2,594 matches
-
autorii au făcut și greșeli cauzate de necunoașterea etimologiei unor cuvinte. Iată una din definițiile acestui dicționar — cuvântul "băiețel" — în grafia originară: În anii care au urmat s-a dus o intensă luptă de argumente între intelectualii care susțineau principiul fonetic (printre care Aron Pumnul) și cei care considerau că scrierea oficială, etimologică, este cea mai potrivită pentru limba română (reprezentați de Timotei Cipariu). Titu Maiorescu este cel care împreună cu alți tineri reîntorși de la studii din străinătate (P. P. Carp, Vasile
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Academia Română (sesiunea generală din 1880) „asupra unui nou proiect de ortografie” având în vedere la momentul respectiv scrierea de tranziție din Principate și trecerea treptată (impusă de altfel de "Junimea") la alfabetul latin, optându-se pentru un sistem de scriere fonetică. Comisia descrisă la paragraful precedent prezintă - printre altele - și această recomandare pentru Academie: (Studiul continuă cu expunerea faptului că Petru Maior considera în "Ortographia romana sive latino-valachia" că nu există î în vorbirea românească ce îi era contemporană și apoi
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
1869, cu 24 de ani în urmă, printr-o comisie formată din domnii Alecsandri, Bariț, Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen asupra unor reguli întemeiate pe un „etimologism puțin temperat prin concesiuni fonetice, ortografia primită de majoritatea de la 1880 era în esență un fonetism temperat prin «necesități etimologice»”. Raportul continuă cu constatări despre aplicarea regulilor și aduce în discuție necesitatea ca Academia să își revizuiască modul de scriere. În urma reformării comisiei, de data
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Ungariei din 1949 a "legalizat" termenul de "județ (megye)" și de atunci termenul de comitat (vármegye) se mai folosea doar în descrieri istorice. Denumire veche folosită de românii ardeleni pentru a desemna comitatul ca unitate administrativă este varmeghie (ca transcriere fonetică și literară directă din maghiară). Județele administrative de azi ale Ungariei au o continuitate în istoria țării de 1000 de ani. Nici reformă administrativă majoră din 1950, impusă de conducerea comunistă, nici scimbările din 1990 nu au schimbat multe lucruri
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
jurământului de căsătorie (Willst du, bis der Tod euch scheidet, treu ihr sein für alle Tage?) însă tradiționalul răspuns "ja" este înlocuit prin negația "nein". De fapt, melodia începe cu un joc de cuvinte "Du... Du hast... Du hast mich...", fonetic la fel cu "du hasst mich = mă urăști”, însă mai târziu ambiguitatea provocată (clară în limba germană/engleză, nu și în română) este clarificată "Du hast mich gefragt" (Tu m-ai întrebat). Rammstein folosește adesea ritmul pentru a crea efecte
Rammstein () [Corola-website/Science/299066_a_300395]
-
spre exemplu, spre Maria și o întreabă: "Este cămașa lui Mihai roșie?", la care Maria răspunde: "Da". Întâi, George a produs o serie de mișcări ale corpului care au condus la producerea unui sunet. Austin numește acest lucru un "act fonetic" iar produsul său o numește "fonă". Propoziția lui George trebuie să se conformeze regulilor gramaticale ale limbii române, pentru că George vorbește limba română și vrea să se facă înțeles în această limbă. Austin denumește asta un "act fatic", iar mesajele
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
simboluri grafice destinat transcrierii sunetelor folosite în limba vorbită. În mod ideal aceste simboluri trebuie să poată reprezenta în mod unic și precis toate procesele fonologice din toate limbile și, atunci cînd este necesar, să poată preciza diferențe de ordin fonetic. Principiul general al AFI este de a asocia fiecărui segment de vorbire un simbol unic, evitând grupurile de simboluri precum "sh" pentru sunetul (din "șapcă"). O altă caracteristică a acestui alfabet este aceea că nu distinge între sunete care, chiar
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
de simboluri precum "sh" pentru sunetul (din "șapcă"). O altă caracteristică a acestui alfabet este aceea că nu distinge între sunete care, chiar diferite, nu se pot contrasta fonemic în nici o limbă. În cazurile când se dorește precizarea la nivel fonetic (și nu fonemic) se pot folosi, opțional, semne diacritice corespunzătoare. Simbolurile din AFI sunt luate în mare parte din alfabetul latin și din cel grec sau sunt modificări ale acestora. În schimb, pentru clicuri au fost preferate simboluri folosite în
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
acestora. În schimb, pentru clicuri au fost preferate simboluri folosite în transcrierea unor limbi din Africa. Transcrierile în AFI se includ fie în paranteze drepte: [eˈɡzem.plu], fie între bare oblice: /eˈɡzem.plu/. Diferența este aceea că o transcriere pur fonetică, fără a pretinde că toate simbolurile respective au valoare fonemică contrastivă, se scrie folosind parantezele drepte. Transcrierea fonemică, în general mai puțin complexă, deoarece sunetele unei singure limbi formează un subset redus, se scrie cu bare oblice. De exemplu, o
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
a pretinde că toate simbolurile respective au valoare fonemică contrastivă, se scrie folosind parantezele drepte. Transcrierea fonemică, în general mai puțin complexă, deoarece sunetele unei singure limbi formează un subset redus, se scrie cu bare oblice. De exemplu, o transcriere fonetică foarte minuțioasă a cuvântului englez "pretzel" (covrig) este și marchează numeroase aspecte fonetice ale cuvântului, convenabil de exemplu pentru comparația cu pronunțări în alte limbi; la rândul ei, transcrierea fonetică poate fi amănunțită, , sau mai largă, . O transcriere care se
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
parantezele drepte. Transcrierea fonemică, în general mai puțin complexă, deoarece sunetele unei singure limbi formează un subset redus, se scrie cu bare oblice. De exemplu, o transcriere fonetică foarte minuțioasă a cuvântului englez "pretzel" (covrig) este și marchează numeroase aspecte fonetice ale cuvântului, convenabil de exemplu pentru comparația cu pronunțări în alte limbi; la rândul ei, transcrierea fonetică poate fi amănunțită, , sau mai largă, . O transcriere care se limitează la subsetul de foneme ale limbii engleze este varianta simplificată . În această
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
redus, se scrie cu bare oblice. De exemplu, o transcriere fonetică foarte minuțioasă a cuvântului englez "pretzel" (covrig) este și marchează numeroase aspecte fonetice ale cuvântului, convenabil de exemplu pentru comparația cu pronunțări în alte limbi; la rândul ei, transcrierea fonetică poate fi amănunțită, , sau mai largă, . O transcriere care se limitează la subsetul de foneme ale limbii engleze este varianta simplificată . În această transcriere se marchează de obicei atât despărțirea în silabe, prin puncte, cât și accentul, printr-o liniuță
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
se marchează de obicei atât despărțirea în silabe, prin puncte, cât și accentul, printr-o liniuță verticală plasată sus înaintea silabei accentuate. a fost inițial dezvoltat de lingviști britanici și francezi sub direcția lui Paul Édouard Passy (1859-1940), în cadrul „Asociației Fonetice Internaționale”. Această asociație a fost fondată la Paris în 1886 sub numele "Dhi Fonètik Tîcerz' Asóciécon", care era transcrierea fonetică la vremea aceea a numelui "The Phonetic Teachers' Association" (Asociația Profesorilor de Fonetică) după ce mai întîi a funcționat sub titulatura
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
silabei accentuate. a fost inițial dezvoltat de lingviști britanici și francezi sub direcția lui Paul Édouard Passy (1859-1940), în cadrul „Asociației Fonetice Internaționale”. Această asociație a fost fondată la Paris în 1886 sub numele "Dhi Fonètik Tîcerz' Asóciécon", care era transcrierea fonetică la vremea aceea a numelui "The Phonetic Teachers' Association" (Asociația Profesorilor de Fonetică) după ce mai întîi a funcționat sub titulatura "L'Association Phonétique des Professeurs d'Anglais" (Asociația Fonetică a Profesorilor de Engleză). După prima versiune a alfabetului, publicată în
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
în 1886 sub numele "Dhi Fonètik Tîcerz' Asóciécon", care era transcrierea fonetică la vremea aceea a numelui "The Phonetic Teachers' Association" (Asociația Profesorilor de Fonetică) după ce mai întîi a funcționat sub titulatura "L'Association Phonétique des Professeurs d'Anglais" (Asociația Fonetică a Profesorilor de Engleză). După prima versiune a alfabetului, publicată în 1888, au urmat cîteva revizii în anii 1900, 1932, 1989 și 1993. Clasificarea vocalelor se face după mai multe criterii, cele mai importante fiind: Diagrama de mai jos prezintă
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
după primele trei criterii, și anume deschidere, loc de articulare și rotunjire. Toate vocalele din diagramă sînt orale, iar tonul și lungimea nu sînt luate în considerare. Zonele colorate din tabel corespund celor șapte vocale din limba română standard. Simbolul fonetic corespunde literei "ă" din "măr", iar corespunde lui "î" sau "â" din "înapoi" respectiv "Pârvu". Vocala este nerotunjită în limba română, dar poate fi rotunjită în alte limbi; definiția ei precizează că se obține într-o poziție relaxată a buzelor
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
din . În limba franceză sau italiană se disting două variante, cea semiînchisă și cea semideschisă , ca de exemplu în cuvîntul francez "déesse" (zeiță), pronunțat . Pentru simplificare, median din limba română se scrie cu același simbol ca semiînchis din franceză, chiar dacă fonetic ele sînt diferite. Același lucru este valabil și pentru cazul vocalei . Consoanele se clasifică în trei mari grupe după modul în care se generează presiunea aerului în articularea lor. Toate consoanele din limba română fac parte din cea mai importantă
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare. Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
În timp ce "Àomén"/"Ou3 Mun4" este numele tradițional chinezesc al locului, se obișnuiește ca printre populația vorbitoare de cantoneză a teritoriului să se folosească numele portughez atunci când vorbesc în cantoneză, pronunțându-l Maa3 Gaau1 (în romanizare Jyutping), și redându-l ocazional fonetic ca 馬交 în caractere chinezești. Forma "Macao" a fost forma originală portugheză de pronunție și a fost reținută în cele mai multe limbi europene. În portugheza modernă, pronunția corectă este "Macau". De-a lungul secolului al XX-lea, pronunția oficială "Macau" a
Macao () [Corola-website/Science/299248_a_300577]
-
În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării (alveolară, dentală sau postalveolară) cît și după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare (consoană apicală ca în
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
și de limba lor. Fiecare sat istroromân își are graiul său, cu mici deosebiri între cele din sudul masivului muntos Učka, și relativ mari între acestea și cea din Žei̯ân, din cauza izolării îndelungate cauzate de munte. Există deosebiri fonetice, morfologice (de exemplu păstrarea exprimării sintetice a genitiv-dativului în Žei̯ân și dispariția ei în sud) și lexicale. Sunt circa 300 de unități lexicale care nu sunt comune pentru sud și Žei̯ân (vezi detalii despre diferențele dialectale
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Fonologia, numită și fonetică funcțională, este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor dintr-o anumită limbă din punctul de vedere al valorii lor funcționale. Analiza fonologică a unei limbi determină care sînt acele elemente fonetice ale limbii care au un
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
Fonologia, numită și fonetică funcțională, este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor dintr-o anumită limbă din punctul de vedere al valorii lor funcționale. Analiza fonologică a unei limbi determină care sînt acele elemente fonetice ale limbii care au un rol în diferențierea cuvintelor sau a categoriilor gramaticale ale acestora. Aceste elemente din vorbire care pot determina diferențe la nivel semantic se numesc foneme. Spre deosebire de fonetică, unde diferențele dintre sunete sînt analizate indiferent de rolul
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
ale acestora. Aceste elemente din vorbire care pot determina diferențe la nivel semantic se numesc foneme. Spre deosebire de fonetică, unde diferențele dintre sunete sînt analizate indiferent de rolul lor semantic, fonologia ține cont de percepția sunetelor de către vorbitorii acelei limbi. Chiar dacă fonetic două sunete sînt diferite, și poate în alte limbi această diferență este importantă pentru transmiterea corectă a sensului cuvintelor, dacă în limba avută în vedere aceste sunete nu sînt "percepute" ca diferite ele vor fi tratate ca unul și același
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
fonem. De exemplu, în limba română cuvintele "haină", "heliu" și "hidră" încep toate cu "h" și vorbitorii limbii române nu găsesc nici o diferență între aceste sunete. Acest "h" este așadar un fonem unic, notat de obicei cu simbolul . O analiză fonetică va stabili totuși că sunetele inițiale din cuvintele amintite nu sînt identice, ele fiind articulate în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]