2,714 matches
-
e aici. E cu mine. Nu e mort, e transparent. Imagini de interior În a doua vizită de seară, Ioana ne-a atras atenția mie și Adinei asupra unor detalii din interior care ne scăpaseră - din pricina emoției, dar și a fascinației pe care mătușa de poveste o exercita asupra noastră. Am văzut capul în bronz al Maestrului, sculptat de un artist italian, m-am uitat pe îndelete la cele treizeci de cărți în germană, franceză și engleză scrise despre marele dirijor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ca pe livezile unui Paradis din visul lor minunat în care credeau entuziast și nelimitat; profesorii și toți școliții ajunși la salar erau cumpărătorii frecvenți în librării și toți erau prietenii bibliotecilor înnobilându-se cu lumina cărții și manifestând admirație, fascinație, pentru scriitorii care aveau atâta grijă pentru cuvântul trimis în lume cu certitudinea că va rodi, mai ales în tinerele generații cărora orice popor le încredințează speranța. Citesc pe coperta ultimă însemnarea lui Ovidiu Papadima de pe biletul „eliberării”: „Susnumitul poate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și pentru satisfacerea curiozității (curiositas); prima categorie grupează în general ceea ce este frumos, armonios, aromat, gustos, plăcut la pipăit, adică toate senzațiile pozitive provenind de la cele cinci simțuri, în timp ce a doua categorie se definește prin contrariul lor, ca de exemplu fascinația exercitată de vederea unui cadavru. Augustin trasează o linie de demarcație între uzul pozitiv, orientat către Dumnezeu, al bucuriei simțurilor, și cel negativ, reprezentat de lumea materială. Bucuriile auzului la ascultarea cântecelor bisericești pot contribui la înălțarea sufletului, în timp ce bucurile
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
oprimate, e un militant și un răzvrătit . În acest context, romantismul provoacă translarea răului din spațiul teleologic în cel estetic, altfel spus profită estetic de “caracterul crepuscular” al răului. Dar pe de altă parte, cade în primejdia de a angaja fascinația răului într-o depășire a demersului estetic drept critică a contemporaneității. Pentru demersul noastru, romantismul este important în special deoarece creează terenul propice pentru îmbogățirea teoriei conceptului de urât: Friedrich Schlegel, Jean Paul, Lessing, Victor Hugo sunt scriitori și teoreticieni
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a găzduit mai târziu pe Nero și Hadrianus, iar apoi a căzut în părăsire. A devenit fortăreață în vremea casei de Aragon, însă aveau să treacă cinci secole până să fie transformată în magicul Muzeu al Mării Tireniene. Lacus Averni. Fascinația exercitată de mitul cu privire la acest lac sinistru era atât de mare, încât, după unsprezece secole, un om al Bisericii, Gervasius de Tilbury, profesor de drept canonic și călător pasionat, a scris că “în fundul apelor lui otrăvitoare“ se puteau zări porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceiași jeanși învechiți pe care îi rulase în jos peste fesele tari în timpul actului sexual din mașina condusă de mine. Pe buza inferioară îi apăruse o ulcerație mică, pe care, rozând-o, o deschisese. M-am uitat cu o stranie fascinație la orificiul acela minuscul, conștient de tot mai pronunțata sa autoritate sexuală asupra mea, autoritate parțial câștigată datorită accidentului comemorat de contururile cicatrizate de pe fața și pieptul său. - Vaughan, sunt epuizat. A fost un efort și numai să intru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin Cenaclul „Sburătorul” și prin acțiunea magisterială a mentorului său (trecut, după război, de la faza impresionistă a foiletonisticii militante la impunătoarele sinteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de față, o „estetizare a politicului”; însă Contimporanul, publicație de stînga, consideră că „paralelismele și alianțele” politice au loc după specificul fiecărei țări: „futurismul în celelalte țări nu este necesarmente aliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian Blaga sau cu antieuropocentrismul concepției asupra fenomenului religios elaborată de Mircea Eliade. Regăsim aici, în forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Walt Disney, salutînd totodată cinematografia lui Eisenstein și Pudovkin). Preocupările cele mai articulate privind estetica cinematografică le întîlnim, totuși, la Integral, pe linia comentariilor și studiilor semnate de Ivan Goll, Blaise Cendrars și Fernand Léger, mari admiratori ai lui Charlot. Fascinația poeților suprarealiști pentru „marele mut” (în special pentru filmele lui Chaplin, Man Ray și ale fraților Marx) este o constantă a anilor ’20. În Opera de artă... Walter Benjamin va face o legătură între arta-șoc pentru mase, cinema și transformările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un poème qui personne ne lit; le cinema est plus couteux; il ne peut, sans public payant, exister; c’est dommage que la poésie n’ait pas connu cette entrave fortifiante. L’art d’abord, mais le public ensuite. Această fascinație pentru „filmul pur” se diminuează însă dramatic în 1928, odată cu importarea pe vechiul continent a filmului sonor: „impurificarea” filmului (considerat imagine și gîndire în libertate) de către cuvinte va fi considerată - nu neapărat și de către Fondane - ca o concesie făcută comercialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa Pană și ceilalți, datorează mult fascinației noii arte, ca și reportajele de mai tîrziu ale lui Bogza. Din păcate, nu există nici un experiment cinematografic avangardist în România interbelică. Emulația s-a „rezolvat”, și de acestă dată, în literatură... Criticul francez Michel Carassou insistă asupra crizei spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ieșeană în 1938 și publicat în volumul Principii de estetică (1939), ca și spațiul acordat în Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent - cel mai amplu de care beneficiază un avangardist! -, mărturisește un interes special și, poate, o secretă fascinație pe care criticul o va specula în romanele sale. „E pentru prima oară cînd estetica zisă modernistă, pornind dinspre futuriști și de la Dada, pătrunde în învățămîntul superior pe ușa de onoare”, notează în jurnalul său Sașa Pană despre „Curs...” (v.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Stamate” și cu celelalte ale lui Urmuz” (1998, p. 221). Prin această „psihanaliză” a confuziei lui Călinescu, autorul „Contradicției lui Maiorescu” punea de fapt în evidență ambiguitatea atitudinii călinesciene față de scrierile lui Urmuz. Pe de o parte - atracție, chiar fascinație (dovadă atenția acordată în cadrul a două lucrări „canonizatoare”, dar și promptitudinea recenzării ediției din 1930). Pe de altă parte - atitudine magisterială, condescendentă în aparenta ei „generozitate”. Ceea ce Călinescu „refulează” este tocmai urmuzianismul, dar - după cum se știe - refulatul se întoarce. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
România sfîrșitului de secol al XIX-lea și a sfîrșitului de secol al XX-lea, fie că o privim ca reflex al crizei modernizării, ca efect secundar al noului centralism administrativ (Bucureștiul ca unic pol urban de atracție) sau al fascinației exercitate de Centrul apusean. În prefața primei antologii a poeziei simboliste românești (Antologia poeziei simboliste românești, Editura pentru Literatură, București, 1968 - dacă facem abstracție de antologia „parnasiană” a lui N. Davidescu din 1943), Lidia Bote afirmă analogia dintre avangardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Chantal obrazul aproape fără să scoată o vorbă, fără să pună măcar o Întrebare. Își aminti cum, la vremea adolescenței, frumusețea parfumată a elegantei doamne Pérec o făcea să resimtă cu duritate natura ei necivilizată de fată sălbatică. Înțelese fascinația pe care această femeie sofisticată o exercita asupra lui Nicolas. O instală Într-un fotoliu, se ghemui În fața ei și o scrută În tăcere. Apoi, cu blîndețe, o Întrebă unde era fiica ei, Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de SRPJ din Brest se Încheiase cu varianta accidentului. Presa nu citase numele adolescenților implicați, cu toții minori. Marie Îi ascunsese lui Loïc că descoperise cu ocazia aceea că Nicolas frecventa o sectă, așa-zis druidică, sectă care se folosea de fascinația credulă a tinerilor pentru a se deda unui mărunt trafic de droguri. Își repoșă o dată mai mult că nu se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiecare cotitură. Continui să vin aici să schiez de unul singur, ca să mă pot gândi și să pot fi cu prietenul meu. De fapt, nu știu dacă a fost un accident, cert este că acest ghețar continuă să exercite aceeași fascinație și atracție asupra mea și va continua s-o exercite cât timp voi trăi. Pesemne, continui să vin aici să-mi cer drepturile, ghețarul mi-a luat ceva foarte de preț și eu revin în speranța să obțin sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui imaginară, la fel cum Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la coapsele largi cu formele sale moi și ondulate, la fascinația sa translucidă, rece și devoratoare. Testamentul ghețarului. Fotografia Totuși, o urmă a prietenului meu s-a găsit... Portmoneul său bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în vale, câteva zile mai târziu. Cum a ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spunea că numai din acest loc se poate vedea fereastra, sau cel puțin pentru el acesta era locul. Și când vorbea era atât de încredințat și felul în care o descria era atât de adevărat, încât după șaptezeci și cinci de ani fascinația acestui loc a revenit în același ungher al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iradiind din trupul ei, pătrund În cavitățile oculare, dilatând prin acțiunea căldurii canalele flegmei. E o virtute proprie naturii feminine. Orice femeie bine proporționată care se oferă privirii bărbatului generează aceeași reacție, care stă la originea reproducerii. Însă cum explici fascinația pe care femeia e În măsură să o exercite inclusiv atunci când e absentă? Eu aș jura că numai gândul Antiliei Încălzește mădularele bărbaților, ca și când forța s-ar menține intactă, chiar și atunci când ea se află departe. Prin urmare, fluidele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
virtutea minerală aparține prin natură matricei pietrei prețioase. Femeia, prin frumusețea ei, se mărginește să activeze această virtute latentă care așteaptă doar să fie deșteptată pentru a continua. Acest argument răspunde Îndoielii voastre despre cum poate femeia să Își exercite fascinația inclusiv atunci când e absentă, sau chiar după moarte, precum eu Însumi am experimentat. Voi știți de divina Beatrice. — Așadar, după domnia ta, spiritele iubitoare există cu adevărat. Dar de ce, În timp ce toți oamenii sunt predispuși la reproducere, numai unii dintre ei cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Longa 2012 15 * Aviatori ieșeni; documentar, împreună cu cdor. Constantin Iordache; ed. Ars Longa 2007 ** Volume aflate în lucru: ** Bântuind prin paradis ** Conspirația limbricilor *** Studii și comunicări: ** Istoricul titlurilor nobiliare și a gradelor militare ** Comunicarea, formă fundamentală de manifestare a viului ** Fascinația ipotezelor ** Basmul, doar o poveste de adormit copii? ** Cu umor despre umor și râs ** Infrasunetele între legendă și cercetare împreună cu conf. univ. dr. Cornelia Ursu (Revista de Medicină Militară) Rondelul castelului ruinat Castelul ce-i acum ruine Domnițele l-au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
În ultimele săptămâni, jurnalistul fusese pornit pe șefa mea. Se părea că fusese așezat lângă Vivian la o gală recentă a premiilor literare PEN - destul de aproape cât să poată trage cu urechea, ceea ce, de obicei, era destul ca să alimenteze sentimentul fascinației oripilate. Cu o săptămână în urmă, scrisese despre abordarea publicistică „neortodoxă“ a lui Vivian și despre exodul constant de oameni din divizie - ceea ce, nu mai trebuia spus, o înrăise pe Vivian mai mult decât de obicei. Acum, Grove se lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]