2,457 matches
-
cu faptul că teoriile normative au cunoscut o revenire remarcabilă în ultima vreme. Însă ele apar în cu totul alte categorii, care înseamnă ceva pentru specialiști și pentru publicațiile lor, dar nu și pentru disciplina relațiilor internaționale în general. Această fragmentare a standardelor disciplinare străbate realismul. Dacă în timpul disputei paradigmelor realismul era un concurent (mai mult sau mai puțin) coerent, el s-a împrăștiat în timpul cotiturii metateoretice. În vreme ce ideile realiste sînt încă vii și influente, realismul ca abordare comprehensivă s-a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unei singure discipline. Acum, într-un mod asemănător, profesionalizarea crescîndă a disciplinei relațiilor internaționale, mai ales în unele părți ale industriei americane producătoare de doctorate, poate contribui la reunificarea disciplinei pe baze metodologice. Totuși, ceea ce s-a petrecut a fost fragmentarea realismului în diferite programe de cercetare. Ca o categorie coerentă, folosită încă, fie și atît de tîrziu ca în disputa paradigmelor, realismul s-a strecurat afară din scenă în timpul dezbaterilor metateoretice din ultimii ani. Nu că n-ar mai exista
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de neorealism poate fi găsită în lucrarea Logic of Anarchy (Buzan, Jones și Little 1993). Această carte reprezintă o reacție la două crize ale realismului. Ea tratează declinul realismului ca o paradigmă unificatoare, realmente definitorie pentru disciplină și vorbește despre fragmentarea disciplinei. Însă reacționează și împotriva criticilor aduse soluției waltziene pentru această criză. Lucrarea se inspiră din dezbaterea cu privire la interdependență, care a determinat fragmentarea disciplinei, pre-cum și din cotitura metodologică apărută după Waltz, care a găsit realismul fragmentat. Logic of Anarchy
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ale realismului. Ea tratează declinul realismului ca o paradigmă unificatoare, realmente definitorie pentru disciplină și vorbește despre fragmentarea disciplinei. Însă reacționează și împotriva criticilor aduse soluției waltziene pentru această criză. Lucrarea se inspiră din dezbaterea cu privire la interdependență, care a determinat fragmentarea disciplinei, pre-cum și din cotitura metodologică apărută după Waltz, care a găsit realismul fragmentat. Logic of Anarchy este o reacție realistă atît la criza realismului, cît și la cea a neorealismului. Buzan, Jones și Little încearcă să arate că Kenneth
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu cercetarea distribuției puterii și a normelor (vezi fig. 8.1, care prezintă "plasa" globală). Din nou soluția la problemele puse de Waltz ne aduce înapoi la problema "plasei" globale a realiștilor. Oferind o alternativă la soluția lui Waltz pentru fragmentarea disciplinei și criza realismului, rămîne să ne întrebăm dacă Logic of Anarchy reușește acolo unde încercările lui Waltz - de a ține în viață realismul ca piesă esențială a disciplinei independente a relațiilor internaționale - eșuează. Din moment ce încercarea de a păstra un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
oferă nici un realism coerent din punct de vedere metateoretic, nici o nouă versiune, acceptabilă în raport cu actualele criterii academice ale unei teorii empirice. În urma acestor două eșecuri, realismul se află la o răscruce. Fie va urma calea științifică, și atunci va continua fragmentarea din interiorul și din afara disciplinei în forma sa restrînsă. Fie se întoarce la rădăcinile sale normative și istorice, dar atunci nu va mai putea acoperi agenda de cercetare a disciplinei relațiilor internaționale, nici nu va mai putea pretinde poziția științifică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
235 9. Neorealismul sistemic: Kenneth Waltz și Teoria politicii internaționale . . . . . 237 10. Economia politică internațională ca încercare de reactualizare a realismului: sfîrșitul sistemului Bretton-Woods și teoria stabilității hegemonice . . . . 269 11. Economia politică internațională la confluența dintre realism și structuralism . Concluzie. Fragmentarea realismului . . 345 12. Realismul se rătăcește: cotitura epistemologică din anii '80 și '90 . . . . . . 354 13. Realismul la răscruce . . . . 390 Bibliografie . . . . . 347 În aceeași colecție Alexandru Popescu, Relații româno-austriece Alexandru Popescu, Die Beziehungen. Rumäniens und Österreichs Bun de tipar: 2000 • Apărut
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legea Pasqua a confirmat această nouă orientare. Astfel, planificarea urma să aibă loc la nivel regional prin Contrats de Plan Etat-Région (CPER contracte de planificare stat-regiune). În același timp, a fost făcută o încercare de a aborda problema municipalităților și fragmentării sistemului municipal. Noțiunea cheie înaintată spre legislație a fost conceptul de pays, care împlica reuniunea municipalităților rurale cu scopul de a dezvolta proiecte de dezvoltare croite pentru o anumită regiune geografică cu caracteristici culturale, sociale sau economice distincte. Ca urmare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a solului), care reprezentau vechile instrumente de urbanizare folosite în trecut de guvernele locale. Aceste trei legi nu numai că au dezvoltat o nouă abordare descentralizată a dezvoltării și planificării teritoriale, dar au și început să abordeze cu succes problema fragmentării municipale și a lipsei de capacitate instituțională. În final, un proiect de lege cu privire la democrația locală 32 (la démocratie de proximité) a fost o altă încercare de a încuraja o implicare mai mare din partea cetățenilor în guvernul local prin dezvoltarea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
să asocieze în mod obligatoriu acele municipalități care nu își doreau acest lucru ci, în schimb, au ales calea tradițională a cooperării voluntare. În general, chiar dacă structurile înființate de legea din 1992 au fost o realizare importantă în rezolvarea problemei fragmentării municipale, tendința este mai degrabă de a adopta o abordare minimalistă decât de a le exploata la maximum. Mai mult, legea din 1992 nu s-a atins de structurile deja existente millefeuille institutionnel în loc să le înlăture pe cele care deveniseră
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
postbelice și a exodului rural și urbanizării rapide, iar în al doilea rând, începând cu anii 1980, datorită multitudinii de probleme noi care au însoțit trecerea de la les Trente Glorieuses la anii de criză socială și economică. Aceste probleme includ fragmentarea urbană și excluderea socială, dar și noi modele de rezidență și navetă. Acestea au făcut ca problema reformei municipale să fie urgentată, iar printre principalele reacții de la nivelul municipalității, a fost dezvoltarea de noi forme de organizare intermunicipală, chiar dacă acestea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
președintele regional care prezida executivul regiunii. Acest lucru a însemnat că era necesar să se formeze coaliți o sarcină grea atâta timp cât ușurința cu care partidele obțineau un loc cu un prag scăzut, a însemnat că exista un grad ridicat de fragmentare, incluzând și listele disidenților din cadrul partidelor. În unele cazuri, partidele de centru-dreapta au depășit problema formațiunilor majoritare prin afaceri de prost gust făcute cu Frontul Național de extremă-dreapta al lui Jean-Marie Le Pen, chiar dacă acestea au fost condamnate de către birourile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
alegerilor prin faptul că a avut drept circumscripție electorală întreaga regiune și nu departamentele din cadrul regiunii. Acest lucru a însemnat că votanții puteau alege între listele regionale. Chiar dacă legea a păstrat metoda originală a reprezentării proporționale, a încercat să reducă fragmentarea și instabilitatea anterioare, prin introducerea unui sistem bonus similar celui care opera în alegerile municipale 44. Mai mult, ca și în cadrul municipalităților, alegerile vor avea loc doar într-un singur tur dacă există majoritate absolută sau, dacă nu, se trece
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mândră față de propriul sistem electoral adoptat de către socialiști în primii ani ai reformelor de descentralizare. După 20 de ani, există semne de îmbunătățire concretizate prin adoptarea unei singure circumscripții regionale și a unei reforme a sistemului electoral pentru a evita fragmentarea și instabilitatea. Direcțiile electorale subnaționale și democrația O problemă cheie a științelor politice o reprezintă statutul alegerilor de la diferite niveluri. Democrația reprezentativă liberală s-a dezvoltat în contextul statului-națiune, iar legitimitatea democratică, legimitatea care derivă din "națiune" sau din "popor
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politică a mai adăugat un "ingredient" imprevizibil amestecului partidelor de stânga. La dreapta există o confruntare pentru hegemonie dintre gauliști, pe de o parte, și centraliști și liberali, pe de altă parte. Dar chiar și în interiorul partidelor există o continuă fragmentare după cum am văzut, de exemplu, în cazul gauliștilor care au trei partide ce pretind patrimoniul gaulist. Mai mult, aripa dreaptă a trebuit să concureze cu ridicarea Frontului Național de extremă-dreaptă al lui Le Pen, care a folosit alegerile locale drept
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că deficiența cea mai serioasă a consiliilor regionale care s-a desprins din aceste alegeri a fost un rezultat direct al sistemului electoral proporțional, cu un prag scăzut de voturi necesare pentru a obține un loc. Acest fapt a cauzat fragmentarea politicii locale și regionale care s-a manifestat de-a lungul unui număr de dimensiuni diferite. În primul rând, creșterea numărului de abțineri a însemnat un declin pentru sprijinul partidelor de la guvernare, fie ele de dreapta sau de stânga, care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a vedea realitatea unei municipalități plină de schimbări incoerente care au constituit rezultatul reformelor de descentralizare.37 Cu alte cuvinte, ar putea masca ceea ce unii analiști francezi au descris ca fiind "criza administrației publice franceze", caracterizată printr-o incoerență și fragmentare crescândă.38 Decât să interpretăm schimbările administrative din Franța ca o reformă de tip "big bang" a statului, ar trebui mai degrabă să le vedem desfășurându-se într-o manieră profitabilă și graduală, care duce, la un moment dat, la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și alte state democratice dezvoltate, s-a tot luptat în ultimii 25 de ani să echilibreze un număr de presiuni conflictuale din sistemul său politico-administrativ. Necesitatea de a menține unitatea și solidaritatea statului trebuie afirmată în fața tendințelor centrifuge și de fragmentare ale descentralizării. Sistemul tradițional al controlului și ierarhiei verticale coexistă cu noul sistem de coordonare egală și orizontală. Necesitatea unui management public efectiv și eficient trebuie să fie contrabalansat de cerințele insistente adresate participării publice și de sensibilitatea față de "utilizatori
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unui jurnalist cu o gândire politică bine consolidată, cu o retorică impecabilă și cu o scriitură care depășește oscilațiile și pauperitatea mijloacelor de expresie din presa vremii. 5.1. Sintaxa Analiza sintactică vizează identificarea elementelor de conținut (teme, probleme, concepte-cheie), fragmentarea textelor în unități de semnificație (cuvinte, simboluri), recunoașterea unor tipuri sintactice particulare (repetiții, expresii de legătură) și definirea "structurii profunde" a articolelor. Dincolo de structura de suprafață (pamflet, articol de atitudine, notă informativă, cronică), limbajul publicistic eminescian prezintă în structura de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sunt cei ce cuprind În membranele lor fotosintetizante clorofilă și sunt grupați În pachete numite grane. Cloroplastele, fiind capabile de a realiza fotosinteza, conferă vegetalelor rolul de producători primari. În evoluția masei cloroplastice există 3 direcții principale: dispoziția mai periferică, fragmentarea și specializarea; acestea determină mărirea suprafeței În raport cu volumul, ceea ce duce la creșterea eficacității În captarea energiei luminoase. La alge, evoluția a mers de la un singur cloroplast (numit și cromatofor), În formă de cupă, ca la Chlamydomonas, la numeroase cloroplaste lenticulare
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
au doar două straturi (cele două epiderme), exceptând nervura mediană (Elodea canadensis); - celule cu mucilagii și mineralizare puternică la suprafața plantei; - aerenchim puternic dezvoltat În scoarța organelor axiale (canale aerifere) și mezofilul limbului foliar (camere aerifere); - Înmulțire predominant vegetativă, prin fragmentare și prin muguri hibernali (turioni). Adaptări ale plantelor vasculare (terestre) În funcție de alți factori, corelați cu apa Temperatura: 1. Psichrofitele (plante de tundră, cu sol rece) au perioadă de vegetație scurtă, au frunze răsucite, cu suprafața de evaporare mică, au
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
dificultățile decurgând mai ales din "caracterul paradoxal" al termenului, ceea ce exclude posibilitatea unei definiții cu valabilitate generală, cu atât mai puțin a unei teorii unitare. Situația favorizează apariția tot mai multor postmodernisme, "deteritorializarea accentuată, lipsa oricăror tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși". Deseori, nici măcar autorii ce ar putea fi calificați drept postmoderni nu sprijină clarificarea conceptuală, unii dintre ei refuzând pur și simplu atribuirea acestei etichete, alții situându-se pe o poziție ambiguă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptului de postmodern"2, care derivă din dorința de a-l explica și structura cât mai bine (de unde și numărul mare de antologii, critici, lexicoane, studii în jurul acestui subiect) și care implică ironia colaborării dintre direcțiile postmoderne de dispersare, diseminare, fragmentare și impulsul de a-i "captura sinoptic" principalele înțelesuri. Termenul de postmodernism este, în sine, unul paradoxal, contopind numeroase contradicții și determinând multiple dificultăți de interpretare. Nu se poate așadar vorbi despre o definiție unică a postmodernismului, despre o teorie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă conturare a lui. Apariția unei varietăți de "postmodernisme" face să treacă în practică, de altfel, noțiuni dragi teoreticienilor acestui fenomen: "deteritorializarea" accentuată, lipsa oricărei tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși. Astfel, privit ca întreg (în măsura posibilului), postmodernismul pare a-și fi însușit drept active majoritatea strategiilor pe care le teoretizează, încât, după cum au observat mulți critici, trebuie recunoscut, cel puțin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Teoretizează lipsa de putere pe care indivizii o resimt în fața tendințelor globalizatoare. 6. Consideră procesul "golirii" de sens a vieții de zi cu zi ca un rezultat al intruziunii sistemelor abstracte. 1. Identifică dezvoltările instituționale care creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede sinele ca fiind mai mult decât un loc de intersectare a unor forțe; modernitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]