nouă ce transcende diferențele considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese artificial separat de modernitatea raționalist-pozitivistă. Ideea Poemei care îl obsedase pe Macedonski se regăsește și în romane-poem precum macedonskianul Thalassa și Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea sau Rașelica Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și le înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experiențe poetice cubiste (Apollinaire). Nu există, oricum, o „literatură constructivistă” propriu-zisă, așa cum există - spre exemplu - o literatură futuristă sau suprarealistă. Căci futurismul are în prim-plan ritmul, viteza de „aparat Morse” a reportajului poetic, iar suprarealismul are în centru imaginea (fantasma) psihică extinsă la nivelul poemului sau al tabloului. Cu excepția unor experimente extreme și a cîtorva manifeste, nu se poate vorbi nici despre existența unei „literaturi dadaiste” propriu-zise. Dacă acceptăm ideea că există, la Contimporanul din perioada 1924-1927, o dominantă constructivistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
congresul nocturn al acelor o mie și mai bine de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în românește de Alexandru Marcu). Pentru Marinetti, imaginea României este fantasma - puternic erotizată - a unei femei sălbatice, focoase și barbare, posedată în decor futurist nocturn de către eroul civilizator latin. Într-o telegramă citată de către Elena Zaharia-Filipaș într-o notă la monografia sa Ion Vinea, Ed. Cartea Românească, București, 1983, pp. 284-285
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști novatori și independenți, animați de fantasme progresiste, exasperați de inerția paseistă și fascinați bovaric de viteza modernizării industriale. Înaintea plecării ca student la Politehnica din Zürich (septembrie 1915), Samuel Rosenstock era deja pregătit pentru aventura dadaistă (activitatea poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dacă ar fi fost după profesor n-ar mai fi trebuit să se obosească, ar fi pus niște note colegilor și astfel le încheia situația. Ionică era calm, ordonat, spre deosebire de Stani dezordonat, de multe ori neatent, cu mintea zburând după fantasme. Când primeau problema, Ionică începea să o disece scriind rânduit fiecare fază; Stani însă o citea și vedea imediat rezolvarea ei rapidă prin fel și fel de legături și combinații, ce îi treceau prin creier, rezultatul era întotdeauna același! Profesorul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ea. Colegii lui aproape nu se mai vedeau. A mers încet, mărind distanța dintre ei până nu i-a mai zărit. Nu mai raționa, doar își spunea în gând: - Am pierdut- o pentru totdeauna, dar am avut-o vreo clipă? Fantasmele trecutului i-au trecut rapid prin minte. Fiecare mișcare a lui, fiecare răsuflare avea o motivație, Gabriela, însă își dădea seama că acum totul este în zadar iar dacă într-un moment, ar fi avut o șansă, numai el este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu aripa În harpa lăcrimată a ierburilor. Vulturi vin, vulturi vin, pieptul Fantasmelor despică, iar peste grădină Începe un cântec, cine stie, O fi vânt al amiezii, acolo, Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a necunoscutului Astfel ca eu să nu ghicesc Când vreo stea Vorbește de dragostea mea. Semne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Visul dulce al animalelor nu este perturbat de nici un zgomot nocturn. Stelele par a fi slujnicele reginei Luna. Unda argintoasă a stelelor luminează negrii nori. În răsfoirea tristă a pomilor te pierzi. Lacurile încep a-și spune poveștile. Copacii sunt fantasmele negre ale nopții. Florile pline de rouă strălucesc ca diamantele rupte din Lună. Simfonia nopții începe să se audă. Vântul, abia se mai șerpuiește printre crengile verzi ale sălcilor triste. Luna patinează pe cer cu rapiditate. Pădurea își schimbă culoarea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unei realități crude. Lumea ei euforică a fost distrusă instantaneu, la fel ca și inima ei transformată în pulbere, arsă cu răutate din temelii în ciuda agoniei care nu voia să creadă adevărul. Privea cu ochi sticloși, împăienjeniți de plânși de fantasme întunecate, mângâia fără să vrea urma de pași întipărită pe veci în nisipul fin, altădată izvor tămăduitor al iubirii. Un colț al gurii i-a zvâcnit în sus, întipărindu-i pe chip un zâmbet de om epuizat și bolnav. Va
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile virtuale. Acesta poate fi sensul grupării episoadelor narative în trei cicluri: Animus, Anima și Animus și Anima. Psihia umană sugerează această distribuire a textelor prozastice e complexă, multiplă, eterogenă, contradictorie. În ea cooperează, se confruntă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată materiile pe care sunt acum însărcinați să le predea. Eliminarea culturii și degradarea mediului universitar își dau mâna când, sub egida sociologismului și sub titlul de "realitate socială" pentru care elevii trebuie să fie pregătiți, banalitatea cotidiană, comportamentele meschine, fantasmele rudimentare, limbajul mass-media sau analfabeții au devenit norma, și pe aceasta este vorba a o inculca elevilor. Natura cunoașterii care trebuie transmisă și modul acestei transmiteri erau două chestiuni adresate Universității. Modificarea de conținut care pervertește disciplinele tradiționale și le
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea dintr-o existență alta decât a sa, în așa fel încât conținutul care tocmai i-a ocupat cugetul nu mai este produs de el, ci de către aparatul care ia asupră-și tot, furnizându-i astfel imaginile sale, speranțele sale, fantasmele sale, dorințele sale, satisfacțiile sale imaginare, dar care devin singurele satisfacții posibile atunci când existența mediatică a devenit existența reală. Această societate nu este atât a asistaților social, cât a asistaților mintal. Odată cu omnidezvoltarea existenței mediatice și a valorilor sale, cultura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste prag. Străbătură lungul portic, unde dădeau ușile chiliilor. Dante se gândi la ceilalți cinci priori, cu siguranță cufundați În somnul tulbure al minților slabe, somn populat cu fantasmele preacurviei și ale lăcomiei. Apoi se opri, reținându-l cu mâna pe Bargello. — Pentru care motiv m-ai căutat pe mine? Celălalt Își drese glasul. Părea stânjenit. — Fiindcă mi s-a spus că știi carte mai mult decât oricine. Ești poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de simțirile tale ce fermecau văzduhul, răsunând într-un cântec divin. *** Asculți tăcerea sublimă Ce doare sub munții de vise. Și simți cum trupul se scurge Prin jgheabul inimii Lichefiate. Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind că niciodată, de rușine, Nu o vei privi deschis Spunându-i adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în groapa
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă a fantasmelor sale? Dar Eritreea, Gaza, Golanul, Iordanul, Iudeea? Și, mai ales, pe Erwin Gancz scriindu-i din Kibbutz-ul său Înecat de verdeață, la doi pași de granița cu Siria: „Să nu spui niciodată că mergi pe ultimul tău drum. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]