6,379 matches
-
în tine” - 1990, Electrecord, „Provocare” - 1995, Intercont Music, „Colinde românești și internaționale” - 1995, Intercont Music/Electrecord - alături de Dana Bartzer, Dan Creimerman, Adrian Pleșca Artanu', „Încrederere” - 1998, G&S, „Miracol infinit” -2005, Casa Radio, „Best of Silvia Dumitrescu” - 2010, Ovo Music, „Fiorul iubirii” -2015, Eurostar) OANA SÎRBU are invitați speciali la două dintre cele treisprezece melodii realizate de Virgil Popescu și incluse în albumul „De Crăciun voi fi acasă”: Ștefan Bănică Jr, Liliana și Manuela Fedorca („Sigur este Moș Crăciun”), Luminița Anghel
SERGIU CIOIU; SILVIA DUMITRESCU ȘI OANA SÂRBU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370770_a_372099]
-
caldă-mbălsămează Moldova și pământu-i sfânt, Copoul veșnic lăcrimează, Purtându-i versurile-n gând. De la poet și-a lui iubită, Din Cerul care i-a unit, Către aleea părăsită Picură gând de bun venit. Așteaptă Iașiul în tăcere, Îl trec fiori de veșnicie! În Catedrală, de Înviere, Va fi o Sfântă Cununie! Referință Bibliografică: Nunta lui Eminescu! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate
NUNTA LUI EMINESCU! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369571_a_370900]
-
Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Joc aprins Prin crăpături de despletiri întunecate Se-nghesuie să se strecoare zorii. Și-a stins și noaptea candelele toate, Coșmaruri mor simțindu-le fiorii. În labirint de raze mii de focuri Dansează-mbrățișate-n soare, Licoarea lor fierbinte arde-n locuri, Deșerturi naște aspra fluturare. Livid mai rătăcește-un timp pe cer, Sărutu-i inamic pictat în zare Frământă aripa secundelor ce pier Spre asfințit la scăldătoare
JOC APRINS de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369640_a_370969]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FIORUL ZILEI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce îl petrec, vremelnic far. Pădurea pălește-n lumina ce moare, Orbite frunze ard în adieri, foșnit; Mai tremură visând fierbintea-mbrățișare; Ziua-și lăcrimeză fioru-i nesfârșit... Referință Bibliografică: FIORUL ZILEI / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
preia în noapte coroana a două ființe gemene: Luna sunt Eu. UN FULG DE OM SĂ FIU Aș fi zădărnicit să fiu un fulg- Ninsoarea îmi topește zborul, Și sunt departe, de un Demiurg, Dar să fiu fulg îmi vindecă fiorul. Și-aleg un fulg de om să fiu, Dar nu când ninge sau mai plouă, Ci sunt un fulg de iarnă, argintiu, Și albă îmi e firea, ca de rouă. Iau, în ființa-mi, lacrimă solară Și firul de omăt
CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369714_a_371043]
-
și dreptate (poliția, avocații), susținând prieteni, producând mâncare, haine, scriind o carte ce aduce fericirea... Totuși, sunt fascinată de poveștile reale, cele trăite cu adevarat de oameni contemporani cu mine sau mai de demult. De ce? Dincolo de amprenta de autenticitate, de fiorul descoperirii unor trăiri care au avut loc cu adevarat, deseori descopăr că mintea, fantezia mea nici nu ar fi putut concepe existența unor asfel de „aventuri”. Normalul pentru o persoană din SUA este fantastic pentru una din ... Somalia, de exemplu
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
învii în brațele ce mă înlănțuie ca un cerc de foc din care nu vreau să scap. Iubește-mă arătându-mi o nouă dimensiune o vieții. Dezleagă misterul trupului meu învățându-mă pe mine despre mine în șoaptele ce desenează fiori sub pielea mea acoperită de roua pasiunii tale. Învață-mă să iubesc citindu-mi în palmă secretele destinului... de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografică: Învață-mă / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589, Anul V, 08 mai
ÎNVAȚĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369743_a_371072]
-
substanțial sacralizat, ce se mulează armonios în matricea silistică a unei prozodii îngrijite atent, cu știința și arta cuvântului ce prezidează/guvernează o rostire poetică de o finețe și puritate melodică, liturgică, învestită cu sensibile sugestii de ordinul trăirilor și fiorilor de factură metafizică: “În seva florilor e sânge/Și-n lemnul crucii e pământ”./ În sufletul Măicuții curg doar lacrimi/ Și-n miezul pâinii e trup sfânt” (“Iubire însângerată”, p. 11) sau “Din flori de grâu și-n flori de
NORI ÎN SOARE DE ELENA TRIFAN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369741_a_371070]
-
simțeam ce greu mă ard . # Pentru sănii tăi ce mere Nu puteam nici să mai văd Că există alții-n lume Care fac la fel ,prăpăd # Pentru rochi cu flori Ce-o purtai cu pas ușor și acum mă iau fiori Și tot cred că mor , că mor # Suflet ce golitu-l-ai de vise Pentru tine-n vers l-am pus Ca să știe orișicine La ce chinuri m-ai supus . Referință Bibliografică: Pentru / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PENTRU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369790_a_371119]
-
cu întunericul lor. Am început să descifrez semnele umbrelor; Erau trăirile vieții mele, Până și zâmbetele îmi erau pline de confuzie. Râdeam la steaua unei clipe; pe urmă lacrima scărilor ce așteptau să le ating spinarea mă atingea ca un fior neînțeles al neîmplinirii și-atunci urcam; urcam cu mai mult avânt spre luceafărul din vârful muntelui. Căutam lumina printre umbre și urcam; stânca era din ce în ce mai rece, dar focul din mine ardea întunericul gheții. Undeva într-un vârf de stâncă e
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
sfânt Și dragostea mereu curată. Pământul m-a făcut mai puternic, Atunci când munceam din greu, În credință am fost cucernic, Fiindu-mi alături DUMNEZEU. Prin pământ am căutat comori, Pe care le-am adus la lumină, Având satisfacții, cuprins de fiori, Când intram sau ieșeam din mină. Nu m-am lăsat niciodată învins, Chiar dacă nu mi-a fost ușor, În jocul vieții eu m-am prins, Căci oricând viața o ador. 31 decembrie 2003 Referință Bibliografică: MEDITAȚIE / Mihai Leonte : Confluențe Literare
MEDITAŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368140_a_369469]
-
și țintă mulți o pălmuiesc, Azi iubirea umblă tristă iar prin lume Strigă-nțelepciunea! Oameni se trezesc. Se aude tandru trâmbița cerească Ce adună oștirea norilor din zori Licărind pe pleoape candid și firească Lacrima iubirii cu a ei dulci fiori. Se frământă lutul cel de la geneze Și din ceruri lacrimi sfinte se desprind Stau ca și soldatul sus pe metereze, Apărând iubirea ca pe-al meu destin. Cluj Napoca, 19 septembrie 2015 Seară înrourată Se sărută blând pe pleoape, Două picături
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
privirea și mă întreb cum poate cineva să fie atât de perfect? Te voi cuprinde cu brațele amândouă și-ți voi asculta bătăile inimii, îți voi săruta liniștea goală și-ți voi spune tăcut printre gene că ești toată un fior de amor, că ești talazul meu în viață peste care se coboară dimineața și seara, un început fără sfârșit, o nemărginită plăcere și un cântec de dor. Îți privesc irisurile albastre în care mă pierd cu duioșie, iar părul tău
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
Prevent: ●,,Ochi de lumină”(2015); ●,,Surâsuri înlăcrimate"(2015). Editura Starpress:●,,Limba noastră cea română"(2015) - Antologie ●,,Pod de dor - Bunici pentru bunici”(2015) - Editura ArtCreativ ●,,Antologie de poezie feminină"(2015) - Antologii de Puiu Răducan: ●,,Perlele Domnului”(2015);●,,Poezii iarna”(2015); ●,,Fiori de taină”(2015); ●,,Poezii de primăvara”(2015); ●,,Satule, izvor de dor"(2015); ●,,Căpușa"2015; ●,,Poezii de vară"(2015); ●,,Poezii de toamnă"(2015). * Publicist și colaborator în 12 reviste literare: ●Bogdania”; ●,,Singur”; ●,,Cervantes”; ●,,Literatura de azi”; ●,,Confluențe literare”; ●,,Creștin ortodox”; ●,,Grai
MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368156_a_369485]
-
oprească-n asfințit. Când strâmtorată, la cazane, I se răstoarnă val pe val , Trece cu bine prin canoane, Căci o veghează Decebal ! Pe valsurile Dunării plutesc, Ca fluturii zglobii prin flori, Toți mirii care se unesc Din dragostea ce dă fiori . Bătrânul Strauss îi cunună, Albastra Dunăre-i veghează, Și stele, mii, pe cer se-adună În faruri, care-i luminează. Referință Bibliografică: Dunărea / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321, Anul IV, 13 august 2014. Drepturi de
DUNĂREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368183_a_369512]
-
avut timp să privească lumea și faptele cu ochii și mintea omului de știință, a remarcabilului fizician, dar în același timp, a ținut inima cu emoțiile și vibrațiile ei în lumea de frumuseți ale universului înconjurător. A respirat cu nesaț fiorul binefăcător al realității în care a simțit aerul emoției calde, al dragostei pentru tot ce e curat și înălțător, iubirea pentru tot ce alcătuiește pământul și cerul: „Tot privind în sus și-n jos/ Am zărit pământ și cer,/ Universul
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
adesea și confesiunile poetei discrete și pline de candoare: „La fereastra unui suflet,/ Se aude, în surdină,/ Serenada unui zâmbet,/ Sub un cer cu lună plină.// Din cotloanele tăcerii,/ Se ivesc ca dintr-un nor,/ Gândurile primăverii/ Însoțite de un fior!// Pe o geană se trezește/ Bucuria în ochi iubit,/ Duhul minții rătăcește/ Printr-un colț de infinit.” (La fereastra unui suflet) Poezia sa tonică, aduce liniște, calm, frumuseți în oceanul singurătății, al neliniștilor, și al confuziilor care ne tulbură existența
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
instalase peste oraș și peste oameni. Imaginile de coșmar aveau să se înfingă definitiv în creierul copilului Maor care trăia din plin aceste orori, împreună cu familia lui. Începuse Apocalipsa. Este cu totul uimitor, câtă putere de sugestie are autoarea, transmițând fiorul acelui coșmar care a durat 5 ani și a distrus lumea întreagă. Tonul este imperativ, răspicat, uneori chiar vehement, justițiar, cât se poate de clar și hotărât. Mergând mai departe cu imaginația, pot să adaug că, dacă autoarea ar fi
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
pe tânărul de 17 ani, Maor Gruber pentru că se petrecuse sub ochii lui îngroziți, de unde se afla, din spatele unui cărucior, protejat de umbră. Și călăul, acel Philbert Schirach, ofițerul neamț, conducător al ghetoului, în a cărui prezență nefastă Maor simțea fiori reci pe șira spinării și amețea ca de o lovitură nevăzută, fusese el însuși cel care apăsase pe trăgaci. Asta nu putea să-și scoată din minte Maor Gruber. Cu sufletul mutilat, el se întoarce în ghetou, după ce rătăcise pe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
dreptate ai primavară? Dar vezi tu,ea e cea mai cea, -Doamne! și ce-ai văzut la ea?! Și-am început să ne certăm, Cu probe să argumentăm: Primăvara vine cu multe flori, Ea este -o floare și-mi dă fiori. Primăvara e multă culoare, Ea-mi este inimă ,i-o boare, Eu aduc păsările acasă, Ea e cântarea mea frumoasă, Eu vin cu floarea de salcâm, Eu îs vrăjit de-al ei parfum Și iarba proaspăt încolțită? Ea e divină
TU ȘI PRIMĂVARA de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362600_a_363929]
-
sub controlul câtorva oameni care să hotărască ei cum să fie organizată planeta, cum să fie viața pe pământ” (pag 50, 51). Trebuie să spunem că acest text ne-a îngrozit, că lecturându-l a doua oară ne-au trecut fiori reci pe șira spinării. Așa este precum ne spune domnul Primo în acest text, și așa fiind este îngrozitor și foarte periculos. Aflăm mai întâi că există acest Grup de oameni, care dețin mari bogății, bănci, resurse, industrii, țări întregi
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
spus istoria, țările, popoarele, destinele lor, noi, indivizii umani suntem „totalmente sub puterea lor”, proprietatea lor, și am fost transformați în simple obiecte, în zombi, mijloace pe care ei le manipulează cum vor. Au secătuit deci viața, istoria, lumea de fiorul vieții, al autenticității, al naturalului. Pentru că așa le place lor, pentru că sunt bolnavi de „beția puterii”. Putem noi, popoarele, indivizii umani, să luptăm, să ne zbatem pentru un ideal, să vrem să devenim un popor bogat, stăpân pe resursele sale
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
De a primi un colț de mâine, Cerșim în sus, cerșim în jos Și dreptul ce ni se cuvine. Suntem tratați ca animale, Mai rău ca-n junglă uneori, Colții ni s-au tocit, se pare, Căci mușcând, nu dăm fiori. Mergeți creștini și vă rugați, Aprindeți, vă rog, o lumânare, Pentru cei ce vă sunt frați Și pun pe masa vorbe goale. Suntem copii nu știu cui, În jurul nostru nu-i dreptate, Suntem sărmani și-ai ninănui, Lăsați flămânzi în zi de
FLĂMÂNZI ȘI GOI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362622_a_363951]
-
lujerele negre ale maicilor lunecând ușor spre ușa bisericii. Pe de o parte, frumusețea mănăstirii, ordinea, eleganța, curățenia, pe de altă parte, frumusețea naturii înconjurătoare, murmurul pârâului ce traversează curtea interioară, muzica tainică produsă de toaca bisericii, toate îmi dădeau fiorii unei înalte trăiri duhovnicești. Cetate a ascultării și a rugăciunii Cu ochii scăldați în lacrimi și sufletul încărcat de emoții, abia deslușeam în fața mea priveliștea frumoasă și provocatoare a micuței cetăți de muncă și rugăciune, cu biserica în mijloc, strălucitoare
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]