2,868 matches
-
purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie, dar puternică. Ochi negri, mari. Inteligenți, da, vii, negri, adânci, mobili, lucioși, pândind, înregistrând, cântărind, înțelegând. Nu clipeau, nu se mișcau. Extraordinară privire ! Da, ăsta era
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îl mai auzise de mult, nici nu îi percepea, în vreun alt fel, prezența. Așteptase, în fiecare clipă, chiar dacă încercase să-și tot abată gândurile, pândise, să-l simtă cum bate aerul, undeva, prin preajmă, cu brațele lui moi și firave, clătinându-se, ca un liliac, între pereții încăperii, apropiindu-se, s-o trezească, să se răzbune pentru că nu îl ascultase până la capăt cu același interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-o tot lovească, dezlănțuit, s-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și nebunia ei ! Dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și mai ales, primăverile cu care ne măsurăm aproape inconștienți trecerea. De aceea,trăirile călduroase și tandre ale copilăriei sunt oaza de lumină în care gậndurile mele plutesc ca niște clopoței. Fiecare răsărit în care soarele sorbea roua sclipitoare de pe firavele petale și fiecare apus în care păsări umblau rătăcite prin visuri, începeau pentru mine cu Frența. Templul adevărat al cuvintelor mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
primele mângâieri, știința i-a arătat omului colții. După terminarea studiilor superioare, a devenit, ca orice intelectual care se repetă, autodidact. Dialogul ne-a îmbrâncit spre culmi. Dumnezeu a vrut să facă totuși din om o capodoperă. Și totuși, în firava minte omenească a încolțit infinitul. Cu filosofia pe care o știu, unii filosofi ar putea ajunge chiar gropari. Să fii nefericit și să nu filosofezi - e dincolo de puterile omenești. Primele rampe de lansare a mesajelor spre infinit au fost catedralele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
GOGU PINTENOGU Puișorii de găină mici și drăgălași, ca niște gogoși de borangic stăteau pe trotuarul din spatele casei lăsând razele soarelui să le încălzească trupurile mici și firave. Cocoșul Gogu Pintenogu era permanent în preajma lor având grijă să nu le lipsească nimic și nici să se atingă cineva de ei să le facă vreun rău. Prin preajmă era și motanul Silvester care tot își răsucea mustățile. Se gândea
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
protecție. În familie ar trebui să fie veselie. La prânz s-a născut un băiețel care plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să-l îndemne, sânul plin de lapte îl îmbie, instinctual el suge de două-trei ori și obosit începe din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
te îmbrățișa ușor pe la spate, fără să bagi de seamă. Am stat două săptămâni în spital și o săptămână acasă, după care a început școala de-adevăratelea. Atunci ne-am văzut pentru prima dată după dimineața aia de pomină. Eu firav, slăbit de boală, ea mai frumoasă ca oricând, mândră și trufașă. Încolțită într-o pauză, mi-a spus că nu are ce să mai vorbească cu mine. La insistențele mele, m-a potolit, spunîndu-mi că are alt prieten de la alt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să le mai și desfacă) sau cel puțin și le-a mișcat până la ieșirea din discotecă, după care a abandonat orice urmă de motricitate. Și uite-mă cu caracatița aia blondă în spate, că avea 1,80 metri pe puțin, firavă altfel, de la băutură, cred, de la care nu puteam să scot sub nici o formă numele hotelului în care locuia, să încerc măcar să o las la intrare și să fug, ca să nu mă toarne recepționerul la Secu'. Mai nasol a fost când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întîmplat mie și că de aceea mi-au repartizat-o pe cotoroanță. Fute-o și p-asta dacă vrei. La plecare am primit un plic de la vrăjitoare. Înăuntru era fotografie. Eram eu cu cei doi francezi pe plaja de la Vamă. Firav,cu plete și cu o bărbuță roșcată, între cei doi. Undeva în spatele lor se ghicea o mogâldeață. Cea pe care o futusem eu aseară. Acum nu mă mai frământa dacă am făcut bine ce am făcut. Mi obseda o întrebare
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aia, nu știu cum, reușeau să deschidă ușa de la etajul superior. Eu nu aveam de gând să fac nici una din manevrele astea, ci să ridic vreo placă din tavan ca să mai intre puțin aer și să mai iasă fumul. Pentru că era mai firav, am hotărât să-l țin eu ca să se ridice el și să încerce să desprindă una din plăci. Ne-am înțeles în engleză și a priceput repede ce doream să-i propun. Neinspirată idee. Știi cum se face, tu ții
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
asta, doar-doar vei afla ce am futut sau nu din ce am declarat sau mi s-a pus în cârcă. Deci coapsele desenate cu compasul și apoi corectate cu știința sculptorului genetician așezate în prelungirea unor picioare cu glezne prea firave, peste care mijlocul se subția periculos de tare, de ți-e frică să nu se frângă în susținerea bustului ăla umflat cu sâni perfecți și trufași, care se vor mări cu timpul, din care plecau umerii. De aici coborau dou
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
inutilă, căci nimeni nu te poate distruge aici, în afară de tine însuți. 172 între violența străzii și violența literară există, firește, o legătură. Ele s-au intensificat pentru că viața națională s-a întors la matca ei de primitivism balcanic, după un firav efort de civilizare. Am eșuat în a deveni europeni, probabil pentru că nu sîntem europeni. O traumă națională a intensificat nenumărate traume individuale. Fiindcă răutatea este întotdeauna efectul unei răni interioare. Cel care face răul deliberat este cel care a suferit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de convingerile tale artistice, aceleași dintotdeauna, nu găsea destule superlative pentru primul, iar azi n-are destule injurii pentru al doilea. Ai auzit fapte care ți se reproșează: pure și simple calomnii. Răsfoiești ziarele și revistele, la umbra unui plop firav, cu frunze chircite de căldură. Nu există în tine decât suferința asta, strângerea asta de inimă. Găsești, firește, până la urmă, ceea ce căutai: banalizata mușcătură, previzibila aluzie. Știi că sânt de-acum, inevitabile și totuși nu poți să nu te revolți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prozatori ai lumii țărănești, cel mult cu stilizări în spirit modern ale obiceiurilor locale. Nu numai că nu cred că e așa, dar însăși ideea că ar putea exista în secolul nostru o asemenea cultură mi se pare rizibilă. Un firav curent literar promova, într-adevăr, în România începutului de secol, o asemenea imagine. Dar el n-a avut nici un cuvânt de spus în fața valului de modernism care, din anii '20, a devenit singurul limbaj înțeles de mediile culturale din țara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tocmai acum? Învins de oboseală nu putea fi, de vreme ce Iahuben nu era învins de oboseală. Câteva măguri de nisip stăteau adormite în nemișcarea lor. Cei doi tauri rămași vii se ascunseseră printre ele, pesemne căutând umbră mai bună decât umbra firavă din spatele cortului. Nicăieri zările nu arătau nimic. Unde era oaza, de unde venea cântecul acesta când vesel, când trist? Atunci ieși din cort și Auta. Privi zarea și își întrebă tovarășul de drum: - Ai auzit? - Da, zise Iahuben. Cine cîntă? Sclavul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altceva, numai de Auta îi era din când în când dor. Zilele treceau repede de când se întorsese în țară. Auta, după socotelile lui Iahuben, trebuia să fi ajuns la Piscul Sfânt. Dar nădejdea sutașului de a-l mai vedea era firavă, fiindcă nici Auta nu cobora în orașul regesc decât foarte rar, nici Iahuben nu mai avea cum să ajungă pe Muntele Vulturilor. Stătea de trei zile alături de palatul pe care niciodată nu-l văzuse până atunci de aproape. În cele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și eu". Ce putea fi în mintea lui Auta nu era în stare să ghicească. Omul care le era călăuză le-a spus și el că a fost de față și a văzut cum au ieșit zeii aceia cu trup firav, dar cu piele de argint și cu capete de cleștar. Fiecare zeu avea mâini și picioare, câte au și oamenii, iar în creștet un corn subțire și lung, tot de argint. - Cum era casa? întrebă Auta a suta oară. Țăranul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu înțelese. Atunci Auta porni la noroc spre turn. Străinul însă nu-l opri; în loc să se arate mânios, porni și el străduindu-se să-l urmeze cu umbletul său anevoios. Sclavul își dădu seama și încetini pașii, privind mirat trupul firav îmbrăcat cu haine argintii care se mișca încet ca și cum ar fi avut la picioare lanțuri grele de rob. Când ajunseră lângă turn, străinul rosti ceva în limba lui stranie, ușa se deschise într-o clipă și din pragul ei țâșni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe tâmplă, pe limbă (Auta uită curând toate acestea) și scaunul cu cei doi inși așezați pe el coborî îndărăt lângă ceilalți. Auta nu putea ști ce se va întîmpla, dar era bărbat și încă bărbat voinic față de aceste făpturi firave, așa că nu-și arătă în nici un fel îngrijorarea. Atâta mai dorea, înainte de moarte să fie lăsat să-și mai umple o dată pieptul cu mireasma aerului din lan; neavând însă cum să le spună, așteptă liniștit să vadă ce va fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
joc în care părea să se fi prins și ea. Era primăvară. La 17 ani, simțea imbolduri pe care nu și le putea explica. Sub soarele deodată binevoitor, privea lung prin livadă crengile cu mugurii stând să explodeze. Văzând colțul firav al ierbii, tot sufletul îi fremăta de bucuria trezirii la viață a întregii firi. Ar fi vrut să le strige tuturor că, uite, a venit primăvara, e timpul să se schimbe ceva, dar n- avea cine să-l asculte. Poate
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
același tratat Dobrogea, străvechi teritoriu românesc cotropit de turci în 1417, revenise la patria mamă. III. Învățase la școală despre Ion Creangă, că fusese poznaș în copilărie și-n tinerețe, dar învățător de prima mână. Știa despre Mihai Eminescu, poetul firav la constituție dar viguros și delicat prin scrisul său, despre Coșbuc din care avea să rețină cu drag strofe multe. Se gândea că acei oameni deveniseră nemuritori. Lumea vorbea mereu despre ei, cărțile lor se găseau în biblioteci, așa că, dacă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
aceasta poate părea a fi versiunea sexuală a Maratonului New York-ului. În practică, o mie de înfigeri durează cam o jumătate de oră de contact sexual - ceea ce nu este deloc mult pentru un amant taoist. Comparați această măsură cu sugestia firavă pentru potența masculină dată de autorul american David Reuben în Tot ce ai vrut să știi despre sex: Un etalon rezonabil al potenței masculine este capacitatea de a întreține un raport sexual timp de cinci-zece minute. În acest timp, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se alătură imediat și Peter Inglis fluieră. Asta o face pe curvă să se Înroșească la greu. Nu se pune problema că s-ar exclude una pe alta, e nevoie să le facem pe amândouă... spune ea cu o voce firavă, apoi adaugă puțin mai entuziasmată: după cum scrie foarte clar În planul strategic.. Aha, acum vine cu planul strategic? Mă Întrebam io când o să ajungem la mormanul ăla de pișat Împuțit. Păi, mi-am făcut temele, mutră de limbistă, mersi mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]