425,743 matches
-
de mai multe universuri simultan. Dislocarea e o trăsătură importantă a literaturii contemporane. Exilul e condiția definitorie a mileniului trei, cred. Cum suporți înstrăinarea acestui exil, emoțiile lui adesea istovitoare? TIMOTHY MO: De chestiunile personale mă voi ocupa într-o formă aparte, dacă voi trăi să-mi scriu autobiografia. LV. O altă trăsătură majoră a eroului postmodern - Desperado, cum îl numesc eu - este însingurarea. Eroii tăi sunt, cel puțin la prima vedere, solitari. Construiești în jurul lor un sentiment bizar de comunitate
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
tratarea amneziei de către filme a devenit incorectă politic, fiind privită ca exploatarea unei boli sau a unui handicap. Dar cum tradiția nu piere atât de ușor, se găsesc câteva filme contemporane care fac mai mult decât să recicleze rețeta; găsesc forme rare de amnezie sau inventează unele și le distribuie în varii genuri: film noir (Memento, film difuzat la tv), comedie (Mereu la prima întâlnire, noutate video) sau film de dragoste (Strălucirea eternă a minții neprihănite, pe marile ecrane). Nu e
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
dar atunci cînd intervine problema selecției nedirijate și a opțiunii directe, se instalează o acută stare de criză. Abia în această situație, aceea care angajează soliditatea culturii și siguranța gustului, încep să se manifeste disfuncțiile de fond și viciile de formă. Artiști de prima mînă, cum ar fi, de pildă, Phoebus, Merica Rîmniceanu, Elena Popea, Al. Padina, Samuel Mutzner, Sabin Popp, Iorgulescu-Yor, Teodorescu-Sion, Vasile Popescu, Paul Miracovici etc. sau, încă și mai flagrant, cei din eșalonul imediat următor, Lucia D. Bălăcescu
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
Am extras-o din Paginile de jurnal de Eugen Barbu, oferite ca inedite de către revistă, fără altă precizare. Perioada este 1989, din primăvară pînă în toamnă. Spre deosebire de jurnalele publicate în timpul vieții autorului, care erau vădit aranjate, acesta pare să aibă forma brută inițială. Eugen Barbu vede peste tot comploturi contra lui. Unele îl au în cap pe culturnicul Dulea ("uite că mie nu mi-e frică de banda condusă de fiii de legionari, ca Dulea"), altele pe "dizidentul Dinescu", "omul rușilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
indiferent de genul literar la care ne referim. Poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (în) inima literaturii, invizibilă dar reperabilă la palpare, ca orice inimă, atunci cînd ceea ce se publică astăzi sub formă de literatură urmărește - vînează - cititorul, deghizîndu-se în mode, tendințe, la adăpostul sistemului de obiecte. Literatura "pură" continuă să dăinuie în Franța însă, semn irefutabil de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
neatenție; poate fi însă și un rezultat al nefixării în norme și în dicționare a cîte unui cuvînt (ca șvung, din germ. Schwung ,elan, avînt": conservarea lui ș este motivată etimologic, dar cine nu se gîndește la etimologie folosește și formele jvung sau jvunc). în marea majoritate a cazurilor actuale este însă vorba, pur și simplu, de o intenție expresivă, ironică, ludică. Am găsit extrem de multe exemple în care se poate vedea cum substituția ș/j a depășit contextele normale de
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
jmecheroaică sau jmecher ...?" (forum.softnews.ro). Modificarea consoanei poate fi asociată cu trunchierea - ,o prinde un crocodil mai jme și o mănâncă" (radio15fm); ,tu faci altfel pentru că ești mai jme" (price.ro). Mai marcat și mai rar e dujman, o formă care apare tot în contexte ironice, însoțită de alte trăsături non-stadard: ,Corect, Fane, să moara dujmanii tăi, dă baiat care ești" (softnews.ro). înainte de consoana t, modificarea se produce destul de des, cu atît mai mult cu cît e folosită pentru
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
țăran shi la Bucurejti shi la Las Vegas. Ceea ce ie totuji trist pâna la urmă" (medicinaonline.ro; ca de obicei, am modificat parțial grafia textelor, adăugînd diacriticele care le ușurează înțelegerea, fără a influența analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în răspîndirea modei, pentru că o reamintește la fiecare pas: ejti sau - mai coerent în fidelitatea fonetică - iejti ("ejti foarte încăpățânat", computergames.ro), redus chiar la (i)ej (abreviere reală, pe care o știm chiar de la
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
ej (abreviere reală, pe care o știm chiar de la Caragiale: c-eșt' copil?; îș' copil?): ,și i-am zis ,ej nebuun!!!"" (drumandbass.ro); ,ți-au dat impresia că nu iejti chiar prost", fanclub.ro), ejte sau iejte. Frecvent sînt modificate și formele verbului a ști, în care ș apare în același context fonetic (înainte de t ): jtiu (,nu jtiu cum", fanclub.ro), jtii ("jtii ca ejti simpatic?" nebunii.ro), jtie (,nu cine-jtie-ce" computergames.ro), jtiam etc. Sînt mesaje în care j e folosit
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
care, dincolo de fluctuația inerentă, arată un parcurs liric asumat până la capăt indiferent de vârsta biologică și artistică. Cum spuneam la început, Ana Blandiana este recognocibilă în acest volum chiar dacă, pe alocuri, ușor surprinzătoare în opțiunile morale sau estetice. Poate că formele de expresie lirică, șaizecist-clasicizate, ale Anei Blandiana (spune poeta "zadarnic mă cercetez:/ văd o singură ființă/ neschimbată de decenii") sună ușor învechite pentru tânăra generație de poeți mult mai apropiați de poezia Angelei Marinescu, de pildă - debutată în 1969, cu
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora, formulare care continuă lămuritor de simplu: Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o definiție întrucîtva perfectă a teatrului lui Gellu Naum - o luptă cu forma în sine a teatrului, o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă parodie a parodiei, monotonă prin chiar statutul ei de inutilitate. E negarea teatrului ca teatru și denunțarea simulacrului ca
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Hotel Europa. Nu lipsesc însă nici în acest roman trimiterile la viața politică reală. Atîta doar că autenticității absolute oferite de decupajele de presă din romanele anterioare le corespunde în acest roman includerea, mai lejeră, a politicului în poveste, sub forma unui flash-back. "Un eveniment dătător de speranță a fost venirea lui Gorbaciov în Germania, în luna mai. Asta după ce ungurii au ridicat Cortina de Fier și i-au lăsat pe nemții care se năpusteau tot mai numeroși din țările vecine
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
o luptă îndârjită și îndelungată, uneori cu arabescuri și manifestări distractive, între fii și mama lor, care acoperea mai toate domeniile: filosofic, moral, religios, social, familial etc. Aici își află izvoarele primare războiul împătimit al scriitorului de mai târziu împotriva "formelor" deformante. "Absurd dumnezeiesc! va exclama Gombrowicz peste ani. în această școală, am învățat uitarea eroică în nonsens, încrâncenarea sărbătorească în prostie, celebrarea pioasă a cretinității... o, formă! Idiotismele înfricoșătoare, care nu vor înceta nicicând să mă delecteze, capacitatea ei (a
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Aici își află izvoarele primare războiul împătimit al scriitorului de mai târziu împotriva "formelor" deformante. "Absurd dumnezeiesc! va exclama Gombrowicz peste ani. în această școală, am învățat uitarea eroică în nonsens, încrâncenarea sărbătorească în prostie, celebrarea pioasă a cretinității... o, formă! Idiotismele înfricoșătoare, care nu vor înceta nicicând să mă delecteze, capacitatea ei (a mamei) de a împleti prostiile în lanțul logicii implacabile, aici își află în mare primul impuls... Tot de la ea se trage și cultul meu pentru realitate. Mă
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
fruntea tendințelor avangardiste, șansa regenerării literaturii polone în planul universal. Cei trei reprezentau: "Witkiewicz, un nebun disperat - afirmarea intenționată a nebuniilor artei pure; Schulz, un nebun sacrificat - rătăcirea în meandrele formalizării; Eu, un nebun răzvrătit - dorința de a răzbate prin formă la sinele-mi autentic și realtiate". Pe de altă parte, din această substanță biografică, autohtonă, au crescut direcțiile esențiale pe care s-a dezvoltat o personalitate fascinantă și complexă, oricât de controversată, care i-a eclipsat multă vreme pe toți
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
piesele lui W. Gombrowicz se înregimentează în estetica europeană modernă, cu care se va relua legătura în Polonia anilor cincizeci, după înlăturarea modelelor normative ale realismului socialist. Proza unei singure teme atotcuprinzătoare, frecventată aproape monografic: interacțiunea conflictuală dintre individ și formele existențiale care-i înăbușă și închircesc esența omenească, se aglutinează în jurul unui singur personaj, autorul însuși, cum a afirmat-o de atâtea ori. Pentru înțelegerea finalității ideatice, prinse într-o fabulație premeditat nonconformistă, alambicat parodică și absurdă, s-a apelat
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Alături de St. Witkiewicz și Bruno Schulz, cum îi plăcea să afirme. Literatura lui Witold Gombrowicz, considerată în ansamblul ei, reprezintă o contribuție majoră la eliberarea virtualităților creatoare ale individului. Umanitatea, ultragiată pe treapta componentelor particulare, protestează împotriva ingerințelor alienante ale formelor vieții contemporane, reclamând repunerea lor neîntârziată în drepturile încălcate de cerințele intolerante ale colectivității. Locul de merit, polemic și inovator, pe care și l-a câștigat astfel în literatura polonă și universală, nu poate fi pus la îndoială.
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
dependentă de relațiile și condițiile politice. Simt, totuși, împotriva oricăror adversități și reticențe, că am o datorie de conștiință față de Basarabia și de literatura basarabeană, datorie pe care mi-o impun eu însumi ca o exigență morală, ca pe o formă de onestitate intelectuală și de comunicare culturală. Însă nu pot minți, nu pot spune fraze frumoase, festive, panglici de cuvinte, simple sau spectaculoase, numai pentru a fi politicos, circumstanțial, înțelegător și îngăduitor, numai pentru că circumstanțele politice au fost și sunt
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
această ediție, anonimul îngrijitor nu ar mai fi trebuit să "restituie" textele poeziilor alese, ci doar să le reproducă fără greșeli. Procedând astfel, nu ar mai fi trebuit să-și expună, în Nota asupra ediției, creierul lingvistic, scriind: "am păstrat formele gramaticale și ortografice caracteristice lui Arghezi, și în primul rând oltenismele: formele de perfect simplu (făcui, văzui) și de mai mult ca perfectul (am făcutură, șsic!ț am plecatără), ori forme substantivale nearticulate regionale (mătușe, cenușe), ori cuvinte transcrise învechit
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
poeziilor alese, ci doar să le reproducă fără greșeli. Procedând astfel, nu ar mai fi trebuit să-și expună, în Nota asupra ediției, creierul lingvistic, scriind: "am păstrat formele gramaticale și ortografice caracteristice lui Arghezi, și în primul rând oltenismele: formele de perfect simplu (făcui, văzui) și de mai mult ca perfectul (am făcutură, șsic!ț am plecatără), ori forme substantivale nearticulate regionale (mătușe, cenușe), ori cuvinte transcrise învechit (advocat, tot-tu ș?!ț) toate integrate structurii prozodice și semantice argheziene
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
în Nota asupra ediției, creierul lingvistic, scriind: "am păstrat formele gramaticale și ortografice caracteristice lui Arghezi, și în primul rând oltenismele: formele de perfect simplu (făcui, văzui) și de mai mult ca perfectul (am făcutură, șsic!ț am plecatără), ori forme substantivale nearticulate regionale (mătușe, cenușe), ori cuvinte transcrise învechit (advocat, tot-tu ș?!ț) toate integrate structurii prozodice și semantice argheziene inconfundabile" (subl. G. P.). Dacă prefața îngrijitorului, nesemnată, rămâne, deocamdată, "opera" unui anonim, și dacă antologia poate fi rodul
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
cu un autor contemporan ilustru, panorama noilor apariții editoriale, pe genuri) suportă ameliorări și diversificări. Cititorii au dorit mai mult spațiu pentru prezentarea cărților de poezie și eseuri (pînă acum precumpăneau romanele, biografiile, memorialistica). Au sugerat introducerea și a altor forme de jurnalism literar, mai vioaie: pornind de la o carte lansată de curînd - dezbaterea unei teme, din diferite unghiuri și cu opinii diverse. Sau o anchetă în jurul unui autor mai puțin cunoscut. Au vrut mai mult spirit critic și mai puțină
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
solitudinea, în măsura în care se dispensează de transcendență, apare înclinată spre cruzime. Aparentele valențe magnanime ale pornirii erotice precum delicatețea, atenția, spiritul de sacrificiu, loialitatea (care este, în fond "dorința de identitate cu sine însuși") nu reprezintă, conform lui Camil Petrescu, decît "forme născocite ale cruzimii și egoismului". Socotim nimerit a menționa și o opinie a lui Maurice Blanchot, din Lautréamont et Sade (Éd. de Minuit, 1949). Morala lui Sade, a scris acesta, "se întemeiază pe faptul prim al singurătății absolute. Sade a
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
menționa și o opinie a lui Maurice Blanchot, din Lautréamont et Sade (Éd. de Minuit, 1949). Morala lui Sade, a scris acesta, "se întemeiază pe faptul prim al singurătății absolute. Sade a spus-o și a repetat-o sub toate formele; natura ne face să ne naștem singuri, nu există nici un fel de relații între un om și altul. Singura regulă de conduită este așadar ca eu să prefer tot ce mă afectează în chip fericit și să nu țin nicidecum
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
sprijină pe o realitate polară. Inteligent și reflexiv ca orice grafician care nu-și contrazice definiția, cu o puternică vocație de geometru și cu o aspirație continuă spre limbajul concis și spre mesajul clar, el este permanent sedus de senzualitatea formei, de promisiunea unei carnalități abia stăpînite prin inflexibilitatea codului cultural. Pornește eliptic și abstract ca un extrem-oriental și, după cîțiva pași, asemenea unui explorator mereu disponibil, se trezește în luxuria unor imagini dense și pline de circuvoluțiuni ca o infinită
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]