2,422 matches
-
casei și de asigurarea unei egalități de facto între cele două sexe, nu doar a unei egalități formale (Popeanga 2004). Acum este momentul în care feminismul devine dintr-o ideologie compactă o mișcare multilaterală, având în componența sa abordări precum feminismul liberal, cel marxist, cel radical, ecofeminismul și altele (Popeanga 2004). Feminismului valului III apare în contextul extinderii postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Acesta reformulează agenda, îndrepând-o spre un feminism al identităților multiple. Accentul cade pe puterea
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
sexe, nu doar a unei egalități formale (Popeanga 2004). Acum este momentul în care feminismul devine dintr-o ideologie compactă o mișcare multilaterală, având în componența sa abordări precum feminismul liberal, cel marxist, cel radical, ecofeminismul și altele (Popeanga 2004). Feminismului valului III apare în contextul extinderii postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Acesta reformulează agenda, îndrepând-o spre un feminism al identităților multiple. Accentul cade pe puterea femeilor, acesta fiind un veritabil feminism al puterii și renunțând la
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
multilaterală, având în componența sa abordări precum feminismul liberal, cel marxist, cel radical, ecofeminismul și altele (Popeanga 2004). Feminismului valului III apare în contextul extinderii postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Acesta reformulează agenda, îndrepând-o spre un feminism al identităților multiple. Accentul cade pe puterea femeilor, acesta fiind un veritabil feminism al puterii și renunțând la abordarea victimistă anterioară (Miroiu, 2004, p. 79-81). El este o reacție la ideea de postfeminism și are la bază obținerea autonomiei prin
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
ecofeminismul și altele (Popeanga 2004). Feminismului valului III apare în contextul extinderii postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90. Acesta reformulează agenda, îndrepând-o spre un feminism al identităților multiple. Accentul cade pe puterea femeilor, acesta fiind un veritabil feminism al puterii și renunțând la abordarea victimistă anterioară (Miroiu, 2004, p. 79-81). El este o reacție la ideea de postfeminism și are la bază obținerea autonomiei prin valorizarea experiențelor specific femeiești și consideră că situația actuală, în care femeile sunt
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
din motivele pentru care femeile sunt mai înclinate spre viață, având o esență biofilă, iar bărbații au o esență necrofilă, fiind atrași de mecanic și artificial, atracție care se manifestă prin conflict, violență și binențeles război (Miroiu, 2004, p. 164). Feminismul radical a apărut în SUA, odată cu mișcările politice din anii ’60. Deși implicate de asemenea în proteste și manifestații, femeilor din organizațile “revoluționare” li s-au atribuit în continuare roluri specific feminine, neavând acces la procesele prin care se lua
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
2004, 152). Între inițiatoarele mișcării se regăsesc Shulamith Firestone , Kathie Sarachild , Ti-Grace Atkinson , Carol Hanisch și Judith Brown. Acestea au pornit de la înființarea unor organizații precum Frontul pentru Eliberarea Femeilor UCLA (Linden-Ward & Green, p.. 418). O schimbare importantă adusă de feminismul radical a fost aceea că au încercat să se adreseze publicului larg, asigurându-și o largă vizibilitate și că au pus pe agenda politică probleme specifice femeilor, considerate până la acel moment taboo. Agenda propusă a fost una practică ce cuprindea
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
învinovățită pentru ceea ce a pățit, considerându-se că și-a provocat agresorul sau ca s-a expus singură ori datortă comportamentului său ori datorită faptului că se afla într-un anumit loc (Miroiu, 2004, 165). Cea mai importantă contribuție a feminismului radical a fost aducerea pe agenda politică a problemelor specific feminine și atragerea atenției asupra existenței acestora. De asemenea, l-a nivel legislativ s-a obținut protejarea femeilor în fața violenței domestice, încriminarea violului ca vătămare adusă victimei ci nu ca
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
violului ca vătămare adusă victimei ci nu ca lezare adusă bărbatului care „deține” femeia (mai mult, ONU chiar a admis vilolul în timpul războilui ca fiind crimă de război. Violența interpersonală și violența în familie sunt adesea definite prin prisma feminismului, iar discuțiile despre acestea sunt aproape mereu un construct feminist mai ales din cauza studiilor care arată că cele mai multe victime sunt femei, dar și pentru că este mai probabil ca o femeie sa fie agresată (National Violence Against Women Survey). Feministele radicale
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
în Studii și cercetări de istoria artei, tom 44, 1997 Un expresionist transilvănean - pictorul Eugen Gașcă, în Vatra, nr. 11, 1998 Strategies of Professional Integration: the All-Women Exhibitions Bucharest 1916-1927, în Actele Conferinței Internaționale Antropologia secolului XXI, 1999 Modernitate și feminism în arta românească la începutul de secol: expozițiile artistelor pictori și sculptori. 1916-1927, în Artelier, nr. 5, 1999-2000 Histoire, vandalisme et monuments publiques en Roumanie des derniers 50 ans, în Le Patrimoine Culturel Național. Colloque Internațional, Bucarest 2000. Ioan Andreescu
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
mod regulat de la începutul anilor 1960. Ea a primit o largă recunoaștere pentru romanul " Mâna stângă a întunericului", care a câștigat premiile Hugo și Nebula în 1970. Celebra pentru măiestria stilului literar și pentru explorarea temelor legate de taoism, anarhie, feminism, psihologie și sociologie, a debutat ca romancier în 1966 și este considerata una dintre cele mai bune autoare de science fiction și fantasy modern. A câștigat, la toate categoriile literare, zece Premii Hugo și Nebula, cele mai însemnate fiind pentru
Ursula K. Le Guin () [Corola-website/Science/316739_a_318068]
-
lui Carl s-a recăsătorit cu sculptorul și social-democratul Gustav Walther. Tatăl vitreg a avut o oarecare influență asupra atitudinilor politice ale lui Carl. Cu toate că nu a terminat liceul, Ossietzky a reușit să facă carieră ca jurnalist, scriind despre teatru, feminism și probleme legate de vehicule motorizate. Opoziția sa față de militarismul german sub conducerea lui Wilhelm al II-lea a făcut ca Ossietsky să se autodenumească pacifist în 1913. În același an a fost condamnat la închisoare cu suspendarea pedepsei pentru că
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
pentru arta timpului nostru, cel puțin de la Joseph Beuys încoace. Faptul că pentru a face priza la public, adezivul extraestetic folosit de către cei doi Zidaru în lucrarea lor socială este mistica, profeția și transcendența, și nu egologia, drepturile omului sau feminismul(adezive „acreditate”), a făcut ca, adesea, opera lor să fie închisă în limitele tradiționalismului ortodoxist, pe când ea reclamă mai degrabă o lectură sociologică și antropologică decât una simbolist- iconografică. Aceasta pentru că e mai puțin important felul în care arată cutare
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
legendar se îmbină cu vocabularul mundan și cu cel artistic. Silviu Pădurariu (...) Originalitatea remarcabilă a Victoriei Zidaru rezidă în faptul că ea este în întreg spectrul artei românesti actuale- singura artistă angajat antifeministă, cu un progam strict neoconservator, critic la adresa feminismului canonic, de import. Problema fundamentală a lucrărilor sale nu este, cum pare la prima vedere, religiozitatea, simbolismul (neo- sau ultra-) ortodox și nici chiar profesismul. Instalații precum „Spălătoreasa”, „Acoperămintele sfintelor”, „Pietrele noii fundații”, „Vasul curățirii”, „Pomul vieții”, „Covor de primire
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
ortodox și nici chiar profesismul. Instalații precum „Spălătoreasa”, „Acoperămintele sfintelor”, „Pietrele noii fundații”, „Vasul curățirii”, „Pomul vieții”, „Covor de primire” etc. etc., reprezintă ce le mai aplicate și pregnante, chiar opresive cristalizări ale spiritului „reacționar” antifeminist, adevărate manifeste ale recuzării feminismului de pe înseși pozițiile feminine specifice civilizației patriarhale (orribile dictu) autohtone. Jocului de rol (sociologic și estetic) al emancipării feministe, Victoria Zidaru îi opune apăsător, jocul de rol al supunerii și dependenței, al ascultării și umilinței, cu toate conotațiile sale psihotice
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
datorită promisiunii de transfigurare printr-un ritual sacrificial cotidian. Fără doar și poate, în chiar această ecologie umană retardatară este înscrisă , ca și în mișcare beguinelor medievale, o poziționare politică tranșantă care capitulează tocmai femeia, feminitatea, femininul și, mai nou, feminismul. Antifeminismul Victoriei Zidaru propagă un asemenea feminism radical diferit și își asumă o alteritate extremă, fiind o artă politică, militantă,neo-conservatoare și antiprogresistă.Indolența critică față de lucrările sale este explicabilă pe fundalul credinței naive că arta este separată de plitică
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
sacrificial cotidian. Fără doar și poate, în chiar această ecologie umană retardatară este înscrisă , ca și în mișcare beguinelor medievale, o poziționare politică tranșantă care capitulează tocmai femeia, feminitatea, femininul și, mai nou, feminismul. Antifeminismul Victoriei Zidaru propagă un asemenea feminism radical diferit și își asumă o alteritate extremă, fiind o artă politică, militantă,neo-conservatoare și antiprogresistă.Indolența critică față de lucrările sale este explicabilă pe fundalul credinței naive că arta este separată de plitică(credință împărtășită, în lucrările lor, chiar și
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
și își asumă o alteritate extremă, fiind o artă politică, militantă,neo-conservatoare și antiprogresistă.Indolența critică față de lucrările sale este explicabilă pe fundalul credinței naive că arta este separată de plitică(credință împărtășită, în lucrările lor, chiar și de practicantele feminismului canonic local) și că, dacă se apropie de aceasta, atunci trebuie s-o escaladeze dinspre versantul de turtă-dulce al progresului, al bunului-simț și bunului gust... (...)Arta Victoriei Zidaru pune la încercare limitele feminismului atunci când concepe și promovează imaginea unei naturi
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
în lucrările lor, chiar și de practicantele feminismului canonic local) și că, dacă se apropie de aceasta, atunci trebuie s-o escaladeze dinspre versantul de turtă-dulce al progresului, al bunului-simț și bunului gust... (...)Arta Victoriei Zidaru pune la încercare limitele feminismului atunci când concepe și promovează imaginea unei naturi feminine neschimbabile, eternă, cuprinsă între parametrii familiari bunicelor sau străbunicelor noastre.Erwin Kessler (...)Proiecția mesianică a lucrărilor lui Marian și Victoria Zidaru tinde, în fond, către un proiect de inginerie socială, o „plastică
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
pentru arta timpului nostru, ce puțin de la Joseph Beuys încoace. Faptul că pentru a face priza la public, adezivul extraestetic folosit de către cei doi Zidaru în lucrarea lor socială este mistica, profeția și transcendența, și nu egologia, drepturile omului sau feminismul(adezive „acreditate”), a făcut ca , adesea, opera lor să fie închisă în limitele tradiționalismului ortodoxist, pe când ea reclamă mai degrabă o lectură sociologică și antropologică decât una simbolist- iconografică. Aceasta pentru că e mai puțin important felul în care arată cutare
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
(n. 16 septembrie 1952, Houston, Texas, Statele Unite) este o autoare de science fiction, fantasy și horror. Ea a publicat peste zece romane, cinci culegeri de povestiri și câteva cărți non-fiction, printre care o lucrare despre feminism. De asemenea, a editat câteva antologii și a recenzat cărți pentru diferite publicații. Din 1981 locuiește în Marea Britanie. Tuttle a câștigat premiul de debut John W. Campbell în 1974. În 1982, povestirea ei "The Bone Flute" a fost recompensată cu
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
de 12 cărți pentru tineret intitulată "Horrorscopes" (1995), Tuttle colaborând și la seria de cărți pentru tineret "Dolphin Diaries" (2002-2004) a lui Ben M. Baglio. În afară de ficțiune, Tuttle a scris și lucrări de non-ficțiune, printre care se numără "Encyclopedia of Feminism" (1986) și "Writing Fantasy and Science Fiction" (2002). Ca editor a compliat câteva antologii, cum ar fi "Skin of the Soul: New Horror Stories by Women" (1990) și "Crossing the Border: Tales of Erotic Ambiguity" (1998), ultima dintre ele tratând
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
Studiile de gen sunt un domeniu de studiu interdisciplinar orientat spre identitatea de gen și reprezentarea gender ca și categorii centrale de analiză. Acest domeniu include studii despre femei (ce țin de femei, feminism, gender și politică), studii despre bărbați și studii despre LGBT. Apariția și dezvoltarea studiilor despre femei (Women’s Studies) poate fi considerată ca una din cele mai remarcabile inovații în curicula învățământului superior din ultimele decenii fiind o consecință academică
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
curiculară generalizată care să propună o viziune inclusivă asupra experienței umane bazată pe diferență, diversitate. Comunitatea științifică și academică a acceptat greu instituționalizarea oficială a unor asemenea cursuri și cercetări ca “alternativă la cunoaștere”. În America, țara de baștină a feminismului, primul curs a fost ținut în 1960, dar primul program de studii despre femei, oficial integrat a apărut în 1970 în San Diego. În 1982 existau deja peste 3000 de cursuri individuale, 430 instituții ce ofereau asemenea cursuri (dintre care
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
tip. În general în toate țările vestice popularitatea unor asemenea cursuri și proiecte de cercetare în cadrul instituțiilor de învățământ superior sau în afara lor, în centre de studii autonome, a crescut rapid. În România se poate considera că la acest moment feminismul academic este mai dezvoltat decât cel activist. Ca în majoritatea țărilor din estul Europei, introducerea acestor tipuri de cursuri a început după anii 1990 și s-a materializat într-un număr din ce în ce mai mare de module de gen în cadrul unor facultăți
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
au pseudo-inclus și/sau au interpretat deformat experiențele femeilor sau au folosit excesiv interpretările prescriptive legate de aspectele de gen în detrimentul celor descriptive. Sociologia, în comparație cu alte domenii ale științelor sociale, a fost mai rezistentă în a accepta propunerile teoretice ale feminismului. Acest lucru se datorează influenței conceptualizărilor funcționaliste ale genului din sociologie (în termeni exclusiv de roluri de gen), includerii genului mult timp doar ca variabilă demografică și nu ca o categorie centrală de analiză și ghetoizării ideilor feministe în interiorul sociologiilor
Sociologie feministă () [Corola-website/Science/325267_a_326596]